Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8725/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8725/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 2546/325/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ - 11.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.8725
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Primarul M. Timișoara, împotriva sentinței civile nr.3900/14.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamantul – intimat B. V., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul – intimat, personal, asistat de avocat B. E., lipsă fiind pârâtul – recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului – intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului – intimat pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timisoara, sub nr. 2546/30/01.02.2010, reclamantul B. V. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Primarul M. Timișoara, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună: - obligarea pârâtului la eliberarea autorizației de construire solicitată prin adresa UR2009-_/1.06.2009 UR 55.
Prin sentința civilă nr. 8216/05.04.2011, Judecătoria Timisoara a admis acțiunea reclamantului, dispunând obligarea pârâtului la emiterea autorizației de construire solicitată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul, înregistrat pe rolul Secției Civile a Tribunalului T..
Prin încheierea pronunțată în acest dosar la data de 21.09.2011, Secția Civilă a Tribunalului T. a admis excepția de necompetență funcțională, raportat la obiectul cauzei și la temeiul de drept invocat în susținerea acțiunii și a trimis cauza spre repartizare aleatorie în materia contenciosului administrativ.
Astfel, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ ”.
Prin decizia nr. 696/17.04.2012 pronunțată în acest dosar, în urma recalificării căii de atac ca fiind recurs și a soluționării acesteia, s-a admis recursul instituției pârâte, s-a casat hotărârea atacată, cauza fiind trimisă pentru soluționare, în prima instanță, de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului T., reținându-se, față de obiectul acțiunii, incidența dispozițiilor art. 1 al. 1, art. 2 al. 1 lit. b), art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, dosarul a fost repartizat aleatoriu pe rolul acestui complet.
Prin sentința civilă nr.3900/14.12.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâtul Primarul M. Timișoara și, în consecință a obligat pârâtul Primarul M. Timișoara să emită reclamantului, autorizația de construire pentru imobilul – casă P+M, situat în Timișoara, ., jud. T., înscris în C.F._ Timișoara, nr. top._, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul B. V. a solicitat la data de 01.06.2009, prin cererea înregistrată sub nr. UR2009-_, emiterea autorizației de construire pentru lucrarea „Legalizare construire casa P+M, împrejmuire și anexe”, pentru imobilul situat în municipiul Timișoara, ., înscris în C.F. nr._, nr. top._, anexând acesteia și documentația aferentă (f. 12 ds. judecătorie).
Ca urmare a acestei cereri, pârâta i-a răspuns reclamantului prin adresa nr. UR-2009-_/10.06.2009, în sensul că nu se poate da curs cererii sale până la reglementarea juridică a dosarului nr._/325/2008, întrucât prin sentința pronunțată în acest dosar, s-a dispus desființarea construcțiilor executate ilegal (f. 13 ds. judecătorie).
În sensul celor de mai sus, Tribunalul a reținut că, prin procesul - verbal de contravenție nr. 122/454/05.09.2007, reclamantul a fost sancționat contravențional pentru aceea că a executat lucrări de construire ce nu au respectat autorizația emisă, în temeiul dispozițiilor art. 26 al. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată.
Totodată, prin același proces-verbal de contravenție, s-a dispus și luarea măsurii complementare a intrării in legalitate prin obținerea autorizației de construire, fiind acordat un termen în acest scop; în caz contrar, existând obligația de aducere a imobilului în starea inițială.
Materialul probator administrat în cauză conduce la concluzia că, în urma analizării documentației depuse de reclamant, instituția pârâtă a apreciat că cererea acestuia nu poate fi primită, întrucât documentația depusă nu poate fi procesată până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii care se va pronunța în dosarul nr._/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, dosar ce are ca obiect - acțiunea prin care Municipiul Timișoara a solicitat obligarea reclamantului din prezentul dosar, sancționat contravențional, la aducerea în stare inițială a imobilului în discuție (care, în prezent, se află în apel, judecata sa fiind suspendata la data de 02.02.2010, până la soluționarea dosarului de față).
Analizând înscrisurile prin care instituția pârâtă comunică reclamantului, motivul pentru care documentația depusă nu poate fi procesată, instanța a constatat că acesta este reprezentat de invocarea necesității soluționării irevocabile a dosarului nr._/325/2008 aflat pe rolul Tribunalului T., prin care se solicită aducerea imobilului la starea inițială ca urmare a nerespectării termenului acordat pentru .>
Prin urmare, instanța este chemată să analizeze dacă refuzul pârâtului de a emite autorizația de construire motivat de lipsa unei sentințe civile constituie sau nu un refuz justificat.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 11 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: "documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții se depune și se înregistrează la autoritatea administrației publice locale competente numai dacă solicitantul prezintă toate documentele". Așa cum s-a reținut anterior, reclamantul a depus și a înregistrat documentele necesare pentru eliberarea autorizației de construire, în prezent, acesta deținând toate avizele necesare, iar documentația întocmită fiind corespunzătoare din punct de vedere tehnic.
În ceea ce privește susținerea pârâtului că, în absența unei sentințe civile pronunțată în litigiul ce are ca obiect aducerea imobilului la starea inițială, nu poate proceda la eliberarea autorizației, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, este evident că reclamantul a inițiat prezentul demers judiciar pentru a obține obligarea pârâtului la eliberarea autorizației de construire și pentru a evita demolarea unei construcții deja executate și pentru care a depus documentația necesară pentru .>
Ori, în condițiile în care pârâtul ar obține o hotărâre judecătorească prin care s-ar dispune demolarea construcției pentru lipsa autorizației, reclamantul ar fi în imposibilitate de a mai obține autorizația de construire și de a intra în legalitate.
Pe de altă parte, refuzul pârâtului de a emite această autorizație apare ca nejustificat în situația în care este condiționat de existența unei sentințe civile într-un litigiu aflat în curs de derulare – în prezent, suspendat - cu atât mai mult cu cât în cadrul acelui litigiu, se urmărește a se obține demolarea lucrărilor de construcție.
Tribunalul a considerat că pârâtul, cu ocazia soluționării cererii depusă de reclamant, trebuie să aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 50/1991 și anume, art. 2 alin. 1 conform cărora - autorizația de construire se emite în baza documentației tehnice, în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii. În situația în care documentația tehnică a fost întocmită conform prevederilor legale și cuprinde toate avizele și aprobările necesare, refuzul de a elibera autorizația apare ca nejustificat.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs, pârâtul Primarul municipiului Timișoara, considerând-o ca netemeinică și nelegală, arătând că, prima instanța a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală și netemeinică, neținând cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt reală dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, și ca atare, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Se solicită a se observa faptul că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr.122/454/05.09.2007, s-a constatat ca reclamantul a săvârșit contravenția prevăzuta de către art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, întrucât a executat lucrări, la imobilul din Timișoara, ., care nu respectă autorizația de construire nr.1350/2003, iar aceasta autorizație de construire era expirată din anul 2004.
Susține că în mod eronat prima instanța a admis acțiunea reclamantului reținând că este neîntemeiată solicitarea instituției de a se prezenta o hotărâre judecătoreasca rămasă definitivă și irevocabilă din care să rezulte că a soluționat litigiul care are ca obiect aducerea imobilului la starea inițiala, fără a avea în vedere că, reclamantul recunoaște în cererea de chemare în judecată că a fost sancționat contravențional pentru executarea fără autorizație a unor lucrări, prin procesul-verbal nr. 122/454/05.09.2007, dispunându-se . la data de 01.03.2008. Reclamantul nu a respectat însă acest termen, de vreme ce a solicitat abia la data de 01.06.2009 eliberarea autorizației de construire.
Față de această stare de fapt, este corect a se concluziona că soluția din dosarul nr._/325/2008 al Judecătoriei Timișoara, în care s-a solicitat demolarea construcției realizate fără autorizație, este de natură a influența decizia autorității publice pârâte. Aceasta deoarece acțiunea a fost promovată după expirarea termenului acordat reclamantului pentru .-se astfel că procesul verbal de contravenție are caracter definitiv, respectiv că starea de fapt consemnată în cuprinsul său nu mai poate suferi modificări, în sensul că edificatul nu mai poate fi autorizat, impunându-se demolarea sa, în condițiile reglementate de Legea nr. 50/1991, republicata.
În alți termeni, promovarea acțiunii menționate pornește de la premisa că reclamantul nu mai dorește autorizarea construcției, pentru . ce se bazează pe observația că aceștia au lăsat să expire termenul de intrare în legalitate, fără a solicita eliberarea autorizației, ceea ce îndreptățește autoritatea publică să acționeze în instanță, pentru a obține demolarea.
Mai mult decât atât, se solicită a se observa faptul că, în dosarul nr._/325/2008, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea instituției privind aducerea imobilului la starea inițială, însă, în apel, dosarul a fost suspendat până la soluționarea prezentului litigiu.
În speță, aplicând sancțiunea contravențională, organul constatator a stabilit și o obligație de a face în sarcina reclamantului, respectiv . la data de 01.03.2008.
Pe cale de consecință, reclamantul este în culpă mai întâi pentru că a realizat lucrări cu depășirea autorizației de construire, iar apoi pentru că nu a intrat în legalitate în termenul stabilit de organul constatator sau să desființeze construcția ilegal executată.
Reclamantul – intimat, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin recursul său, pârâtul critică concluzia primei instanțe vizând lipsa legăturii dintre existența unui litigiu având ca obiect demolarea unui imobil edificat cu nerespectarea unei autorizații de construire și refuzul de a permite . sensul eliberării autorizației, susținând totodată că reclamantul este în culpă pentru că a realizat lucrări cu depășirea autorizației de construire și pentru că nu a intrat în legalitate în termenul stabilit de organul constatator.
Prin urmare, recurentul nu contestă documentația depusă de reclamant, ci invocă doar aspecte de ordin procedural.
Cu privire la relația dintre litigiul ce face obiectul dosarului nr._/325/2008 al Judecătoriei Timișoara și cererea reclamantului de intrare în legalitate, Curtea reține că cererea de eliberare a unei autorizații de construire se analizează numai în raport de dispozițiile Legii nr.50/1991, fiind necesară o analiză a documentelor tehnice, iar nu în raport de existența unui litigiu care de altfel nici nu vizează valabilitatea ori veridicitatea documentației tehnice.
Cu privire la culpa reclamantului, Curtea reține că într-adevăr reclamantul a edificat construcția cu alte materiale decât cele prevăzute în prima autorizația de construire, aspect necontestat de către acesta, însă obiectul cauzei se circumscrie tocmai intenției acestuia de a intra în legalitate, intrare în legalitate dispusă de chiar autoritatea pârâtă prin procesul verbal de sancționare contravențională.
Este de asemenea necontestat că termenul acordat în acest sens nu a fost respectat de către reclamantul B. V. însă refuzul autorității, materializat în adresa nr. UR2009-_/10.06.2009 – fila 13 dosarul Judecătoriei) nu a fost justificat pe acest aspect, ci exclusiv pe considerentul demarării de către autoritate a acțiunii în demolarea clădirii, invocarea unui astfel de motiv fiind tardivă.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că expertiza de specialitate efectuată în fața Judecătoriei (filele 29-35, respectiv 41-43) a concluzionat că imobilul edificat de reclamant respectă întocmai normele arhitecturale și de urbanism, reclamantul remediind până la depunerea suplimentului de expertiză (filele 41-43) deficiențele vizând distanța dintre casă și anexe.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul recurent Primarul M. Timișoara împotriva Sentinței Civile nr.3900/14.12.2012, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./01.11.2013
TEHNORED:M.T./01.11.2013
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – D. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4751/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7081/2013.... → |
|---|
