Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3115/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3115/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 8301/108/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 27.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 3115
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 aprilie 2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 6120/05.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. Hay pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, copie factură fiscală pentru onorariu avocațial, concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentata reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse prin concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6120/05.12.2012 Tribunalul A. a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. M. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului taxa pentru emisii poluante achitată în sumă de 3045 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală în materie fiscală până la data restituirii efective a acesteia și a respins capătul de cerere privind anulare acte.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului 439,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut urătoarele:
Instanța a reținut că situația juridică a deciziilor de calcul emise în temeiul Legii nr. 9/2012 este identică cu situația juridică a acelorași decizii emise conform OUG nr. 50/2008, astfel încât, din acest punct de vedere sunt aplicabile și în speța de față considerentele deciziei nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, prin care s-a statuat că în cazul unei cereri de restituire ce este fundamentată pe contrarietatea dispozițiilor naționale cu dispozițiile dreptului european nu este necesară parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul, că de altfel, în contextul limitelor în care a fost investită instanța în cauza de față potrivit cererii de chemare în judecată a reclamantului decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante nici nu a fost supusă cenzurii contenciosului administrativ, respectiv verificării elementelor privind legalitatea acesteia, reclamantul investind pe judecător a se pronunța doar cu privire la eventualitatea restituirii taxei în discuție în măsura în care cu prilejul judecății în fond va fi reținută incompatibilitatea pretinsă a taxei respective cu art. 110 din TFUE invocată prin acțiunea introductivă, reținând pe cale de consecință că nu poate fi primită susținerea pârâtei din întâmpinare cum că reclamantul nu ar fi epuizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu consecința preconizată respingerii acțiunii, că prin urmare excepția inadmisibilității de care s-a prevalat aceasta cu referire la demersul judiciar al reclamantului este nefondată și a fost respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
În motivarea recursului a arătat că taxa de poluare a fost calculată in temeiul Legii nr.9/2012 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată. Se arată că hotărârile CJUE în cauzele T. și N. privesc dispozițiile OUG 50/2008 și nu cele ale Legii nr.9/2012.
Reclamantul intimat M. M. a depus concluzii scrise.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. De altfel, Curtea reține că noua taxă – ca și vechea taxă de poluare – are o . caracteristici similare reglementării anterioare, respectiv:
- taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
- taxa se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei.
În plus, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sunt neîntemeiate și susținerile recurentei referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/14.11.2011, fiind în continuare aplicabilă, nerespectarea de către reclamant a cerinței de formulare a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare neputând conduce la sancționarea acestuia prin pierderea dreptului la restituirea taxei în litigiu.
Principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective a fost dezvoltat și explicitat mai ales de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxemburg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
În esență, Curtea Europeană de Justiție a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Or, reclamantului – care a solicitat restituirea taxei de poluare invocând dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, text potrivit căruia „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (...) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;” – nu i se poate opune nerespectarea regulilor interne aplicabile procedurii administrativ prealabile, și, prin urmare, nu i se poate opune nici regula obligativității contestării deciziei de calcul a taxei de poluare.
Prin urmare, este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii.
În consecință, Curtea consideră nefondată această excepție, respingând-o cu această motivare.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării acestora, la dosar fiind depusă doar factura fiscală, nu și chitanța care să ateste plata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 6120/05.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. M..
Respinge cererea reclamantului M. M. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR R. C. M. I. Ș. E. P.
GREFIER
D. C.
Red.SEP - 30.04.2013
Thred.FC- .05.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător:M. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 09/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5584/2013.... → |
|---|
