Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7398/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7398/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-07-2013 în dosarul nr. 457/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -08.07.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 7398
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.07.2013
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR:M. BACĂU
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 1781/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. I., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat M. I. în substituirea avocat P. M., în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială de substituire, note de ședință și chitanță în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 11 ianuarie 2013, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând obligarea acesteia la restituirea taxei colectată pentru prima înmatriculare în România a autoturismului marca Audi A4, . WAUYYY8E53A243641, an de fabricație 2003, în cuantum de 3455 lei, achitată conform chitanței . nr._ din 10.02.2012 stabilită prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ din 09.02.2012, și la plata dobânzii în materie fiscală cuantificată conform art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1781/14.03.2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a respinge excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ fiscal. A admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul C. I. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și în consecință a obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de 3455 lei, achitată prin chitanța . nr._/10.02.2012, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-13.12.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei. a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii de la data plății la termenul anterior menționat (ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire). A obligat pârâta să îi plătească reclamantului 539,3 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivare pârâta recurentă reiterează excepția invocată în fata primei instanțe față de faptul că acțiunea este inadmisibilă fiind prematur introdusă, deoarece nu a fost finalizată procedura prealabilă și în consecință solicită respingerea ei ca inadmisibilă, acestei acțiunii fiindu-i aplicabilă legea nr. 9/2012.
Pe fondul cauzei arată că România, prin aprobarea Legii nr. 9/2012 privind taxele pe emisiile poluante s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționează strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Așadar, pârâta recurentă susține că rezultă fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de Legea 9/2012 taxa pe emisiile poluante este temeinică și legală.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa pentru emisii poluante a fost instituită prin Legea nr.9/2012, care a abrogat prevederile din OUG nr.50/2008, referitoare la taxa de poluare. Reglementarea în baza căreia a fost achitată taxa pentru emisii poluante nu diferă ca regim juridic de reglementarea anterioară a taxei de poluare, care a format obiectul unor întrebări preliminare adresate Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
Astfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Aceste argumente ale instanței europene sunt valabile și în cazul noii reglementări, reprezentată de Legea nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care ar fi corespuns criticilor instanței europene, erau suspendate la data achitării taxei din prezentul dosar.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europeane de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul intimat, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 1781/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.07.2013.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ș. L.E. NISTORMARIA BACĂU
aflat în C.O. semnează
Vicepreședinte E. N.
GREFIER,
G. S.
Red. M.B. –31.07.2013
Tehnored. G.S. – 02.08.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7419/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 09/2013.... → |
|---|
