Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1775/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1775/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 4425/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1775
Ședința publică din 28.03.2013
PREȘEDINTE: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: D. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Băile-Herculane, împotriva sentinței civile nr. 1262/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul G. N. A. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns în reprezentarea reclamantului, lipsă, avocat P. L. în substituirea avocatului titular Hânda A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului depune la dosar împuternicirea avocațială a avocatului titular, delegație de substituire și cerere reclamantului de solicitare a unei adeverințe, înaintată Instituției Prefectului Județului C.-S..
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
După dezbateri, dar nu înainte de încheierea ședinței de judecată, se prezintă în reprezentarea reclamantului, lipsă, avocatul titular Hânda A., depunând la dosar chitanța nr. 46/25.03.2013 reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1262/17.10.2012 a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul G. N. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane să restituie reclamantului suma de 3840 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și la plata dobânzilor legale fiscale aferente, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a fost obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 3840 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânzile legale fiscale.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței Tribunalului C.-S., a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Băile-Herculane, susținând următoarele:
-incidența, în speță, a excepției neîndepliniri procedurii prealabile deoarece înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana considerată vătămată trebuie să solicite pe cale administrativă, valorificarea dreptului său;
-excepția tardivității formulării procedurii prealabile recurenta susținând că, chiar dacă s-ar considera realizată această procedură, aceasta este tardivă prin raportare la emiterea deciziei de calcul taxei de poluare;
-pe fondul cauzei s-a susținut că taxa de poluare a fost calculată în temeiul OUG nr. 50/2008 care reprezintă baza legală, actul normativ fiind pronunțat cu respectarea jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Examinând recursul declarat prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă se reține că acesta este nefondat.
- excepția privind nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 9/2012 nu este incidentă în speță, deoarece taxa de poluare a fost achitată în anul 2009 sub imperiul dispozițiilor art. 4 și 5 din O.U.G nr.50/2008, actul administrativ fiind emis la data respectivă este supus procedurii jurisdicționale în vigoare la data emiterii sale.
Or, actele administrative emise în materia încasării taxelor de poluare, până la . Legii nr.9/2012 pot fi atacate direct în fața instanțelor de judecată pornind de la principiul „suficienței realizării dreptului subiectiv”, în condițiile în care este cunoscută practica constantă a organelor fiscale de a respinge cererile de restituire a unei astfel de taxe pe cale administrativă.
În acest sens, este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție exprimată prin decizia nr. 24/14.11.2011.
Excepția privind tardivitatea formulării procedurii prealabile, de asemenea, nu este incidentă în speță, pentru raționamentul juridic elementar că atâta timp cât procedura jurisdicțională contencioasă nu este condiționată de obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, nu se poate invoca un termen de realizare a acestei proceduri, care să fie imputabil persoanei vătămate în drepturile sale.
Sensul hotărârii Curții de Justiție, în interpretarea art. 110 din TFUE este în sensul permiterii accesului justițiabililor la valorificarea drepturilor pretinse, inclusiv în faza instanțelor de judecată în condițiile în care, este de notorietate că entitatea administrativă și-a fundamentat o practică generală de respingere a cererilor prealabile, fiind predictibilă soluția care se adoptă în faza anterioară judecății.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Băile-Herculane, împotriva sentinței civile nr. 1262/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul G. N. A. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. L. L. A.-M. N. M. G.
GREFIER,
D. K.
Red.LL/04.04.2013
Tehnored.DK/05.04.2013
Ex.2
Prima instanță: Tribunalul C.-S. – jud. Vegheș A. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8891/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 20/2013.... → |
|---|
