Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7521/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7521/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-07-2013 în dosarul nr. 8909/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -08.07.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 7521
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.07.2013
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR:M. BACĂU
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrației Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 618/2013 pronunțată de Tribunalul C.-S., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată C. E., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat B. M., în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, împuternicire avocațială, concluzii scrise și chitanță în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat din partea reclamantei intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului declarat de pârâta recurentă ca netemeinic, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 07.12.2012, sub nr. de dosar_, reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. a obligarea pârâtului la restituirea sumei de 973 lei, reprezentând taxa specială pe poluare, precum și a dobânzilor aferente calculate încasată conform art. 117 alin. 1 Cod Procedură Fiscală precum și a dobânzilor aferente calculate conform Cod Procedură Fiscală, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 618/2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice Caraț-S. și Administrația Finanțelor Publice Reșița. A obligat pârâtul, față de reclamant, la plata sumei de 973 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda aferentă acesteia, calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 30.01.2013 până la data plății efective a taxei de poluare. A obligat pârâta, față de reclamantă, la plata sumei de 343,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrației Finanțelor Publice Rețiâa, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate ca fiind netemeinică și nelegală, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului având în vedere lipsa procedurii prealabile administrative, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare critică hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative învederează că reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ atacat în cauză, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare, solicitând instanței să respingă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, având în vedere lipsa procedurii prealabile administrative.
Pe fondul cauzei arată, în esență, că taxa de poluare a fost calculată în temeiul O.U.G.nr.50/2008 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc.), și mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, sens în care invocă art.1 alin.2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Mai arată că instanța în mod eronat a apreciat că cererea la care se raportează termenul de 45 de zile ar fi cea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Reșița la data de 30.01.2013, având în vedere că nu a fost făcută în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile .
Recurenta reiterează în mod identic și celelalte motive arătate și în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.
Prin concluzii scrise reclamanta intimată solicită respingerea recursului declarat de pârâta recurentă ca fiind netemeinic, cu cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
În ceea ce privește excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile de către reclamant, invocată de către pârâtă și prin motivele de recurs, Curtea constată că prin decizia nr.24 din 14.11.2011, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procedura de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare nu se aplică în cazul cererilor de restituire în baza prevederilor art.117 alin.1 lit. d din OG nr.92/2003, Codul de procedură fiscală. Ori, de vreme ce în prezenta pricină reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din OG nr.93 2/2003, concluzia ce se impune este aceea că excepția inadmisibilității, fundamentată pe lipsa plângerii prealabile ori pe tardivitatea acesteia, este neîntemeiată, fiind în mod corect respinsă de prima instanță.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul intimat, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrației Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 618/2013 pronunțată de Tribunalul C.-S., în dosar nr._ .
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.07.2013.
Pentru PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ș. L. E. N. M. BACĂU
aflat în C.O. semnează aflată în C.O. semnează
Președinte Prof. Univ. Dr. L. B. Președinte Prof. Univ. Dr. L. B.
GREFIER,
G. S.
Red. Ș.L. – 12.08.2013
Tehnored. G.S. – 13.08.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – L. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8270/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1970/2013.... → |
|---|
