Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4308/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4308/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 2946/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4308
Ședința publică din 27 mai 2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
GREFIER:J. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE C.-S. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Reșița în contradictoriu cu intimatul B. I. și chemata în garanței Administrația F. Pentru Mediu București, împotriva sentinței civile nr.1469/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin registratura instanței s-a depus la data de 24.05.2013, de către intimatul reclamant, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care reține cauza spre soluționarea în fond a recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1469/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S., a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S.-Administrația Finanțelor Publice Reșița și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5.225 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și la plata dobânzilor legale fiscale aferente, din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile, calculat de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei - 15.09.2011.
A fost Respinsă, în rest, cererea.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 5.225 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și la plata dobânzilor legale fiscale aferente.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 39,3 le, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția Finanțelor Publice C.-S. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii prin aceea că temeiul perceperii taxei de poluare a fost O.G 50/2008, act normativ în deplin acord cu art. 110 TFUE.
În recursul pârâtei, hotărârea este criticată și sub aspectul neadmiterii excepției inadmisibilității/prematurității acțiunii reclamantului, întrucât în baza art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, procedura prealabilă administrativă era obligatorie în cauză, termenul de 30 de zile de la contestare expirând, cu consecința decăderii din dreptul la acțiune, orice astfel de contestație fiind tardivă, în sensul art. 207 Cod procedură fiscală.
În acest context, se invocă tardivitatea formulării procedurii prealabile administrative, în raport cu dispozițiile art. 207 (1) Cod procedură fiscală, termenul vizat de normă, de 30 de zile, fiind depășit, cu consecința sancțiunii decăderii.
În cauză, intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește tardivitatea acțiunii reclamantului, prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul Deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală, nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Astfel, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamanții urmăresc exclusiv restituirea sumelor percepute de stat, cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. Pârâta recurentă a respins cererea, ca neîntemeiată, iar Înalta Curte de Casație de Justiție București, prin Decizia nr. 24/2011 statuează, în mod obligatoriu, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul litigiilor în care se solicită restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În acest context, judecătorul este dator să observe dispozițiile art. 129, art. 130 Cod procedură civilă și să curme orice formă de abuz în legătură cu respectarea drepturilor deduse judecății, inclusiv în legătură cu tendințele de tergiversare, înregistrate din partea instituțiilor statului, cât privește satisfacerea (efectivă) a acestor drepturi, prin înlăturarea grabnică a încălcărilor constatate de instanțele naționale sau europene.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE C.-S. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița în contradictoriu cu intimatul B. I. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, împotriva sentinței civile nr.1469/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. B. E. N. Ș. L.
GREFIER,
J. C.
Red.L.B./10.06.2013
Tehnored. .J.C 2 ex./12.06.2013
Primă instanță: VEGHEȘ A. T. - Tribunalul C.-S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6022/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7/2013.... → |
|---|
