Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 7086/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 28.10.2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: D. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice M. Nouă, împotriva sentinței civile nr. 33/09.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosarul cauzei, de către reclamantul intimat, Întâmpinare, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 22.10.2013.
Tot prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 28.10.2013, reclamantul intimat a depus la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Curtea, constatând că s-a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 33/09.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice M. Nouă și în consecință: a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice M. Nouă la restituirea sumei de 884 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată și au fost respinse celelalte pretenții.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice M. Nouă, a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii prin aceea că instanța i-a încălcat dreptul la apărare, neadmițând cererea de amânare pentru termenul de judecată din 09.01.2012.
În subsidiar, în recursul pârâtei, hotărârea este criticată sub aspectul excepției neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, întrucât în baza art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, procedura prealabilă administrativă era obligatorie în cauză, iar reclamantul nu a făcut dovada atacării deciziei pentru stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la autoritatea ierarhic superioară autorității emitente a actului.
Recurenta face precizarea că, cererea reclamantului este tardivă, fiind făcută în afara termenului de decădere de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, intervenind sancțiunea decăderii.
De asemenea, se aduc critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE.
Totodată, hotărârea este criticată prin aceea, că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât taxa în cauză este deținută de Administrația Fondului pentru Mediu București, nefiind "încasată" de pârâta Administrația Finanțelor Publice M. Nouă, în sensul de beneficiar final al acesteia, transferul realizându-se către Administrația Fondului pentru Mediu București.
În cauză, reclamantul intimat a depus Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 110 din TFUE și art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, recurenta susține că i-ar fi fost încălcat dreptul constituțional la apărare, prin aceea că, în urma solicitării din 04.01.2013, nu i-a fost acordat un nou termen pentru formularea unei apărări temeinic motivată.
Astfel, Curtea constată că, în perioada 20.12.2012 (data citării pârâtei fila 25 dosar fond) și 09.01.2013, data soluționării cauzei, pârâta a avut posibilitatea de a-și formula apărarea, având în vedere că tipul de litigiu care a declanșat procesul de față este unul comun, cunoscut de pârâtă, care a dezvoltat chiar o jurisprudență în domeniul restituirii taxelor de poluare, de la care cauza de față nu se abate, astfel că, susținerea pârâtei are caracter pur formal, fără relevanță pentru drept, câtă vreme, în substanța sa, dreptul la apărare al pârâtei nu a fost afectat în niciun fel, el realizându-se, pe deplin, în cauza de față.
Astfel, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamanții urmăresc exclusiv restituirea sumelor percepute de stat, cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. Pârâta recurentă a respins cererea, ca neîntemeiată, iar Înalta Curte de Casație de Justiție București, prin Decizia nr. 24/2011 statuează, în mod obligatoriu, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul litigiilor în care se solicită restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În acest context, judecătorul este dator să observe dispozițiile art. 129, art. 130 Cod procedură civilă și să curme orice formă de abuz în legătură cu respectarea drepturilor deduse judecății, inclusiv în legătură cu tendințele de tergiversare, înregistrate din partea instituțiilor statului, cât privește satisfacerea (efectivă) a acestor drepturi, prin înlăturarea grabnică a încălcărilor constatate de instanțele naționale sau europene.
Cu privire la calitatea procesual pasivă a pârâtei recurente, Curtea constată că, pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu București, intrând în conturile sale nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Administrația Finanțelor Publice M. Nouă, ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamantă și pârâta, Administrația Finanțelor Publice M. Nouă.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice M. Nouă, împotriva sentinței civile nr. 33/09.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. S..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof.Univ.Dr. L. B. E. N. C. L.
GREFIER,
D. B.
Red.EN/28.10.2013
Tehnored.DB/29.10.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C.-S. – jud. G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7259/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9881/2013.... → |
|---|
