Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3766/108/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 5 decembrie 2013
P.:A. P.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta Brănuțiu D. împotriva sentinței civile nr.4405/4.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul P. M. A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta lipsă, avocat S. Madona M. și pentru intimat consilier juridic S. D. I..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 20.11.2013 întâmpinare din partea intimatei.
Reprezentanta recurentei depune copia cărții de muncă a reclamantei, iar reprezentanta intimatului depune delegație și extras de pe portalul instanței privind pronunțarea unei soluții similare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4405/4.06.2013 Tribunalul A. a respins acțiunea formulată de reclamanta Brănuțiu D., în contradictoriu cu pârâtul P. M. A., pentru anularea dispoziției nr.3411/4.12.2012 emisă de P. M. A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin dispoziția atacată salariul de bază brut al reclamantei a fost majorat în conformitate cu OUG nr.19/2012 cu 7,4%, dar majorarea salarială s-a aplicat la salariul de bază recalculat fără includerea salariului de merit în procent de 15% și tocmai aceasta reprezintă chestiunea esențială asupra căreia este investită să se pronunțe instanța de contencios administrativ, împrejurare de altfel necontestată de către părțile litigante chiar în contextul apărărilor și criticilor pe larg formulate de către acestea.
Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile exprese și lipsite de orice echivoc ale art. 481 alin. 1 pct. 13 din Legea nr. 330/2009, prevederile referitoare la acordarea salariului de merit începând cu anul 2010 au fost abrogate, ultimul salariu de merit legal acordat fiind cel stabilit în anul 2009 pentru o perioadă de 12 luni calendaristice de la data acordării în condițiile în care pentru perioada în care acordarea acestuia s-a întins și în anul 2010 acesta a fost inclus în salariul de bază.
Pe această linie de idei, judicios a observat pârâtul potrivit apărărilor în fond formulate la acțiunea introductivă de instanță că cel puțin sub acest aspect legiuitorul a fost consecvent rațiunii legislației anterioare și a conturat în mod neechivoc acestuia spor natura juridică a unui drept cu caracter temporar.
Pe de altă parte, instanța a reținut incidente dispozițiilor art. 5 alin. 4 din OUG nr.1/2010 în conformitate cu care s-a stabilit iarăși într-un mod expres și neechivoc că salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate, iar după această perioadă se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta tocmai pentru aceea că începând cu anul 2010 acest drept nu se mai stabilește, altfel spus, rezultă indeniabil că a fost în intenția legiuitorului să nu permanentizeze pentru doar 20% din angajații instituției un drept temporar acordat intuitu personae pentru o perioadă de 12 luni calendaristice.
În executarea dispozițiilor OUG nr. 1/2010 instituția Primăriei M. A. s-a conformat conduitei prescrise de actul normativ și a emis dispoziția nr. 5853 din 29.12.2010 pentru sistarea salariului de merit acordat personalului din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. A. salariile de bază recalculate rezultate în urma sistării salariilor de merit fiind prevăzute în anexa care face parte integrantă din dispoziție și în acest context odată cu acordarea majorării de 7,4% supusă dezbaterilor contradictorii ale părților în cauza de față beneficiarilor salariului de merit li s-a aplicat majorarea la un salariu de bază corect calculat fără salariul de merit tocmai pentru aceea că acordarea în continuare a acestui spor ar transforma un drept reglementat de către legiuitor ca fiind temporar într-unul cu caracter permanent, ceea ce nu poate fi acceptat.
Cât privește criticile pe care reclamanta le-a adus dispoziției atacate prin răspunsul la întâmpinare acestea au fost înlăturate în condițiile în care dispoziția a fost emisă pentru asanarea neregularităților existente numai în ceea ce privește modul efectiv de calcul a salariilor de bază, cu alte cuvinte, pentru îndreptarea erorilor de calcul a acestora, astfel încât nu se pune problema necesității derulării unei proceduri de anulare pe cale judecătorească, cu atât mai mult cu cât dispoziția în discuție nu revocă acte administrative intrate în circuitul civil și în orice caz aserțiunea părții reclamante cum că stabilirea salariului de bază fără salariul de merit este abuzivă și arbitrară, nu are niciun temei și nici corespondent în lucrările dosarului, actele atacate fiind emise în aplicarea legii pentru ocrotirea unui interes public general și pentru o corectă stabilire a cuantumului drepturilor salariale respectiv a salariului de bază.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că dispoziția atacată este nelegală, întrucât ea a fost emisă în scopul majorării salariului de bază brut al reclamantei, dar în fapt începând cu 1.12.2012 salariul de bază brut a fost diminuat fără nici o justificare față de nivelul lunii noiembrie 2012.
Pârâtul nu putea aplica majorarea de 7,4% prevăzut de art.1 alin.1 lit.b din OUG nr.19/2012 pornind de la un alt nivel față de cel stabilit prin dispoziția 1789/20.06.2012 prin care a majorat începând cu 4.07.2012 salariul brut al reclamantei cu 8 % în temeiul acelorași dispoziții.
Recurenta a mai arătat că în mod eronat instanța de fond s-a întemeiat pe prevederile OUG nr.1/2010 ce a fost abrogată prin Legea nr.284/2010 și ulterior respinsă prin Legea nr.30/2012, cât și pe prevederile Legii nr.220/2009 ce a fost de asemenea abrogată prin Legea nr.284/2010, iar legalitatea actului administrativ atacat în speță nu poate fi analizată prin raportare la acte normative abrogate ci numai prin raportare la legile și actele normative în vigoare.
Salariul de merit al reclamantei a fost sistat începând cu 29.12.2010 și ca atare pârâtul nu mai putea proceda la o nouă sistare a salariului de merit și în consecință instanța de fond nu avea cum să constate sistarea lui sau să se pronunțe asupra legalității acestuia nefiind investită în acest sens.
Pe de altă parte, reclamanta a arătat că salariul de merit i-a fost acordat în baza prev.art.8 din OG nr.6/2007, iar ulterior a fost menținut în salariul de bază brut conform art.30 din Legea cadrul nr.330/2009. Majorarea prevăzută de OUG nr.19/2012 se aplică la salariul de bază brut din luna noiembrie 2012, iar pârâtul avea obligația să respecte această dispoziție legală, neexistând nici un temei pentru aplicarea majorării de 7,4 % la un alt nivel al salariului de bază brut față de cel al lunii noiembrie 2012.
În drept s-au invocat disp.art.488 pct.6 și 8 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, arătând că majorarea salarială s-a aplicat la salariul de bază recalculat fără includerea salariului de merit în procent de 15%, aceasta deoarece salariul de merit a avut un caracter temporar, aspect ce rezultă din disp.art.5 alin.4 din OUG nr.1/2010.
Ultimul salariu de merit valabil pentru 12 luni calendaristice a fost legal stabilit prin dispoziția Primarului Mun. A. nr.5702/30.11.2009 cu aplicabilitate din 28.12.2009, iar ulterior în executarea dispozițiilor OUG nr.1/2010 P. Mun. A. a emis dispoziția de sistare a salariului de merit. În anul 2011 odată cu reîncadrarea personalului conform Legii nr.285/2010 s-a luat ca reper pentru calculul salariului de bază, nivelul salariului a lunii octombrie 2010 în care era introdus salariul de merit.
În aplicarea majorării de 7,4%, majorarea a vizat un salariu de bază corect calculat fără salariul de merit.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs în conformitate cu exigențele art.499 NCPC Curtea reține că problema de drept ce se impune a fi analizată în cauză vizează dacă majorarea salarială reglementată de OUG nr.19/2012 de 7,4% începând cu 1.12.2012 a fost corect aplicată în situația reclamantei, prin luarea în considerare a unui salariu de bază brut calculat fără salariul de merit.
Instanța reține astfel că prin Dispoziția Primarului M. A. 3411/4.12.2012, începând cu 1.12.2012 reclamanta a beneficiat de un cuantum brut al salariului de bază în cuantum de 2032 lei.
Ulterior, s-a emis dispoziția nr.937/4.04.2013 de completare a dispoziției anterior menționate precizându-se cu exactitate formula de calcul al salariului de bază brut al reclamantei.
Instanța mai reține că potrivit art.1 alin.1 lit.b din OUG nr.19/2012 cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 7,4% începând cu 1.12.2012 față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 20 12, iar cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte potrivit legii din salariul brut de care beneficiază personalul în discuție se majorează potrivit alineatului 1 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în același condiții.
Reclamanta a criticat dispoziția pârâtului de punere în aplicare a prevederilor anterior menționate, pe considerentul că în fapt nu s-a produs o majorare salarială în condițiile în care salariul de bază brut al reclamantei a fost stabilit la suma de 2032 lei iar în luna noiembrie 2012 acesta a fost de 2176 lei și deci în fapt s-a produs o diminuare ce nu a avut nici o justificare legală.
Sub acest aspect se observă că prin dispoziția de completare nr.937/4.04.2013 pârâtul a precizat că salariul de bază brut al reclamantei a fost calculat prin majorare cu 7,4% fără a se lua în calcul procentul de 15% corespunzător salariului de merit, inclus în mod eronat în salariul de bază până în luna noiembrie 2012, Curtea observând astfel că prin prezenta acțiune reclamanta tinde de fapt la permanentizarea acordării salariului de merit, aspect ce nu este permis de succesiunea actelor normative ce l-au reglementat.
Astfel, salariul de merit prevăzut la art.8 din OG nr.6/2007 au fost abrogate de Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind abrogat acordarea salariului de merit începând cu anul 2010, ultimul salariu de merit legal acordat fiind stabilit în anul 2009 pe o perioadă de 12 luni calendaristice de la data acordării. În speță, reclamanta a beneficiat de acest salariu de merit prin dispoziția primarului M. A. nr.5702/30.11.2009, acordându-i-se începând cu 28.12.2009 salariul de merit în procent de 15% aplicat la salariul de bază. În condițiile în care acordarea salariului de merit s-a întind astfel și pe a ul 2010 acesta a fost inclus în salariul de bază, dar aceasta nu înseamnă că a devenit o componentă permanentă a salariului de bază ci și-a menținut natura juridică de drept cu caracter temporar.
Acest aspect rezultă și din disp.art.5 alin.4 din OUG nr.1/2010 care preciza în mod clar că „salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei până la care au fost acordate. După această perioadă se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la aceasta, iar începând cu anul 2010 acest drept nu se mai stabilește”.
În aplicarea acestor dispoziții legale P. M. A. a emis dispoziția 5853/29.12.2010 prin care s-a sistat salariul de merit acordat în baza dispoziției 5072/2009, iar în anexă au fost individualizați angajații instituției prin precizarea salariului de bază brut, în cazul reclamantei fiind precizat cuantumul de 2030 lei.
Referitor la susținerile reclamantei potrivit cărora pârâtul și implicit instanța de fond și-au întemeiat soluțiile pe prevederile legale abrogate (OUG nr.1/2010) Curtea reține că OUG nr-1/2010 a fost respinsă prin Legea nr.30/2012, dar anterior a fost publicată în Monitorul oficial din 27.01.2010 fiind activă de la data publicării în Monitorul Oficial până la . Legii nr.284/2010 care prin art.39 lit.x o abrogă în mod expres, abrogarea acestuia conducând de altfel și la refuzul aprobării ei prin Legea nr.30/2012.
Rezultă așadar că OUG nr.1/2010 fiind abrogată expres înseamnă că a fost în vigoare de la data publicării până la data abrogării și ca atare era obligatorie și aplicarea dispozițiilor din cordul ordonanței privind sistarea salariului de merit în cursul anului 2010, după expirarea perioadei pentru care au fost stabilite în anul 2009, nemaiexistând nici un temei legal pentru acordarea salariilor de merit care au putut fi incluse în salariul de bază doar pentru perioada pentru care au fost aprobate.
Este adevărat că în speță pârâtul a omis a recalcula salariul de bază al reclamantei la sfârșitul perioadei pentru care a fost acordat salariul de merit, potrivit disp.OUG nr.1/2010 și respectiv a dispoziției de sistare a salariului de merit nr.5853/29.12.2010 (aspect ce rezultă din dispoziția 1789/20.06.2012 pentru aplicarea OUG 19/2012 în privința majorării de 8% a cuantumului brut al salariului de bază) dar aceasta nu înseamnă că pârâtul se afla în imposibilitatea de a stabili salariul de bază al reclamantei potrivit dispozițiilor legale incidente în prezent și care nu mai permiteau încă din anul 2010 acordarea salariului de merit (OUG nr.6/2007 art.8 fiind abrogat prin Legea nr.330/2009).
Este adevărat că OUG nr.1/2010 era abrogată la data emiterii actului administrativ atacat (dispoziția 3411/4.12.2012) dar instanța reține că acest normativ nu a stat la baza dispoziției atacate pentru a avea relevanță această susținere a reclamantei ci a stat la baza dispoziției nr.5853/29.12.2010 a Primarului Mun.A. prin care s-a sistat salariul de merit începând cu 29.12.2010 stabilindu-se salariul de bază brut al reclamantei la cuantumul de 2030 lei, cuantum ce trebuia avut în vedere la ulterioarele reîncadrări realizate în cursul anului 2011 și 2012.
În nici un caz instanța nu poate reține că prin dispoziția atacată s-a produs în fapt o a doua sistare a salariului de merit al reclamantei întrucât în fapt sistarea salariului de merit s-a produs, așa cum s-a arătat anterior prin dispoziția 5853/29.12.2010, iar prin dispoziția atacată în prezenta cauză pârâtul nu a făcut decât să aplice prevederile OUG nr.19/2012 privind aplicarea majorărilor salariale de 7,4% la salariul de bază brut al reclamantei cu luarea însă în considerare a dispoziției de sistare a salariului de merit și a dispozițiilor legale în vigoare ce nu mai permiteau menținerea cuantumului de 15% în salariul de bază brut al reclamantei după expirarea perioadei de acordare a salariului de merit, respectiv după 29.12.2010.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.496 alin.1 teza a II-a NCPC Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei. Aceasta fiind în culpă procesuală nu i se cuvin nici cheltuielile de judecată solicitate în conformitate cu prev.art.453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta Brănuțiu D., CNP_, domiciliată în A. ., județul A. împotriva sentinței civile nr.4405/4.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul P. M. A., cu sediul în A. ., jud.A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
A. P. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red..
Tehnored./GK/ 2 ex./10.12.2013
Inst.fond:Tribunalul A. :jud.I. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 321/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4664/2013.... → |
|---|
