Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 788/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 4939/30/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.788
Ședința publică din 27 februarie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: E. N.
GREFIER: F. N.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul reclamant L. C. O. împotriva sentinței civile nr. 189/24.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Timișoara, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul recurent avocat C. R. Ș. în substituire avocat F. A. C., lipsă fiind pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului recurent depune taxa judiciară, timbru judiciar și delegație de substituire la dosar.
Nemaifiind formulat alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent avocat C. R. Ș. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.189 din 24.01.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins acțiunea formulata de reclamant L. C. O. in contradictoriu cu pârâta A. FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA .
Pentru a hotărî astfel Tribunalul T. a reținut că, reclamantul a demarat procedurile de înmatriculare, conform prevederilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, fiind nevoit să achite o taxă de 615 lei - cu titlu de taxa specială.
Reclamantul a susținut că instituirea de către autoritățile române a unei astfel de taxe, este neconformă cu prevederile dreptului comunitar, mai precis, că aceasta contravine fostului art. 110 din TCE – care interzice statelor membre instituirea oricăror taxe sau măsuri cu efect echivalent, prin care să împiedice libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar.
Or, prevederile art. 110 (fost 90 din TCE) nu interzic statelor instituirea de taxe ori alte sarcini fiscale în considerarea unor motive justificate, ci se opune doar ca, prin astfel de măsuri, să se restrângă ori să se împiedice libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar.
Cum taxa se aplică nediscriminatoriu tuturor autovehiculelor noi, înmatriculate pe teritoriul României, indiferent de proveniență, sub aspectul analizat, taxa este legală, așa încât nu există motive pentru anularea deciziei contestate.
Este adevărat că în cauza T. c/a României, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că prevederile art. 110 din Tratat trebuie interpretate în sensul că se opun ca statele membre să instituie taxe ori măsuri cu efect echivalent prin care să restrângă libera circulație a mărfurilor, însă situația vizată privea, exclusiv, autovehiculele second – hand, dat fiind faptul că numai în privința unor astfel de autovehicule, legislația internă instituia un tratament discriminatoriu în privința celor achiziționate din spațiul comunitar, comparativ cu cele achiziționate de pe teritoriul României.
Împotriva sentinței civile nr. 189/24.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a formulat recurs reclamantul L. C. O. solicitând admiterea recursului și în consecință modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat în esență că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că din deciziile emise de AFP Timișoara rezultă că aceasta ar fi fost de acord la un moment dat să achite o parte din suma încasată respectiv diferența dintre suma încasată cu titlu de taxă specială și taxa de poluare. Se arată că oricum se impunea restituirea taxei în întregime deoarece nu se poate aplica o prevedere legală care nu exista la momentul încasării taxei speciale. Se precizează că elementul discriminatoriu constă în faptul că a fost declarată nelegală de către Curtea europeană taxa stabilită de organele legislative fără a face diferențieri cu privire la anumite categorii de contribuabili sau la tipul bunurilor proprietatea acestora asupra cărora s-ar aplica taxarea, taxa fiind nelegală nu importă cui i-a fost aplicată aceasta trebuind a fi restituită.
Reclamanta intimată Administrația Finanțelor Publice T. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca vădit neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în cauză solicitându-se restituirea taxei plătite pentru un autoturism nou la prima sa înmatriculare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare plătite cu prilejul înmatriculării în România, conform art. 2141 din Codul fiscal, a unui autoturism marca Dacia L., fabricat în anul 2007 și înmatriculat în România în 31.01.2008.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și arătând, în esență, că taxa de primă înmatriculare achitată contravine acestor dispoziții din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Codul fiscal român, care instituie o taxă internă discriminatorie.
Din datele dosarului, Curtea constată – cu privire la autoturismul în discuție – că în mod corect a reținut instanța de fond că acesta nu este un autoturism second-hand, ci unul nou.
Cu privire la caracteristicile taxei de primă înmatriculare în litigiu, Curtea subliniază că această taxă este determinată de faptul înmatriculării unui autoturism în România pentru prima dată.
Așadar, taxa de primă înmatriculare este aplicabilă indiferent de statul pe teritoriul căruia a fost fabricat acel autoturism și indiferent de locul de unde a fost achiziționat acel autoturism.
De acea, nu se poate reține o eventuală discriminare fiscală în defavoarea autoturismelor achiziționate sau fabricate în alte state membre ale Uniunii Europene decât România. Indiferent dacă autoturismul respectiv a fost fabricat în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa de primă înmatriculare este datorată în același cuantum, cu prilejul înmatriculării în România pentru prima dată.
De asemenea, indiferent dacă autoturismul respectiv a fost achiziționat din România sau dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa de primă înmatriculare este datorată în același cuantum, cu prilejul înmatriculării în România pentru prima dată.
Dimpotrivă – întrucât taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141 din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România – o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 – când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141 din Codul fiscal – și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
În consecință, discriminarea fiscală apare numai în cazul autoturismelor second hand care au fost înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării acestora în România.
Curtea apreciază, în acest context, că se poate reține o eventuală aplicabilitate a dispoziției art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost înmatriculat – înainte de a fi înmatriculat în România – în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de primă înmatriculare din litigiu.
În acest sens, Curtea face trimitere la una din hotărârile recente ale Curții Europene de Justiție, respectiv la Ordonanța Curții Europene de Justiție pronunțată la data de 6 decembrie 2010 în cauza C‑377/10 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul D. (România), prin decizia din 9 iunie 2010, primită de Curte la 26 iulie 2010, în procedura A. B. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C., Administrației Fondului pentru Mediu.
Curtea reține că prin această ordonanță, Curtea Europeană de Justiție a respins ca inadmisibilă cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul D. prin decizia din 9 iunie 2010, deoarece a reținut că articolul 110 TFUE nu este aplicabil într-o situație precum cea din acțiunea principală.
În paragraful nr. 11 din Ordonanța respectivă, Curtea Europeană de Justiție a reținut că ”...potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 110 TFUE nu este aplicabil decât mărfurilor importate din celelalte state membre și, dacă este cazul, mărfurilor originare din state terțe care se află în liberă circulație în statele membre. Respectivul articol este, prin urmare, inaplicabil produselor importate direct din state terțe (Hotărârea din 10 octombrie 1978, Hansen & Balle, 148/77, R.., p. 1787, punctul 23, Hotărârea din 9 iunie 1992, Simba și alții, C‑228/90-C‑234/90, C‑339/90 și C‑353/90, R.., p. I‑3713, punctul 14, precum și Hotărârea din 18 decembrie1997, Tabouillot, C‑284/96, R.., p. I‑7471, punctul 23)”.
În acest condiții, ținând seama că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil mărfurilor importate din celelalte state membre ale Uniunii Europene, Curtea constată necesitatea dovedirii faptului că autovehiculul pentru care s-a plătit taxa de poluare contestată în prezenta cauză a fost înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării în România.
Or, în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă, dimpotrivă din actele dosarului rezultă că acest autovehicul este nou și că nu a mai fost înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, anterior înmatriculării în România.
În consecință, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu este aplicabil în prezenta cauză, în condițiile în care nu s-a probat faptul că autovehiculul pentru care s-a plătit taxa de primă înmatriculare a fost anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant L. C. O. împotriva sentinței civile nr. 189/24.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
În baza art. 274 C.proc.civ., Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant L. C. O. împotriva sentinței civile nr. 189/24.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. Ș. E. P. E. N.
GREFIER
F. N.
Red. ȘEP/25.03.2013
Tehnodact NF/25.03.2013
Prima instanță: Tribunalul T.
Președinte - I. I..
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 340/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8638/2013.... → |
|---|
