Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7377/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7377/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-07-2013 în dosarul nr. 375/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -08.07.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 7377
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.07.2013
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR:M. BACĂU
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice L. împotriva sentinței civile nr. 1627/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată Moțco V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depuse la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, împuternicire avocațială, chitanță în sumă de 248 lei reprezentând onorariu avocațial și factură din partea reclamantei intimate.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 09.01.2013, reclamanta Moțco V. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice L., solicitând obligarea acesteia la restituirea taxei pentru emisii poluante în cuantum de 1770 lei, actualizată la zi cu rata dobânzii legale, de la 03.01.2013, în motivare arătând că a plătit suma mai sus indicată, reprezentând taxa pentru emisii poluante pentru autovehicule în contul bugetului de stat.
Prin sentința civilă nr. 1627/2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Moțco V. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice L.. A obligat pe pârâtă să restituie reclamantei taxa pentru emisiile poluante achitată în sumă de 1770 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală în materie fiscală, până la data restituirii efective a acesteia, de la 03.01.2013. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei 659,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice L., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivare invocă inadmisibilitatea acțiunii de fond ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile impusă de art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei arată, în esență că, taxa de poluare a fost calculată in temeiul O.U.G.nr.50/2008 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pârâta recurentă invocă de asemenea dispozițiile art. 3 din Legea 9/2012 potrivit căreia taxa pe emisiile poluante se aplică tuturor autoturismelor pe baza unor criterii ce privesc destinația și nu proveniența. De asemenea recurenta susține că sentinței civile recurată este netemeinică și în privința obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Recurenta reiterează în mod identic și celelalte motivele arătate și în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa pentru emisii poluante a fost instituită prin Legea nr.9/2012, care a abrogat prevederile din OUG nr.50/2008, referitoare la taxa de poluare. Reglementarea în baza căreia a fost achitată taxa pentru emisii poluante nu diferă ca regim juridic de reglementarea anterioară a taxei de poluare, care a format obiectul unor întrebări preliminare adresate Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
Astfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Aceste argumente ale instanței europene sunt valabile și în cazul noii reglementări, reprezentată de Legea nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care ar fi corespuns criticilor instanței europene, erau suspendate la data achitării taxei din prezentul dosar.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europeane de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul intimat, în cuantum de 248 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice L. împotriva sentinței civile nr. 1627/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 248 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.07.2013.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ș. L.E. NISTORMARIA BACĂU
aflat în C.O. semnează
Vicepreședinte E. N.
GREFIER,
G. S.
Red. M.B. –31.07.2013
Tehnored. G.S. – 02.08.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – C. Șianțiu
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 73/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4320/2013.... → |
|---|
