Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9881/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9881/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 209/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -03.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9881
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 1104/2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat O. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat C. R. în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior și chitanță în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 04.01.2013, reclamantul O. M. a cerut în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A. obligarea acesteia la restituirea taxei pentru emisii poluante în cuantum de 4.291 lei, reactualizată cu rata inflației până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a plătit suma de 4.291 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule în contul bugetului de stat.
Prin Sentința Civilă nr. 1104/2013, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul A. a respins excepția inadmisibilitate acțiunii ca fiind prematur introdusă. A admis acțiunea formulată de reclamantul O. M. contra pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., pentru restituire taxa auto. A obligat Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea sumei de 4.291 lei reprezentând taxa de poluare către reclamant și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivare pârâta recurentă reiterează excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile și în consecință solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei arată că România, prin aprobarea Legii nr. 9/2012 privind taxele pe emisiile poluante s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționează strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Așadar, pârâta recurentă susține că rezultă fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de Legea 9/2012 taxa pe emisiile poluante este temeinică și legală.
Recurenta reiterează în mod identic și celelalte motivele arătate și în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa plătită de reclamantul intimat a fost calculată în temeiul Legii nr. 9/2012.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, Legea nr. 9/2012 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule (cf. art. 4), inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă Legea nr. 9/2012, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță Legea nr. 9/2012, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea Legii nr. 9/2012) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
Considerentele de mai sus au stat în egală măsură la baza practicii judiciare (unitare și constante începând din 2012) privind restituirea taxei de poluare plătite în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 (abrogată prin Legea nr. 9/2012).
Ele rămân valabile și după . noii legi (Legii nr. 9/2012) deoarece aceasta nu înlătură discriminarea între autoturismele deja înmatriculate în România și cele înmatriculate în alte state membre U.E. și descurajează în continuare cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E.
Așa fiind, Curtea văzând că soluția Tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul să plătească intimatului 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 1104/2013 pronunțată de Tribunalul A..
Obligă recurentul să plătească intimatului O. M. 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O. – 22.11.2013
Tehnored. G.S. – 22.11.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – I. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8609/2013.... → |
|---|
