Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 725/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 725/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 4436/115/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.725
Ședința publică din 27.02.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: A. D. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta recurentă C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. împotriva sentinței civile nr.406/23.03.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat Z. E. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării hotărârii, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 08.12.2011, reclamantul Zimmermen E.-C., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate, a solicitat instanței anularea deciziei de impunere nr._/23.09.2011 emisă de pârâtă, ca fiind netemeinică și nelegală.
În principal, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să înștiințeze ANAF Timișoara, în vederea emiterii deciziei de impunere pe numele angajatorului, pe motiv că la baza deciziei contestate au stat contracte de muncă, iar potrivit art. 42 alin. 1 din Normele Metodologice aprobate prin ordinul nr. 617/2007, emis de Președintele CNAS, raportat la art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, competența colectării contribuției de sănătate aparține ANAF.
În subsidiar, a solicitat să fie emisă o nouă decizie de impunere, cu o nouă taxă de impozitare corespunzătoare veniturilor realizate; de asemenea, a solicitat să se constate că nu se impune calcularea de către intimată, a penalităților pentru perioada în care aceasta nu a comunicat decizia de impunere.
Prin sentința civilă nr. 406/23.03.2012, Tribunalul C.-S. a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și, în consecință:
A anulat decizia de impunere nr._/23.09.2011, emisă de pârâtă și a respins petitul subsidiar al acțiunii reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de impunere nr._/23.09.2011, pârâta a identificat în sarcina reclamantului obligații fiscale principale(contribuție datorată) în cuantum de 45.354 lei și obligații fiscale suplimentare (majorări de întârziere) în cuantum de 50.603,76 lei.
Tribunalul a reținut că, potrivit Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se face, printre altele, din contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salarial.
Conform acelorași prevederi legale, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă, ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
În ce privește persoanele fizice, această obligație legală incumbă persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Tribunalul a observat că, potrivit Normelor Metodologice privind aplicarea codului fiscal – pct. 19 – exercitarea unei activități independente presupune desfășurarea acesteia în mod obișnuit, pe cont propriu și urmărind un scop lucrativ.
Normelor Metodologice stabilesc, printre criteriile care definesc preponderent existența unei activități independente, următoarele criterii: libera alegere a desfășurării activității, a programului de lucru și a locului de desfășurare a activității, riscul pe care și-l asumă întreprinzătorul.
În același timp, Normelor metodologice – pct. 67, a considerat veniturile de natură salarială prevăzute la art. 55 din Codul fiscal, că sunt venituri din activități dependente, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii: părțile care intră în relația de muncă stabilesc de la început felul activității, timpul de lucru și locul desfășurării activității; partea care utilizează forța de muncă pune la dispoziția celeilalte părți mijloacele de muncă, cum ar fi: spații cu înzestrare corespunzătoare, îmbrăcăminte specială, unelte de muncă și altele asemenea; persoana care activează contribuie numai cu prestația fizică sau cu capacitatea ei intelectuală, nu și cu capitalul propriu; plătitorul de venituri de natură salarială suportă cheltuielile de deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, și alte cheltuieli de această natură, precum și indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă suportate de angajator potrivit legii; persoana care activează lucrează sub autoritatea unei alte persoane și este obligată să respecte condițiile impuse de aceasta, conform legii.
Or, analizând contractele în discuție, respectiv contractele nr. 426/21.03.2006, nr. 0225/03.08.2007, nr. 30/10.09.2009 prin prisma acestor criterii, Tribunalul a considerat că reclamantul, în calitate de fotbalist profesionist, și-a desfășurat activitatea în baza unor contracte individuale de muncă, și nu a unor convenții civile.
De altfel, în acest sens, pct. 68 lit. k din Normele metodologice mai sus menționate asimilează cu veniturile asimilate salariilor, „sumele plătite sportivilor ca urmare a participării în competiții sportive, precum și sumele plătite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor și altor specialiști în domeniu pentru rezultatele obținute la competițiile sportive, de către structurile sportive cu care aceștia au relații contractuale de muncă, indiferent de forma sub care se plătesc, inclusiv prima de joc, cu excepția celor prevăzute la art. 42 lit. t) din Codul fiscal”.
În atare situație, Tribunalul a considerat că obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revenea angajatorilor, respectiv Clubul „ FCU Politehnica Timișoara, Politehnica 1921 Știința Timișoara & Invest SA și Clubul FC Drobeta, și, nicidecum, reclamantului.
În același timp, cum în cazul persoanelor juridice și fizice, care au calitatea de angajator, colectarea contribuției se face de către MFP, prin ANAF, pârâtei nu i-a revenit nicio obligație cu privire la colectarea contribuțiilor de sănătate stabilite prin decizia de impunere în discuție.
Referitor la petitul subsidiar al acțiunii reclamantului, acesta nu a fost admisibil.
Astfel, potrivit prevederilor art. 257 alin. 8, art. 261 din legea nr. 95/2006, dacă s-a considerat că, în speță, ne aflăm în prezența unor convenții civile - activități independente - reclamantul avea obligația să plătească contribuția în cadrul termenului legal de prescripție - 5 ani - în materia obligațiilor fiscale .
Totodată, conform prevederilor art. 119 din Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor fiscale, reclamantul a datorat și majorări ( penalități de întârziere).
Tribunalul a considerat că se impune a fi înlăturată apărarea reclamantului întemeiată pe culpa pârâtei, în sensul că aceasta nu l-a înștiințat despre obligația plății contribuției, obligație care izvorăște din însuși actul normativ în materie, respectiv Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, având astfel un caracter legal.
Ca urmare, față de considerentele în fapt și în drept mai sus enunțate, ținând cont de obligațiile ANAF în colectarea contribuției privind persoanele fizice sau juridice angajatori, Tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat decizia de impunere nr._/23.09.2011, în baza art. 18 alin. 1 din legea contenciosului administrativ.
Față de considerentele reținute de instanță cu privire la petitul subsidiar al acțiunii reclamantului, Tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din legea contenciosului administrativ, a respins acest petit.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, Tribunalul nu a obligat partea căzută în pretenții la plata acestora.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. de Asigurări de Sănătate C.-S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamant și menținerea Deciziei de impunere nr._ din 23.09.2011 emisă de către C. de Asigurări de Sănătate C.-S., ca temeinică și legală.
În motivare, recurenta a arătat că instanța analizând contractele nr.426/21.03.2006, nr.0225/03.08.2007, nr.30/10.09.2009, reține că reclamantul, în calitate de fotbalist profesionist, și-a desfășurat activitatea în baza unor contracte individuale de muncă, și nu a unor convenții civile. Pe cale de consecință, instanța consideră că „obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revenea angajatorilor, respectiv Clubul „FCU Politehnica Timișoara, Politehnica 1921 Știința Timișoara & Invest SA și Clubul FC Drobeta, și nicidecum, reclamantului."
În realitate, din cuprinsul convențiilor civile de prestări sportive - înregistrate la L. Profesionistă de Fotbal - (depuse la dosarul cauzei) nu rezultă că acestea ar fi fost încheiate în temeiul Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Dacă raporturile juridice reale dintre Zimmermann E. C. și cluburile sportive au fost unele de muncă și nu simple convenții civile, iar în calitate de fotbalist nu a realizat venituri dintr-o activitate independentă, ci dintr-o activitate dependentă total subordonată angajatorului, atunci contractele individuale de muncă ar fi fost înregistrate în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă, conform dispozițiilor art. 16 alin (2) din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art.256 alin (2) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Titlul VIII - Asigurările sociale de sănătate) „Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice si fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS in condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări". Astfel, prin Protocolul nr. P 5282/26.10.2007/_/30.10.2007 încheiat între C. Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat, către C. Națională de Asigurări de Sănătate, au fost transmise pârâtei veniturile, în scopul exercitării atribuțiilor legale.
Or, atâta timp cât datele au fost transmise prin Protocol de la Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a considerat că aceasta este abilitată să aprecieze dacă instituțiile din subordinea sa sunt competente de a colecta sau nu creanțele la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar în această situație să transmită datele instituțiilor abilitate de lege pentru colectarea respectivelor creanțe fiscale. Regăsindu-se în baza de date transmisă prin Protocol de la ANAF cu venituri realizate pe anii fiscali 2006-2009 (având cod 70), obligația de plată față de FNUASS s-a stabilit în sarcina contribuabilului sub rezerva verificării ulterioare, conform dispozițiilor art. 90 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. întrucât - în temeiul art. 83 alin (4) din O.G nr. 92/2003 - nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a contribuțiilor (în speță, a contribuției de asigurări sociale de sănătate) a fost emisă Decizia de impunere nr._ din 23.09.2011, prin care au fost stabilite în sarcina contestatarului, obligații fiscale principale de_ lei (aferente anilor 2006-2009) și obligații fiscale accesorii de_,76 lei.
Din analiza probelor depuse la dosarul cauzei se poate observa că reclamantul este sportiv (fotbalist) profesionist așa cum este definit de dispozițiile art.14 alin (2) din Legea nr.69/2000 a educației fizice și sportului "Sportivul profesionist este cel care pentru practicarea sportului respectiv îndeplinește următoarele condiții: a) are licența de sportiv profesionist; b) încheie cu o structură sportivă, în formă scrisă, un contract individual de muncă sau o convenție civilă în condițiile legii".
Așa fiind, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, reclamantul avea posibilitatea încheierii contractelor individuale de muncă cu respectivele cluburi sportive, însă acesta a încheiat convenții civile de prestări sportive.
În fișierele transmise pe baza Protocolului veniturile din convenții/contracte civile sunt identificate cu cod 70, iar datele sunt cele înscrise în declarația 200 / declarația 205. Din anul fiscal 2007, odată cu . dispozițiilor Legii nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (conform disp. Art.V alin (1) Prevederile art.I se aplică începând cu data de 01.01.2007) contribuabilul are opțiunea pentru impozitarea veniturilor din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil conform cap.II din Codul fiscal (venituri din activități independente) sau conform cap.IX art. 78 alin (1) Iit. e) din Legea nr. 571/2003 (venituri din alte surse). Astfel, în condițiile în care contribuabilul optează pentru impozitarea veniturilor realizate în baza convențiilor/contractelor civile conform art. 52 alin (1) Iit. d) din Legea nr. 571/2003, atunci veniturile asupra cărora se calculează contribuția de asigurări sociale de sănătate se încadrează la dispozițiile art.257 alin (2) lit. b) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, iar în condițiile în care contribuabilul optează pentru impozitarea veniturilor realizate în baza convențiilor/contractelor civile conform art. 78 alin (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003, veniturile asupra cărora se calculează contribuția de asigurări sociale de sănătate se încadrează la dispozițiile art.257 alin (2) lit.f) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Indiferent de această opțiune, prevederile art. 213 alin. (4) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, dispun: categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin.(l) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară.
Dispozițiile art.29 din Anexa la Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, dispun: „Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă, iar la art.35 alin.(l) din același act normativ se precizează: „In conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută Ia art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
În altă ordine de idei, instanța de judecată, conform rolului său activ, avea îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, conform art.129 alin (5) din Codul de procedură civilă.
În aplicarea acestor dispoziții, instanța de judecată putea să solicite lămuriri referitoare la veniturile realizate de către reclamant, chiar de la principalul organ de colectare (ANAF), în condițiile în care avea neclarități cu privire la competența de colectare a contribuției de asigurări de sănătate.
În motivarea hotărârii recurate instanța de fond s-a mărginit în a aprecia că „pârâtei nu-i revine nicio obligație cu privire la colectarea contribuțiilor de sănătate stabilite prin decizia de impunere în discuție".
S-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 271 lit. a) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, casele de asigurări de sănătate sunt competente „sa colecteze contribuțiile la fond pentru persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF".
D. fiind faptul că unul dintre principiile sistemului de asigurări sociale de sănătate este cel prevăzut de art.208 alin (3) lit.e) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, instanța de fond avea obligația - în accepțiunea recurentei- să verifice de ce colectarea creanței nu s-a efectuat de către organele din subordinea ANAF-ului, înainte de a proceda la soluționarea cauzei.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță.
În considerente, s-a arătat că în mod temeinic și legal instanța de fond a statuat că - analizând contractele în discuție, respectiv contractele numărul 426/21.03.2006, nr. 0225/03.08.2007, nr. 30/10.09.2009 reclamantul în calitate de fotbalist profesionist, si-a desfășurat activitatea în baza unor contracte individuale de muncă, și nu a unor convenții civile. De altfel, în acest sens, pct. 68 lit. k din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal asimilează cu veniturile asimilate salariilor, „sumele plătite sportivilor ca urmare a participării în competiții sportive, precum și sumele plătite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor și altor specialiști în domeniu pentru rezultatele obținute la competițiile sportive, de către structurile sportive cu care aceștia au relații contractuale de muncă, indiferent de forma sub care se plătesc, inclusiv prima de joc, cu excepția celor prevăzute la art. 42 lit. t din Codul fiscal ". În acest sens legiuitorul a elaborat norme incidente calificării veniturilor obținute de persoanele fizice ca activitate independenta sau dependenta si ne referim la art. 55 Cod fiscal coroborat cu art. 66, art. 67 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
În atare situație, Tribunalul a considerat că obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revenea angajatorilor, respectiv Clubul „ FCU Politehnica Timișoara, Politehnica 1921, Știința Timișoara & Invest SA și Clubul FC Drobeta și nicidecum reclamantului ".
În același timp, cum în cazul persoanelor juridice și fizice, care au calitatea de angajator, colectarea contribuției se face de către MFP, prin ANAF, pârâtei nu-i revine nicio obligație cu privire la colectarea contribuțiilor de sănătate stabilite prin decizia de impunere în discuție. Așa fiind, sentința recurată este temeinică.
În susținerea temeiniciei și a legalității sentinței recurate s-a învederat că, Contractele - ce stau la baza Deciziei de impunere nr._ din 23.09.2011 emisă de recurentă și anulată prin sentința recurată - încheiate de intimat cu structurile sportive sunt veritabile contracte de muncă. Astfel că, toate drepturile și obligațiile intimatului sunt cele prevăzute de dispozițiile Codului muncii.
Conform Codului fiscal, activitatea intimatului este o activitate dependentă așa cum este ea definita de legiuitor in art. 7 pct. 2 din Codul fiscal. Activitatea de fotbalist profesionist nu poate fi prestată în aceeași perioadă la mai multe structuri sportive. Așadar, activitatea intimatului nu este și nu poate fi asimilată ca fiind o activitate independentă întrucât puterea legiuitoare a statuat condițiile ce trebuie să le îndeplinească o activitate dependentă.
Prin urmare - în speță își găsește aplicarea art. 257 alin. 2, lit. a, din Legea nr. 95/2006, respectiv: „Venituri asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit" - obligația de plata incumba conf. art. 257 alin. 7 din Legea nr. 95/2006, persoanei juridice care a plătit intimatului veniturile prevăzute în contractele în cauză. Așadar, soluția recurată este temeinică și legală.
În susținerea legalității și a temeiniciei sentinței recurate s-a invocat Circulara ANAF nr._/17.06.2009 cu privire la recalificarea juridica a convențiilor civile în cazuri similare.
Totodată s-a invocat și anexat jurisprudența relevanta a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului A. respectiv B. - astfel:
1. Decizia (fără număr, s.a) a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului A. din data de 10.03.2010 .
2. Decizia nr. 28/09.06.2010 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului B..
3. Decizia nr. 463/2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului D..
S-a precizat că, toate acestea decizii sunt preluate de pe site-ul ANAF, secțiunea jurisprudența.
Ceea ce s-a susținut și învederat nu este doar opinia ANAF sau a doctrinei așa cum a citat-o în cererea de chemare în judecata - se regăsește si în jurisprudența instanțelor judecătorești, în sensul în care aceste instanțe au interpretat legea în același mod ca cel expus, ca atare s-a invocat și anexat următoarea jurisprudență:
1. Decizia civilă nr. 8661/08.12.2011 pronunțată de instanța Secției a I-a civilă a ICCJ. Astfel, ICCJ a statuat că „Litigiul ivit ca urmare a nerespectării de către una dintre părți a obligațiilor stabilite printr-un contract încheiat între un club sportiv și un sportiv profesionist, are natura unui conflict de muncă, întrucât prin contract sunt reglementate drepturile și obligațiile specifice și anume, obligația de prestare a activității sportive (a muncii), de către angajat și obligația de plată a angajatorului.
Fiind întrunite elementele esențiale ale contractului încheiat, respectiv prestarea muncii de către salariat și subordonarea salariatului față de angajator, având în vedere caracterul cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ și cu executare succesivă, precum și obligațiile asumate de părți ce au caracterul obligațiilor specifice raporturilor de muncă, ...”
2. Sentința civilă nr. 450/22.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava „Curtea constată că, în mod corect organele de inspecție fiscală la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale menționate mai sus, constatând că în fapt activitatea desfășurată de jucătorii fotbaliști este una de natură dependentă iar veniturile obținute sunt de natură salarială independent de denumirea raportului juridic (contract/convenție) existent între societate și fotbaliști „. .
3. Decizia civilă nr. 1182/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
În concluzie - având în vedere jurisprudența invocată precum și faptul că dreptul la un proces echitabil, prev. și garantat de art. 6 pct. 1 din CEDO, impune ca în situații similare să fie pronunțate soluții similare - se impune respingerea recursului ca nefondat întrucât în mod temeinic și legal instanța de fond a calificat activitatea reclamantului ca fiind o activitate dependentă și pe cale de consecință veniturile realizate de intimat sunt venituri de natură salarială, iar plata contribuției de sănătate se face de către structura sportivă și nu de intimat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În esență, recurenta C. Națională de Asigurări de Sănătate pretinde că cele trei contracte în baza cărora reclamantul intimat Zimmermann E. C. a obținut veniturile raportat la care s-a stabilit contribuția de asigurări de sănătate pentru perioada 01.01._11 reprezintă convenții civile și nu contracte de muncă, așa cum a reținut prima instanță.
Curtea înlătură această apărare.
Astfel, este adevărat că toate cele trei contracte poartă denumirea de „convenție civilă” sau „contract civil” (cf. filelor 51 și urm., 56 și urm. și 65 și urm. dosar fond) dar, pentru stabilirea persoanei obligate să vireze contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, este necesar să fie luat în considerare obiectul raporturilor juridice, respectiv drepturile și obligațiile părților și, în funcție de acestea, să se stabilească dacă persoanele juridice în favoarea cărora reclamantul intimat (fotbalist profesionist) a prestat activitate sportivă, au sau nu calitatea de angajatori.
Instanța constată că din cuprinsul convențiilor civile rezultă că în toate cazurile intimatul este subordonat cluburilor sportive (caracteristică definitorie contractelor de muncă) în cadrul cărora și-a desfășurat activitatea, existând date că acestea au acționat în calitate de angajatori:
- în cazul contractului încheiat cu FCU Politehnica Timișoara se arată expres (art. 3.1 din contract, fila 51 dos. fond) că cel care se obligă să calculeze și să vireze impozitul și contribuțiile legale este clubul;
- în cazul contractului încheiat cu FC Drobeta se face referire repetată la raportul de muncă (art. 4-10 din contract, fila 66 dos. fond; se indică locul de muncă, condițiile de muncă, felul muncii, durata, concediul, salariul, securitatea și sănătatea în muncă);
- în cazul contractului încheiat cu Politehnica 1921 Știința Timișoara & Invest S.A., deși se specifică expres că „prezenta convenție nu dă naștere unor raporturi de muncă”, obligațiile stabilite în sarcina fotbalistului profesionist implică subordonarea față de club într-o măsură suficient de mare încât să se rețină că calitatea sa de angajat (în acest sens fiind cele menționate în art. 4 pct. 1-19 din contract, filele 56-57 dos. fond; spre ex., de a participa necondiționat la toate jocurile oficiale, amicale, la antrenamente, de a nu intra în relații cu mass-media decât într-un cadru organizat de Politehnica 1921 Știința Timișoara & Invest S.A., de a respecta necondiționat toate hotărârile organelor de conducere ale Politehnica 1921 Știința Timișoara & Invest S.A.; o astfel de subordonare rezultă din contracte de muncă).
Or, potrivit art. 215 al. 1 din Legea nr. 95/2006, „Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz.”
În consecință, în mod corect, legal și temeinic, Tribunalul C.-S. a reținut că obligația virării contribuției nu poate reveni reclamantului și a anulat decizia de impunere.
Așa fiind, văzând că sentința Tribunalului este legală și temeinică Curtea, în temeiul art. 312 Codul de procedură civilă, va respinge recursul.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul C. de Asigurări de Sănătate C.-S. împotriva sentinței civile nr.406/2012 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. C. D. O. M. Bacău
GREFIER
A. D. B.
Red. C.D.O. -22.04.2013
Tehnored. A.D.B. –23.04.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C.-S.
Judecător: G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3758/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1386/2013.... → |
|---|
