Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3546/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3546/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 8148/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.3546
Ședința publică din 15 mai 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI PECICA împotriva sentinței civile nr.5693/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul H. G. L., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 15.04.2013 întâmpinarea formulată de reclamantul intimat H. G. L., la care s-a anexat împuternicirea dată avocatului C. C. F., iar la data de 30.04.2013 s-a depus cererea pârâtului intimat la care s-a anexat factura, respectiv chitanța reprezentând onorariul avocațial în sumă de 620 lei.
De asemenea, se constată că atât pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Pecica, în cuprinsul cererii de declarare a recursului, cât și reclamantul intimat H. G. L., în cuprinsul întâmpinării, au solicitat judecata și în lipsă de la dezbateri, invocând în acest sens dispozițiile art.242 al.2 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate și având în vedere că s-a solicitat judecata și în lipsă de la dezbateri, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5693/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul H. G. L. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a orașului Pecica și, în consecință, a obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de 2.149,00 lei, achitată conform chitanței . nr._/04.10.2012, reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată și cu dobânda calculată în conformitate cu art.124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 23.10.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.279,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 20.10.2012, reclamantul H. G. L. a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ fiscal pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Pecica, solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2.149 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, sumă actualizată cu dobânda fiscală conform art.124 al.2 și art.120 al.7 Cod procedură fiscală, până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul second hand, respectiv autoutilitara marca F. Ducato 230 Platforma, Tip 230/BEMGC/DUCATO, Categorie auto N1 Norme poluare R2, . ZFA_92, nr. omologare B111142L11B92R2/1996, An fabricație 1996, . auto J_, cu data primei înmatriculări în Republica Austria, la 11 noiembrie 1996. Pentru a putea înmatricula și circula pe drumurile publice din România a fost obligat să plătească în mod nelegal, cu chitanța . nr._/04.10.2012, suma de 2.149 lei, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
La data de 23.10.2012 a solicitat Administrației Finanțelor Publice Pecica, prin cererea înregistrată sub nr._/23.10.2012, restituirea sumei achitate, cu motivarea că plata taxei este nelegală în raport cu dispozițiile art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
La această cerere, a susținut reclamantul, a primit răspuns negativ prin adresa nr._/15.11.2012.
În drept, reclamantul a invocat art.148 Constituția României, art.21, art.117 lit.d Cod procedură fiscală, normele TFUE, deciziile T. și N. a CJUE, art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, raportat la art.205 Cod procedură fiscală, art.3 al.1 și 3 din OUG nr.13/2011, art.148 al.2 și 4 din Constituția României.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, susținându-se că în prezenta cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare, așa cum este prevăzut de dispozițiile art.554/2004. În materie de contencios administrativ, atunci când nu este parcursă procedura prealabilă pe care o impune art.7 din Legea nr.554/2004, acțiunea este respinsă ca fiind inadmisibilă. În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.798/08.02.2007.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că în cursul anului 2012, reclamantul a cumpărat autoturismul second hand, respectiv autoutilitara marca F. Ducato 230 Platforma, Tip 230/BEMGC/DUCATO, Categorie auto N1 Norme poluare R2, . ZFA_92, nr. omologare B111142L11B92R2/1996, An fabricație 1996, . auto J_, cu data primei înmatriculări în Republica Austria, la 11-noiembrie-1996. Pentru a putea înmatricula și circula pe drumurile publice din România a fost obligat să plătească taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitând suma de 2.149 lei cu chitanța . nr._/04.10.2012.
La data de 23.10.2012, reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice Pecica, prin cererea înregistrată sub nr._/23.10.2012, restituirea sumei achitate, cu motivarea că plata taxei este nelegală în raport cu dispozițiile art. 110 TFUE. La această cerere pârâta a comunicat reclamantului, prin adresa nr._/15.11.2012, refuzul său de a restitui această sumă, cu motivarea că taxa a fost calculată la cererea reclamantului, în baza legislației în vigoare.
Procedura aleasă de reclamant este admisibilă pentru taxele prelevate nelegal, cu aplicarea greșită a legii, chiar și a normei comunitare, fiind o procedură distinctă de cea reglementată de art.205-art.218 din OG nr.92/2003, chiar dacă cele două proceduri au finalități asemănătoare. De asemenea, persoanelor care au achitat taxa la înregistrarea dreptului de proprietate pentru autovehicule înmatriculate în alt stat nu li se poate crea o situație mai grea decât celor care au achitat această taxă până la . OUG nr.1/2012, și pentru care acest act normativ prevede posibilitatea de restituirea la cererea contribuabilului, neimpunându-li-se condiții legate de anularea deciziei de calcul.
Cu privire la fondul cauzei tribunalul a constatat că problema litigioasă pe care o ridică speța de față, este aceea de a stabili dacă legislația internă – care condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, de plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
În conformitate cu prevederile art.110 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Legea nr.9/2012 stabilește în art.2 lit.i că suma datorată potrivit acestei legi se numește taxa și că ,,taxa” - reprezintă suma datorată de către contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3.
Această taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, și dacă a fost percepută în perioada de la . Legii nr.9/2012 până la modificarea ei prin OUG nr.1/2012 (art.4 al.2) se restituie, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară, fie chiar și celor de categorie M1, M2, M3, N1, N2, N3. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, de aceeași categorie, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare a acestor tipuri de autovehicule si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
- art.25 CE „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".
- art.28 CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Autovehiculele din categoriile vizate de Legea 9/2012 fac parte din categoria bunuri, și nu pot fi taxate numai pentru că au fost aduse dintr-un stat european.
Practic, prin instituirea taxei, discriminarea produsă de OUG nr.50/2008 pe care o abrogă, este continuată în aceeași formă, instanța reținând incidența în cauză a Hotărârii T..
Conform acestor considerente, instanța a constatat că taxa prelevată în condițiile Legii nr.9/2012 modificată, este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceleași caracteristici de pe piața națională și încalcă art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Euroepene, motiv pentru care, având în vedere principiul priorității dreptului comunitar și obligația judecătorului național de a-l avea în vedere chiar și în contra dreptului intern, a considerat întemeiată acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamant pentru restituirea taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâta Direcția generală a Finanțelor publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Pecica, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a invocat greșita aplicare și interpretare a Legii nr.9/2012.
A criticat cuantumul onorariului acordat în primă instanță și a solicitat reducerea acestuia.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 3041 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței atașate.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art.3041, 306 al.2 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În primul rând, instanța reține că susținerile recurentei vizând inadmisibilitatea acțiunii determinată de neurmarea procedurii prealabile obligatorii sunt neîntemeiate, câtă vreme, așa cum a reținut prima instanță, partea reclamantă a făcut dovada sesizării pârâtei în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004.
În continuare, instanța reține că principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective a fost dezvoltat și explicitat de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxemburg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
În esență, Curtea Europeană de Justiție a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Or, părții reclamante nu i se poate opune nerespectarea regulilor interne aplicabile procedurii administrativ prealabile, și, prin urmare, nu i se poate opune nici regula obligativității contestării deciziei de calcul a taxei de poluare.
Prin urmare, este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii.
În ceea ce privește fondul pricinii, Curtea observă că Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr.50/2008, iar conform art.12 al.1 din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Prin dispozițiile Legii nr.9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art.110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr.50/2008 și art.110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către partea reclamantă, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Legea nr.9/2012 nu înlătură sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare OUG nr.50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art.12 din Legea nr.9/2012 nu înlătură dreptul parții reclamante de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
Referitor la solicitarea recurentei de reducere a onorariului avocatului, Curtea reține ca, față de munca depusă de avocat și de valoarea taxei a cărei restituire se solicită, instanța de fond a acordat în mod corect suma de 1279,30 lei reprezentând onorariu avocat, având în vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului conform căreia reclamantul poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 C.pr.civ., raportat la art.304, 3041 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Pecica împotriva sentinței civile nr.5693/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza dispozițiilor art.274 C.pr.civ. va obliga recurenta la plata către intimatul H. G. L. a sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Pecica împotriva sentinței civile nr.5693/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către intimatul H. G. L. a sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/17.05.2013
Tehnored.MM/2 ex./21.06.2013
Instanță fond: Tribunalul A. – jud.F. V.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6022/2013.... → |
|---|
