Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8383/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8383/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 4456/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ 17.05.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 8383
Ședința publică din 11.09.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrației Finanțelor Publice Reșița, prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., împotriva sentinței civile nr.168/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. M. D. și chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 18.07.2013 și respectiv la data de 29.08.2013, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare și dovada înmatriculării autovehiculului din litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării în România.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 20.08.2012, reclamantul P. M. D. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, solicitând instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5439 lei, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente calculate până la data plății efective a sumelor solicitate, de la data încasării sumei și până la data restituirii integrale, precum și la cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
Prin sentința civilă nr. 168/23.01.2013, Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și în consecință:
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la restituirea sumei de 5439 lei, cu titlu de taxă de poluare, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale fiscale aferente,a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata sumei de 239,30 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrației Finanțelor Publice Reșița, prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța asupra excepției tardivității formulării procedurii prealabile administrative, modificarea sentinței recurate, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., admiterea excepției inadmisibilității acțiunii având în vedere lipsa procedurii prealabile administrative și a tardivității formulării procedurii prealabile administrative respingând acțiunea, iar în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanție a Agenției F. pentru Mediu, respectiv cu obligarea la plata către Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. a taxei pe poluare și accesoriilor solicitate de reclamant.
În motivare, se arată cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține D.G.F.P. C.-S. că Administrației Finanțelor Publice Reșița i-a revenit atribuția de a aplica măsurile de executare silită, potrivit legii pentru contribuabilii care au domiciliul în raza de competență a A.F.P. Reșița potrivit R.O.F., iar Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. îi revine potrivit aceluiași regulament de organizare și funcționare a Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011 atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară.
Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară și implicit a Administrației Finanțelor Publice Reșița.
Administrația Finanțelor Publice Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., iar în dosarul de mai sus calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, recurenta a arătat că înainte de a se adresa instanței de judecată reclamantul trebuia să formuleze în prealabil contestație împotriva actului administrativ fiscal, respectiv împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare nr. 444/29.07.2008. Reclamantul nu a formulat contestație împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare mai sus menționată.
S-au invocat dispozițiile art. 41 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Recurenta a invocat excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative.
S-a arătat că în cazul în care instanța înțelege că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prin cererea înregistrată la A.F.P. Reșița sub nr._/13.07.2012, invocă excepția tardivității acesteia, raportat la emiterea deciziei de calcul a taxei pe poluare și a plătii taxei pe poluare la data de 29.07.2008.
Decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 444 a fost emisă la data de 29.07.2008, iar plata taxei conform chitanței a fost efectuată de reclamant la data de 29.07.2008, astfel că reclamantului i-a fost comunicată decizia de calcul al taxei pe poluare în data de 24.11.2008, cel târziu la data de 29.07.2008.
Cererea reclamantului nr._/13.07.2012 este tardivă, fiind în afara termenului de decădere de 30 de zile.
De asemenea, recurenta invocat dispozițiile art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 și art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 considerând faptul că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită în termen legal a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceste excepții, în condițiile în care dispozitivul sentinței este cel ce se execută, nu considerentele.
Recurenta reiterează în mod identic și celelalte motive arătate și în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa plătită de reclamantul intimat a fost calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă O.U.G. nr. 50/2008, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță O.U.G. nr. 50/2008, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea O.U.G. nr. 50/2008) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
Așa fiind, Curtea văzând că soluția Tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul Administrației Finanțelor Publice Reșița, prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., împotriva sentinței civile nr. 168/2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. R. P. C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O. – 09.10.2013
Tehnored. G.S. –10.10.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C.-S.
Judecător: G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8687/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 73/2013.... → |
|---|
