Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1634/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1634/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 6000/108/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1634
Ședința publică din 27 martie 2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
GREFIER: I. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului L. în contradictoriu cu intimații C. I. C. și Administrația F. pentru Mediu București împotriva sentinței civile nr.304/7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ ,având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.304/7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. I. C. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a orașului L..
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului L. să restituie reclamantului taxa pe poluare achitată în sumă de 2.484 lei, sumă ce urma a fi actualizată cu dobânda legală în materie fiscală, până la data restituirii efective a acesteia.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu și a fost obligată aceasta din urmă să-i plătească celei dintâi sumele de bani cu care aceasta a căzut în pretenții conform acestei hotărâri judecătorești.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului L., a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii prin aceea că temeiul perceperii taxei de poluare a fost O.G 50/2008, act normativ în deplin acord cu art. 110 TFUE.
Se mai arată că instanța, se impunea, să oblige chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București să suporte și cheltuielile de judecată ocazionate de proces, întrucât aceasta a încasat suma reprezentând taxă de poluare.
În cauză, nu s-a depus întâmpinare.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește critica relativă la plata cheltuielilor de judecată de către Administrația F. pentru Mediu București, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., în reprezentarea Administrației, Finanțelor Publice L., are calitatea de pârâtă în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamantul în cauză.
Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admiterea a sesizării, se impun a fi reparate de stat, de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că în cadrul unei astfel de proceduri administrative, pârâta în cauză se impunea „a se desocoti” cu chemata în garanție, ambele instituții fiind instituții de stat. În speța de față nu a fost urmat acest demers.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului L. în contradictoriu cu intimații C. I. C. și Administrația F. pentru Mediu București împotriva sentinței civile nr.304/7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ ,având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. Univ. Dr. L. B. E. N. Ș. L.
GREFIER,
I. B.
Red. L.B/27.03.2013
Tehnored. I.B. 2 ex./03.04.2013
Primă instanță: C. Șianțiu – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 75/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1635/2013.... → |
|---|
