Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 221/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 5117/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.221
Ședința publică din 23.01.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: C. D. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr.1150/25.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată . SA Timișoara, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat C. S., în substituirea avocatului titular P. B., pentru reclamanta intimată, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 19.12.2012, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, la care a anexat un set de înscrisuri.
Reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială, în substituire și practică judiciară arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată în măsura în care au fost dovedite.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ reclamanta . SA, a chemat în judecată pe pârâta A.-D. T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de soluționare a Contestațiilor nr.849/89/01.03.2011 a A./DGP T./Biroul de soluționare a Contestațiilor prin care a fost soluționată contestația împotriva Deciziei de impunere F-TM 51/01.02.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă în temeiul Raportului de inspecție fiscală nr.1244/2.02.2011/F -TM 45/01.02.2011 prin care s-a verificat modul de respectare a prevederilor legale privind taxa pentru activitatea de prospecțiuni, explorare și exploatare a resurselor minerale, precum și a redevenței miniere pentru perioada 01.01._10 și, pe cale de consecință să se dispună anularea Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată F-TM 51/01.02.2011, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.
În motivare reclamanta a aratat că este titulara unei licențe de exploatare emise de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, respectiv Licența de exploatare nr.3892/08.11.2002.
În perioada 19.10._11 organele de inspecție fiscală au efectuat, în baza prevederilor O.G. nr. 92/2003, republicată, o inspecție fiscală la ., la finalizarea căreia au întocmit raportul de inspecție fiscală înregistrat la D. T. – Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Control Financiar sub nr. nr.1244/2.02.2011/F-TM 45/01.02.2011, în care au fost descrise constatările făcute. Controlul a stabilit că pentru perioada în discuție, . S.A. ar datora bugetului de stat, pentru producția miniera realizată, obligații fiscale suplimentare constând în redevență minieră în sumă de 70.262 lei, precum și majorări de întârziere în sumă de 58.334 lei.
Împotriva acestei Decizii de impunere reclamanta a formulat în termenul legal contestație ce a fost soluționată prin emiterea Deciziei de soluționare a Contestațiilor nr. 849/89/01.03.2011 - act administrativ prin care contestația reclamantei a fost admisă cu privire la suma totală de 4.196 lei, fiind respinsă ca neîntemeiată pentru suma de 124.400 lei (redevență + accesorii) menționându-se așadar obligația de plată a sumelor sus-menționate.
Motivul de drept invocat de organele de control în Decizia de impunere este acela că: „nu au fost respectate prevederile art.45, alin(1), lit. c din OUG 101/2007, respectiv ale Legii minelor nr.85/2003 cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la aceste aspecte, așa cum a evidențiat pe tot parcursul acestei cauze subliniază că OUG nr. 101/2007 ca act normativ, nu are în cuprinsul său nici un art. 45 ci este structurat în 4 articole numerotate de la I la IV.
Astfel, organele fiscale din dorința nelegitimă evidențiată în cele de mai sus au procedat la emiterea unui act administrativ fiscal, ce are consecințe dezastruoase pentru contribuabil, în baza unui temei legal total eronat, fapt ce reprezintă o încălcarea deosebit de gravă a dispozițiilor art. 43 alin. 2 din Codul de procedură fiscal, ce stabilește elementele obligatorii pe care un act administrativ fiscal/ decizie de impunere trebuie să le îndeplinească, elemente printre care figurează, la litera f .)” temeiul de drept”.
În ceea ce privește interpretarea prevederilor legale invocate, s-a reiterat faptul că pârâta au aplicat în exclusivitate doar art.45, alin.(1) lit. c al legii 85/2003, așa cum a fost modificat de OUG 101/2007 excluzând integral atât restul prevederilor acestui act normativ cat și restul reglementarilor aplicabile.
Ori, acest articol stabilește nu doar cota procentuală care urmează a fi aplicată diferitelor materiale rezultate din producția minieră ci și momentul în care aceste cote procentuale urmează a fi aplicate: la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare.
Prin urmare, chiar textul normativ invocat de organele de control creează două tratamente diferențiate în funcție de stadiul procedural al documentațiilor de autorizare a desfășurării de activități miniere, respectiv un regim pentru licențele și permisele care încă nu au fost perfectate/încheiate și care urmează a fi încheiate prin aplicarea noilor cote procentuale și un alt regim pentru licențele încheiate sau intrate în vigoare, a căror modificare urmează a fi realizată prin aplicarea prevederilor art. IV din OUG nr. 101/2007 și cu respectarea prevederilor Art. I din același act normativ, respectiv cele ale art. 21 din Legea nr. 85/2003.
Ori, societatea reclamantă nu s-a aflat, pentru nici un moment situat între apariția OUG nr. 101/2007 și data controlului, în postura de a încheia o licență sau de a obține un permis de exploatare ci face parte dintr-o altă grupă de societăți menționate în OUG 101/2007 deținătoare de „Licențe de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere intrate în vigoare (care) se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.”
Astfel, regimul juridic al acestor licențe este prevăzut în OUG nr. 101/2007 și reglementat după cum urmează:
În primul rând, Art. I arată că prevederile art. 21, alineatul (2) din Legea nr. 85/2003 „se modifică și va avea următorul cuprins:"(2) Prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/completarea acestora." 3.La articolul 21, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) și (4), cu următorul cuprins:"(3) În cazul prelungirii duratei licenței de concesiune/ administrare sau transferului licenței de concesiune, autoritatea competentă va renegocia condițiile concesiunii/administrării, conform prezentei legi, prin încheierea de acte adiționale, semnate de aceasta și titular.(4) Modificarea/completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular."
În al doilea rând, Art. IV din OUG nr. 101/2007 arată că: “(1) Licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.(2) Termenul de finalizare a renegocierii se stabilește prin ordin al conducătorului autorității competente.(3) Licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere, astfel cum au fost renegociate, se modifică/completează prin încheierea de acte adiționale între autoritatea competentă și titular.(4) În vederea renegocierii, autoritatea competentă notifică titularul cu privire la data renegocierii și modificările/completările corespunzătoare”.
Prin urmare este fără putință de tăgadă că organul fiscal în timpul controlului și în cuprinsul Deciziei de soluționare a Contestației a procedat la aplicarea trunchiată a unui rând dintr-un act normativ, ignorând adat restul prevederilor aceluiași act normativ cat și restul cadrului normativ aplicabil.
Prin urmare, organele fiscale au procedat la calculul în plus și la menținerea redevenței datorate de societate, prin aplicarea cotei de 10%, fata de 6% cat a fost calculat, fără a ține cont de dispozițiile art. 46 și 47 din Legea minelor potrivit cărora aplicarea cotei la calculul redevenței și verificarea exactității datelor și a informațiilor cade în sarcina autorității competente, în speță A.N.R.M. și nu a societății comerciale.
Totodată a invocat dispozițiile art.21 alin.2 din Legea Minelor nr.85/2003 în forma valabila în perioada 08.10._09: „Prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenței rămân valabile pe toata durata acesteia, cu excepția apariției unor eventuale dispoziții legale favorabile titularului.”
De asemenea, arată că OUG 101/2007 prin Art. I pct.2 nu abroga ci doar modifica/reformulează conținutul art.21(2) din Legea Minelor nr.85/2003, menținând în vigoare dispoziția conform căreia “ Prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/completarea acestora.” Se introduce de asemenea alin.4 (la art.21) care precizează ca: „Modificarea/completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular.”
Prin urmare, întrucât Licența de Concesiune pentru exploatare nr.3892/08.11.2002 Cicir III a cărei beneficiară este reclamanta nu a fost renegociată, modificată, sau completată, așa cum situația este confirmata prin Adresa nr. 307A/17.09.2010, emisa de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, pe cale de consecință, rezultă în mod incontestabil aplicabilitatea dispozițiilor art.21 alin.2 din Legea Minelor nr.85/2003, respectiv calculul redevenței miniere datorate prin aplicarea cotei de 6% și nu a celei de 10% indicată eronat de către organele de control.
S-a apreciat de asemenea ca deosebit de importantă reiterarea faptului că Legea cadru în domeniul analizat este Legea nr.85/2003. Acest act normativ reprezintă Legea speciala atât în ceea ce privește existenta și natura redevenței miniere cat și în ceea ce privește integralitatea raporturilor juridice privind resursele minerale ale statului.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art. A.. (1) Al Legii minelor nr.85/2003, se prevede faptul că - (1) Agenția Națională pentru Resurse Minerale are următoarele atribuții principale: ….. n) constată și notifică nerespectarea prevederilor prezentei legi;
Ori, la data de 17.09.2010 A.N.R.M. i-a comunicat că subscrisa a respectat în totalitate prevederile legale în ceea ce privește declararea, calculul și plata redevențelor miniere. Mai mult de atât, societatea reclamantă a fost controlata anual de ANRM inclusiv din punctul de vedere al modului de calcul și achitare a taxelor miniere și a redevenței.
Pe de altă parte, în soluționarea cauzei s-a solicitat să se țină cont de practica unitară a instanțelor de judecată naționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României în această materie – aflată la dosarul cauzei - respectiv :Dos. Nr._ soluționat de Curtea de Apel C. prin Sentința Civilă nr. 204/CA/03.06.2010 în sensul admiterii acțiunii reclamantei – soluție păstrată de către I.C.C.J prin respingerea la data de 04.05.2011 a recursului organelor fiscale.;Dos. Nr._ soluționat de Curtea de Apel C. prin Sentința Civilă nr. 279/CA/06.07.2009 în sensul admiterii acțiunii reclamantei – soluție păstrată de către I.C.C.J prin respingerea la data de 29.04.2010 a recursului organelor fiscale; Dos._ Soluționat de Curtea de Apel Timișoara prin Sentința Civilă 596/19.12.2011 în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr. 849/89/01.03.2011 de respingere a contestației și a Deciziei de impunere nr. F-TM 51/01.02.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr.1244/2.02.2011/F-TM 45/01.02.2011, arătând că își menține punctul de vedere exprimat în Decizia nr. 849/89/01.03.2011 emisă de D.G.F.P. T. în soluționarea contestației în procedura prealabilă, drept pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată în ce privește suma totală de 124.400 lei reprezentând redevențe miniere, compusă din debit în sumă de 68.283 lei și accesorii aferente în sumă de 56.117 lei.
Prin sentința civilă nr. 1150/25.04.2012, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus anularea Deciziei de soluționare a Contestațiilor nr. 849/89/01.03.2011 a Deciziei de impunere nr. F-TM 51/01.02.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr.1244/02.02.2011/F-TM 45/01.02.2011 încheiate de A./D. T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este titulara unei licențe de exploatare emise de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, respectiv Licența de exploatare nr.3892/08.11.2002.
În perioada 19.10._11 organele de inspectie fiscală au efectuat, în baza prevederilor O.G. nr. 92/2003, republicată, o inspectie fiscală la ., la finalizarea căreia au întocmit raportul de inspectie fiscală înregistrat la D. T. – Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Control Financiar sub nr. nr.1244/2.02.2011/F-TM 45/01.02.2011, în care au fost descrise constatările făcute.Controlul a stabilit că pentru perioada în discuție, . S.A. ar datora bugetului de stat, pentru productia miniera realizată, obligatii fiscale suplimentare constând în redeventă minieră în sumă de 70.262 lei, precum si majorări de întârziere în sumă de 58.334 lei.
Împotriva acestei Decizii de impunere reclamanta a formulat în termenul legal contestație ce a fost soluționată prin emiterea Deciziei de soluționare a Contestațiilor nr. 849/89/01.03.2011- act administrativ prin care contestația acesteia fost admisă cu privire la suma totală de 4.196 lei, fiind respinsă ca neîntemeiată pentru suma de 124.400 lei (redevență + accesorii) menționându-se așadar obligația de plată a sumelor sus-menționate.
Tribunalul a constatat că în mod greșit a fost reținut de către intimată că petenta nu a respectat prevederile art.45, alin(1), lit. c din OUG 101/2007, respectiv ale Legii minelor nr.85/2003 cu modificările si completările ulterioare.
Astfel Tribunalul a reținut că OUG nr. 101/2007, ca act normativ invocat de către intimata, nu are în cuprinsul său vreun art.45 ci este structurat în 4 articole numerotate de la I la IV.
Cu referire însa la aplicabilitatea art.45, alin.(1) lit. c al legii 85/2003, așa cum a fost modificat de OUG 101/2007 excluzând integral atât restul prevederilor acestui act normativ cat si restul, acest articol stabilește nu doar cota procentuală care urmează a fi aplicată diferitelor materiale rezultate din producția minieră ci si momentul în care aceste cote procentuale urmează a fi aplicate la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare.
Astfel chiar textul normativ invocat de organele de control creează două tratamente diferențiate în funcție de stadiul procedural al documentațiilor de autorizare a desfășurării de activități miniere:
1) Un regim pentru licențele si permisele care încă nu au fost perfectate/încheiate si care urmează a fi încheiate prin aplicarea noilor cote procentuale (la eliberarea licenței ori a permisului de exploatare);
2) Un alt regim pentru licențele încheiate sau intrate în vigoare, a căror modificare urmează a fi realizată prin aplicarea prevederilor art. IV din OUG nr. 101/2007 ‚si cu respectarea prevederilor Art. I din același act normativ, respectiv cele ale art. 21 din Legea nr. 85/2003.
Ori, societatea reclamantă nu s-a aflat, pentru nici un moment situat între apariția OUG nr. 101/2007 si data controlului, în postura de a încheia o licență sau de a obține un permis de exploatare ci face parte dintr-o altă grupă de societăți menționate în OUG 101/2007 deținătoare de „Licențe de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere intrate în vigoare (care) se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.”
Astfel, regimul juridic al acestor licențe este prevăzut în OUG nr. 101/2007 și după cum urmează:
Astfel Art. I arată că prevederile art. 21, alineatul (2) din Legea nr. 85/2003 „se modifică și va avea următorul cuprins:" (2) Prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/completarea acestora." 3. La articolul 21, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) și (4), cu următorul cuprins:" (3) În cazul prelungirii duratei licenței de concesiune/ administrare sau transferului licenței de concesiune, autoritatea competentă va renegocia condițiile concesiunii/administrării, conform prezentei legi, prin încheierea de acte adiționale, semnate de aceasta și titular.(4) Modificarea/completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular."
Art. IV din OUG nr. 101/2007 arată că: “(1) Licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.(2) Termenul de finalizare a renegocierii se stabilește prin ordin al conducătorului autorității competente.(3) Licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere, astfel cum au fost renegociate, se modifică/completează prin încheierea de acte adiționale între autoritatea competentă și titular.(4) În vederea renegocierii, autoritatea competentă notifică titularul cu privire la data renegocierii și modificările/completările corespunzătoare”.
Prin urmare organul fiscal a procedat la aplicarea trunchiată a unui rând dintr-un act normativ.
Prin urmare, organele fiscale au procedat la calculul în plus si la menținerea redevenței datorate de societate, prin aplicarea cotei de 10%, fata de 6% cat a fost calculat, fără a tine cont de dispozițiile art. 46 și 47 din Legea minelor potrivit cărora aplicarea cotei la calculul redevenței si verificarea exactității datelor si a informațiilor cade în sarcina autorității competente, în speță A.N.R.M. si nu a societății comerciale.
Tribunalul a mai reținut și prevederile art.21 alin.2 din Legea Minelor nr.85/2003 în forma valabila în perioada 08.10._09, care arata ca: „ Prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenței rămân valabile pe toata durata acesteia, cu excepția apariției unor eventuale dispoziții legale favorabile titularului.”
De asemenea OUG 101/2007 prin Art. I pct.2 nu abroga ci doar modifica/reformulează conținutul art.21(2) din Legea Minelor nr.85/2003, menținând în vigoare dispoziția conform căreia “ Prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/completarea acestora.” Se introduce de asemenea alin.4 (la art.21) care precizează ca: „Modificarea/completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular.”
Prin urmare, întrucât Licența de Concesiune pentru exploatare nr.3892/08.11.2002 Cicir III a cărei beneficiară este reclamanta nu a fost renegociată, modificată, sau completată, așa cum situația este confirmata prin Adresa nr. 307A/17.09.2010 emisa de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, pe cale de consecință, rezultă ca aplicabilitatea dispozițiilor art.21 alin.2 din Legea Minelor nr.85/2003, respectiv calculul redevenței miniere datorate prin aplicarea cotei de 6% si nu a celei de 10% indicată în mod greșit de către organele de control.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 1150/25.04.2012 pronunțata de Tribunalul T. în dosarul nr._ în sensul respingerii acțiunii reclamantei si menținerii ca temeinice si legale a Deciziei nr. 849/89/01.03.2011, a Deciziei de impunere nr. F-TM 51/01.02.2011 si a R.I.F. nr. F-TM 45/01.02.2011, înregistrat sub nr. 1244/02.02.2011, emise de D.G.F.P. T..
În motivare se arată că sentința civila nr.1150/25.04.2012 este netemeinica si nelegala în ce privește stabilirea de către Tribunalul T. a cadrului procesual, în cauza nefiind citata parata A.N.A.F.
Astfel, având în vedere ca reclamanta a înțeles sa se judece în contradictoriu cu A.N.A.F. si cu D.G.F.P. T., prin întâmpinare s-a solicitat sa i se pună în vedere reclamantei sa își precizeze acțiunea, față de faptul ca actele administrative au fost emise de D.G.F.P. T., fara a fi emis niciun act administrativ fiscal de către A.N.A.F.
Întrucât reclamanta nu și-a precizat acțiunea inițiala și luând în considerare ca D.G.F.P. T. nu poate reprezenta A.N.A.F. în lipsa unui mandat, se impunea citarea A.N.A.F., cu sediul in București, ., sector 5, în calitate de parata.
Or, instanța de fond a pronunțat hotărârea în contradictoriu si cu A.N.A.F., cu toate ca aceasta parata nu a fost citata la sediul din București in fata primei instanțe.
În al doilea rând, s-a apreciat ca sentința civila nr. 1150/25.04.2012 este netemeinica si nelegala în ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei.
Reclamanta a susținut ca în speța se aplica redevența miniera în cota de 6 % întrucât nu au apărut dispoziții legale mai favorabile titularului, respectiv ca nu s-a realizat renegocierea între autoritatea competenta si titular.
Instanța de fond, însușindu-si punctul de vedere al reclamantei, a apreciat ca organul de inspecție fiscala a aplicat eronat cota de 10 % pentru a calcula redevența miniera datorata de societatea reclamanta.
În fapt, urmare a verificărilor efectuate, organul de inspecție fiscala a constatat ca pentru stocurile de produse miniere existente anterior apariției Legii nr. 262/07.07.2009 si comercializate în perioada 08.10._09, reclamanta a calculat, evidențiat si declarat la bugetul general consolidat al statului redevențe miniere prin aplicarea unei cote de 6% asupra valorii producției miniere vânduta ca atare, încălcînd prevederile art. I pct. 5, art. IV alin. 1 din O.U.G. nr. 101/2007 pentru modificarea si completarea Legii minelor nr. 85/2003 si a Legii petrolului nr. 238/2004; articol unic, pct. 2 si pct. 4 din Ordinul A.N.R.M. nr. 211/2007 pentru modificarea si completarea Instrucțiunilor tehnice privind modul de raportare si de calcul al valorii producției si redevențelor miniere datorate de către titularii actelor de dare în administrare sau de concesiune, aprobate prin Ordinul președintelui A.N.R.M. nr. 74/2004.
Reclamanta avea obligația calculării redevenței miniere prin aplicarea unei cote de 10 % la prețul de livrare practicat în perioada respectiva pentru producția miniera vânduta ca atare. Prin urmare, în mod corect organul de inspecție fiscala a procedat la recalcularea redevenței miniere datorate bugetului de stat pe perioada 08.10._09 pentru producția miniera vânduta ca atare, prin aplicarea cotei de 10 % asupra valorii producției miniere, rezultând o diferența de redevența miniera.
În speță sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 101/2007 pentru modificarea si completarea Legii minelor nr. 85/2003 si a Legii petrolului nr. 238/2004, care precizează ca la art. I că articolul 45, alineatele (1) si (2) se modifica si vor avea următorul cuprins: „Art. 45. - (1) Redevența miniere cuvenite bugetului de stat se stabilește, la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare, la o cota procentuala din valoarea producției miniere, după cum urmează…: c) 10% pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale si a pietrelor prețioase si semiprețioase la care cota este 15%;
La art. IV se stipulează că:
(1) Licențele de concesiune/administrare si acordurile petroliere încheiate si neintrate în vigoare, precum si licențele de concesiune/administrare si acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază in conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgenta.
(2) Termenul de finalizare a renegocierii se stabilește prin ordin al conducerii autorității competente.
(3) Licențele de concesiune/administrare si acordurile petroliere, astfel cum au fost renegociate, se modifica/ completează prin încheierea de acte adividuale între autoritatea competenta si titular.
(4) În vederea renegocierii, autoritatea competenta notifica titularul cu privire la data renegocierii si modificării corespunzătoare."
De asemenea, sunt aplicabile si prevederile articolului unic pct. 2 si pct. 4 din Ordinul președintelui A.N.R.M. nr. 211/2007 pentru modificarea si completarea Instrucțiunilor tehnice privind modul de raportare si de calcul al valorii producției si redevenței miniere datorate de către titularii actelor de dare in administrare sau de concesiune, aprobate prin Ordinul președintelui A.N.R.M. nr. 74/2004: „Articol unic - Instrucțiunile tehnice…, se modifica si se completează dupa cum urmează: [...] 2. La articolul I litera B punctul 2, litera a) se modifica si va avea următorul cuprins: „a) Pentru titularii licențelor de exploatare si ai licențelor de explorare care efectuează exploatare experimentala precum si pentru titularii permiselor de exploatare, conform prevederilor art. 45 din Legea nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare, redevența este data de valoarea producției miniere, care se calculează pe baza preturilor de livrare practicate în perioada de raportare si a cantităților de produse miniere comercializate în aceasta perioada indiferent de modul de comercializare (în stare bruta sau prelucrate). Din valoarea producției miniere rezultate nu se vor scădea cheltuielile de prelucrare ".
Cotele procentuale ale redevenței miniere datorate sunt cele prevăzute la art. 45 din Legea nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare. ( A se vedea O.U.G. nr. 101/2007, publicata în M.O. al României, Partea I, nr. 684/08.10.2007. [..]) „4. La articolul I litera B, după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 4, cu 4. Taxele pe activitatea miniera si redevențele miniere se achita începând cu data intrării în vizoare a O.U.G. nr. 101/2007 pentru modificarea si completarea Legii minelor nr. 85/2003 si a Legii petrolului nr. 238/2004."
În aceste condiții, s-a apreciat ca redevența miniera a fost modificata prin publicarea în M.O. al României, Partea I, nr. 684/08.10.2007, a O.U.G. nr. 101/2007 pentru modificarea si completarea Legii minelor nr.85/2003 si a Legii petrolului nr. 238/2004, astfel ca reclamanta avea obligația de a achita redevența miniera în cuantum majorat, respectiv in cota de 10 % din valoarea producției miniere.
O.U.G nr. 101/2007 a intrat în vigoare la data de 08.10.2007, data publicării în M.O. al României, dispozițiile sale de modificare a cotei procentuale a redevenței miniere fiind de imediata aplicare. Majorarea cotei nu reprezintă o modificare a licenței de exploatare in derulare, ci numai o actualizare a cotei redevenței instituita prin Legea minelor nr. 85/2003, celelalte clauze rămânând nemodificate, motiv pentru care cele reținute de Tribunalul T. sunt netemeinice si nelegale.
Având în vedere ca legea dispune numai pentru viitor, cota de 10% poate fi aplicata doar pentru producția miniera obținută după . O.U.G. nr. 101/2007, respectiv după data de 08.10.2007, stocurile în cauza provenind din perioada 08.10._09, așa cum rezulta din evidentele prezentate organului de inspecție fiscala.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la susținerea că instanța de fond a pronunțat hotărârea în contradictoriu si cu A.N.A.F, fără citarea acestei instituții la sediul din București, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât pârâtă în cauză este doar D., care a emis actele atacate, iar nu și organul ierarhic superior, care este menționat doar ca făcând parte din antetul pe care tocmai pârâta și l-a menționat pe prima pagină a actelor emise.
Cât privește fondul, Curtea constată că Direcția Generală a Finanțelor Publice T. a procedat la recalcularea redevenței miniere ca urmare a modificării dispozițiilor legale. Astfel, la stabilirea diferenței de valoare, organul de control a aplicat procentul de 10%, în loc de procentul de 6% aplicat de reclamantă. Procentul de 10% a fost stabilit de legiuitor prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 101/2007 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003.
În justificarea menținerii redevenței de 6% reclamanta a arătat că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 101/2007, se modifică aliniatul 2 la articolul 21 al Legii minelor, cu următorul conținut: "(2) Prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/completarea acestora." Astfel, Licența de exploatare deținută, cu privire la procentul de 6% aplicabil reclamantei nu a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 101/2007, și nici prin acte adiționale conform procedurii prevăzute de articolul IV al aceluiași act normativ.
Curtea reține ca nefiind contestabil faptul că nu a fost renegociată redevența minieră și nu a fost încheiat vreun act adițional în acest sens, singurul temei al recalculării redevenței de către organul fiscal fiind dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 101/2007
Examinând argumentele reclamantei, Curtea observă că Legea minelor nr. 85 din 18 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 27 martie 2003, a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 101 din 4 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007.
Modificând cuantumul redevenței miniere datorate de societățile comerciale deținătoare ale licențelor de exploatare minieră, Ordonanța de Urgență nr. 101/2007 prevede – la art. I (care aducea modificări la Legea minelor) punctul 2 din ordonanță – că ”la articolul 21, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: "(2) Prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/completarea acestora."
Această reglementare a fost abrogată însă prin Legea nr. 262 din 7 iulie 2009, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2007 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr.85/2003.
Astfel, conform art. I din Legea nr. 262/2009, „se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101 din 4 octombrie 2007 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003 și a Legii petrolului nr. 238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, cu următoarele modificări și completări:
1. La articolul I, punctul 2 se abrogă.
2. La articolul I, punctul 3 se abrogă (...)”.
Astfel, Curtea constată că dispoziția la art. I punctul 2 din Ordonanța de Urgență nr.101/2007 a fost abrogată prin Legea nr. 262/2009, fiind înlăturată reglementarea conform căreia prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată durata inițială a acestora.
Pe de altă parte, prin abrogarea modificării operate de O.U.G. nr. 101/2007 cu privire la art. 21 alin. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, Curtea constată că Legea nr. 262/2009 a avut drept efect menținerea vechii reglementări a art. 21 alin. 2 din lege, în varianta care era în vigoare anterior modificării operate prin O.U.G. nr. 101/2007.
Or, conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2003 – în varianta anterioară modificării operate prin O.U.G. nr. 101/2007 – „prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepția apariției unor eventuale dispoziții legale favorabile titularului”.
Rezultă din această reglementare că modificările legale ulterioare emiterii licenței de exploatare – cum sunt cele din O.U.G. nr. 101/2007 – nu pot determina agravarea situației titularului licenței, respectiv creșterea obligațiilor sale pecuniare.
În consecință, Curtea reține că instanța de fond a reținut în mod corect nelegalitatea calculării acestor obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr. 1150/25.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. C. D. O. D. D.
GREFIER
A. D. B.
Red. M.C.D/11.02.2012
Tehnored. A.D.B. – /2 ex/11.02.2012
Prima instanță: Tribunalul T.
Judecător: M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3521/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9681/2013.... → |
|---|
