Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4456/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4456/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 9888/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4456
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Președinte: C. M. Dica
Judecător: Dr. C. P.
Judecător: A. M. B.
Grefier: N. B.
Pe rol se află recursul declarat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr.271/PI din 01.02.2013, pronunțată de către Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată T. M. și pârâta-intimată Direcția G. a Finanțelor Publice T., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că, prin registratura instanței, la data de 20.05.2013, reclamanta-intimată a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă de la dezbateri, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 271/01.02.2013, pronunțată de către Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., cu consecința respingerii acțiunii față de aceasta.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara să restituie reclamantei suma de 1688 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată la data de 23.11.2010, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, aprobat prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 25.07.2012 și până la restituirea integrală a sumei.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara să plătească reclamantei suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a T. M. a achiziționat, la data de 21.10.2010, un autovehicul marca Peugeot, cu nr. de identificare VF32D9HZA4653827, an de fabricație 2005, provenit din spațiul comunitar: Italia și înmatriculat pe teritoriul acestui stat.
În vederea utilizării autoturismului în România, reclamanta a demarat procedurile de înmatriculare a acestuia, conform prevederilor art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fiind nevoită să achite o taxă de 1.688 lei, cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, calculată în baza prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, prin decizie emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara la data de 19.11.2010.
Reclamanta a solicitat la data de 25.07.2012 restituirea taxei de poluare, însă instituția pârâtă nu a soluționat cererea, astfel încât a înaintat prezenta acțiune, solicitând restituirea taxei de poluare, apreciind că refuzul pârâtei este nejustificat.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., tribunalul a constatat că, raportat la obiectul acțiunii reprezentat de restituirea taxei de poluare plătită la Administrația Finanțelor Publice Timișoara, calitate procesuală pasivă justifică doar această instituție, fiind lipsit de relevanță faptul că taxa pe poluare constituie venit la bugetul unei alte instituții, astfel încât a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice T..
Verificând legalitatea măsurilor contestate, instanța de fond a apreciat că problema litigioasă, în speță, este de a stabili dacă legislația internă, care condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei de poluare, este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit prevederilor art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, în continuare Tratatul, (fost art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne, care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre în comparație cu produsele interne.
În ce privește raportul dintre legislația internă și legislația comunitară, precum și modul de soluționare a eventualelor conflicte ce apar între aceste categorii de norme, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 (art. 148 alin. 4 din Constituția României).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Tribunalul a reținut că în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene s-a statuat, în mod constant, că dreptul comunitar constituie o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (a se vedea, spre ex., decizia Curții în cauza C./Enel (1964). Totodată, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea respectivelor norme pe cale administrativă sau pe calea unei proceduri constituționale (a se vedea, spre ex., decizia Curții în cauza Simmenthal 1976).
În speță, examinând conformitatea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 paragraful 1 din TFUE, instanța de fond a constatat că, răspunzând întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, în cauza C 402/09 (T. vs Statul român), că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Ori, potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, criteriul în funcție de care se datorează taxa pe poluare este acela al primei înmatriculări a autoturismului în România.
Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară, în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei, și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării, inclusiv din spațiul comunitar, în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei.
O astfel de discriminare este de natură a descuraja achiziționarea autoturismelor second-hand din spațiul comunitar, constituind o piedică în libera circulație a mărfurilor și venind în contradicție cu prevederile art. 110 TFUE.
În atare situație, tribunalul, constatând incompatibilitatea reglementărilor interne cu normele dreptului comunitar, a procedat la înlăturarea acestora.
Pentru motivele arătate, Tribunalul a apreciat acțiunea ca întemeiată și a admis-o, cu consecința restituirii, către reclamantă, a taxei de poluare în cuantum de 1688 lei, achitată la data de 23.11.2010.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale a fost considerată ca fondată, față de dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală, sens în care s-a dispus obligarea acesteia și la plata dobânzii, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile, prevăzut de art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, calculat din data de 25.07.2012 și până la restituirea integrală a sumei.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a instituției pârâte Administrația Finanțelor Publice Timișoara, s-a dispus obligarea acesteia la plata, către reclamantă, a sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxe de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, iar pe fondul cauzei să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se învederează, în esență, că, în mod vădit nelegal, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara, calitatea procesuală pasivă revenind organului care a încasat taxa pe poluare și care o deține în prezent, respectiv Administrației Fondului pentru Mediu București.
Cu referire la fondul cauzei se susține că hotărârea primei instanțe este vădit neîntemeiată în ceea ce privește admiterea acțiunii, dat fiind că, la data de 13.01.2012, a intrat în vigoare Legea nr. 9/6.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în M. Of. nr. 17/10.01.2012, prin care s-a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Prin acest act normativ nou au fost aduse modificări majore și esențiale cu privire la cadrul legal al instituirii taxei pe emisiile poluante ale autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acesteia, anumite elemente în modul de taxare și introducerii reglementărilor care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales în ceea ce privește înlăturarea caracterului indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
O primă modificare majoră, introdusă de Legea nr. 9/2012, este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile de înmatriculare/reînmatriculare prevăzute la art. 4 din lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a autoturismelor second-hand autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate.
Totodată, s-a soluționat problema autovehiculelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007, când nu se percepea taxa, sau după această dată, care au fost scutite sau exceptate de la plata ei, pentru care s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va fi plătită, o singură dată, în mod nediscriminatoriu de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective: tipul motorizării, capacitatea cilindrică, emisia de C02 și norma de poluare, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului. Astfel, pentru condiții identice, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va avea același cuantum, indiferent că este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima dată în România, sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule. Prin introducerea modificărilor la elementele avute în vedere la calcul, care permit astfel taxarea corectă și reală a poluatorilor, bazată pe cantitatea de emisii cu impact asupra mediului produsă de aceștia, se ajunge, în anumite cazuri, la reducerea taxei cu circa 25% față de cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că și autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012 au fost supuse unei sarcini fiscale similare, respectiv la prima înmatriculare a acestora a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu completările și modificările ulterioare, pentru acestea nu se va achita taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă se poate face dovada achitării acesteia, cu excepția cazului in care aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Un alt element consacrat în noua reglementare este taxarea echitabilă, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite, ca taxa specială de prima înmatriculare sau ca taxa de poluare.
Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsă în circulație, cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent că aceasta s-a efectuat în baza prevederilor art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru autovehiculele înmatriculate de la 1 ianuarie 2007 și până la 30 iunie 2008), sau în baza prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultată în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării.
Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 oferă o soluție legala cauzei deduse judecații, drept pentru care solicită instanței sa le rețină ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Cât privește eventuala invocare de către reclamantă sau de către instanța de judecată, din oficiu, a unei pretinse „aplicări retroactive a prevederilor art. 12 din Legea nr. 9/2012", învederează faptul că aceasta chestiune a fost tranșată, în mod extrem de clar, de către Curtea Constituționala a României, care, în repetate rânduri, în soluționarea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, normă similară art. 12 din Legea nr. 9/2012, prin care se dispunea restituirea diferenței între suma achitata de contribuabil cu titlu de taxă speciala pentru autovehicule și cuantumul taxei pe poluare calculată conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, prin Deciziile nr. 499/2009, nr. 802/2009, nr. 834/2009, nr. 1596/2009 si nr. 1152/2010, a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, stabilind faptul că aceste prevederi legale nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, întrucat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Redefinirea unei taxe, printr-un act normativ distinct față de cel inițial, nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Pentru identitate de rațiune, nici prevederile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu sunt neconstituționale, ele neîncălcând principiul neretroactivității legii.
Având în vedere aceste principii ale universalității și unicității taxei, întrucât reclamanta nu dovedește faptul că autovehiculul în cauză ar fi exceptat în mod legal de plata taxei, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/2012, recurenta apreciază că instanța de judecată nu poate stabili, pe cale jurisprudențială, un nou caz de exceptare de la plata taxei legal datorate, doar pentru motivul că ea a fost achitată la o anumită dată sau că a fost promovată acțiune anterior intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, un astfel de caz echivalând cu instituirea, pe cale jurisprudențială, a unei inadmisibile discriminări pozitive a acestor autovehicule înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012, care astfel ar fi exceptate de la plata taxei, în mod evident discriminatoriu, neîntemeiat, artificial, abuziv și fără nicio justificare.
Cât privește Hotărârea pronunțată de C.J.U.E. pe 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 loan T., apreciază că aceasta a devenit caducă și inaplicabilă în raport cu noua reglementare legală în vigoare în prezent, cu aplicabilitate imediată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale ale art. 3041 Codul de procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul promovat de pârâta-recurentă prin raportare la motivele invocate, la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantei de a i se restitui taxa de poluare încasată de Administrația Finanțelor Publice Timișoara și a cărei restituire a fost refuzată de această autoritate fiscală.
Prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
Art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 prevede că „prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu”.
Conform art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Din aceste dispozițiile legale rezultă că taxa de poluare este calculată, stabilită și impusă prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibilă numai în fața organelor fiscale, cu respectarea dispozițiilor din Codul de Procedură Fiscală.
În prezenta cauză, taxa de poluare a fost plătită de reclamantă la Administrația Finanțelor Publice Timișoara, iar această autoritate administrativă a refuzat restituirea taxei la cererea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, sumele percepute de Statul Român, cu titlu de taxă de poluare, sunt virate în contul Administrației Fondului pentru Mediu și că această autoritate gestionează sumele respective.
Din această reglementare nu se poate reține, însă, că autoritățile fiscale, care calculează și impun plata taxei de poluare, nu au calitate procesuală pasivă.
Atât din dispozițiile art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, cât și din situația de fapt din speță rezultă că organul fiscal Administrația Finanțelor Publice Timișoara a emis acte administrative, respectiv a avut manifestări de voință emise în regim de putere publică, prin care a încasat taxa în litigiu și a refuzat restituirea sa.
Astfel, Curtea apreciază că Administrația Finanțelor Publice Timișoara are calitate procesuală pasivă în speță, iar excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara este nefondată.
Pe de altă parte, reclamantei nu îi poate fi opusă relația dintre pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Fondului pentru Mediu, ea având un raport juridic cu instituția care i-a impus taxa de poluare și i-a refuzat restituirea acesteia.
În ceea ce privește fondul pricinii, Curtea reține că reclamanta nu pune în discuție o discriminare directă permisă de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, căci, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu face vreo deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor sau între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 07.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Dimpotrivă, se constată că reclamanta se prevalează de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”. La pct. 53 a precizat că „astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Aceste considerente se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7/2009 și, respectiv, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 117/2009. Variantele ordonanței, care o succed pe cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 07.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., păstrează formula de calcul a taxei pe poluare și majorează cuantumul acesteia. Prin urmare, toate versiunile de modificare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. În acest sens s-a concluzionat în cauza N., C-263/10, la pct. 27.
Față de cele expuse, având în vedere că reclamanta a achitat taxa pe poluare la data de 23.11.2010, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 în versiunea sa modificată, se impune interpretarea dată legislației Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată în cauza N., C-263/10.
Așadar sunt întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
Referitor la aplicabilitatea în cauză a Hotărârilor Curții de Justiție din cauzele T. (C-402/09) și N. (C-263/10), instanța de recurs reține că în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T., Curtea de Justiție a arătat că analiza sa a avut în vedere Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, iar nu versiunea modificată prin Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 208/2008, iar în hotărârea N., Curtea Europeană de Justiție a examinat compatibilitatea art. 110 TFUE cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa aplicabilă în România în perioada 15.12._09 (stabilită în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin Ordonanțele de Urgență nr. 208/2008, 218/2008, 7/2009 și 117/2009).
În cauza N. se solicitase restituirea unei taxe de poluare plătită la data de la 1 februarie 2010, astfel cum rezultă din paragraful 16 al hotărârii N., și Guvernul României nu a contestat aplicabilitatea reglementării examinate de Curtea Europeană de Justiție în perioada anului 2010.
Modificările ulterioare ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu au schimbat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu consecința majorării, substanțială în unele cazuri, a cuantumului taxei de poluare datorată la înmatricularea autovehiculelor.
Astfel, atât Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 208/2008, cât și Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 218/2008 și Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 7/2009 au înlocuit anexele inițiale ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, dublând sau triplând cuantumul taxei de poluare în unele cazuri în raport cu reglementarea inițială, și păstrând formula de calcul a taxei, astfel cum a fost stabilită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.
Curtea constată că taxa de poluare, instituită conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ: 1.07.2008, cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008
Pe cale de consecință, Curtea concluzionează că în măsura în care nivelul taxei de poluare este unul dintre criteriile de constatare a incompatibilității dintre art. 110 TFUE și reglementarea română a taxei de poluare, reglementarea ulterioară datei de 15.12.2008 și, respectiv, aceea ulterioară datei de 19.02.2009 sunt vizate implicit de această hotărâre a Curții Europene de Justiție.
Începând cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 208/2008 și continuând cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 218/2008 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7/2009, a fost introdusă și perpetuată o scutire totală de la plata taxei de poluare pe perioada 15.12._09, neaplicabilă în prezenta cauză, iar prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 117/2009 a fost extinsă temporar această scutire pentru o categorie limitată de autovehicule, fără a oferi un remediu pentru autovehiculele similare deja înmatriculate în România cu plata taxei de poluare.
Date fiind aceste constatări, Curtea reține că singurul element de diferență esențial al prezentei cauze față de cauza T. ar fi cuantumul taxei de poluare, iar nu formula de calcul sau sfera de aplicare a taxei de poluare.
În consecință, Curtea consideră că incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și taxa de poluare din prezentul litigiu se impune a fi analizată prin prisma hotărârilor Curții Europene de Justiție din cauzele T. și N., hotărâri în care s-a reținut incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și reglementarea română a taxei de poluare conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, dar și în versiunile ulterioare.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. 1 din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că, prin dispozițiile Legii nr. 9/2012, se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea apreciază că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamantă.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamantă, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă, pentru trecut, această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantei de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu, ca fiind o taxă contrară art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta- recurentă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr.271/PI din 01.02.2013, pronunțată de către Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată T. M. și pârâta-intimată Direcția G. a Finanțelor Publice T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. Dica Dr. C. P. A. M. B.
Grefier,
N. B.
Red. C.P/26.06.2013
Tehnored. N.B/2 ex./26.06.2013
Primă instanță: D. L. – Tribunalul T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7850/2013.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
