Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 07/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 07/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 2373/30/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -28.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: F. C.
S-au luat în examinare recursurile formulate de recurenții G. L. și C. de Asigurări de Sănătate T. împotriva sentinței civile nr. 3802/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic B. Darius pentru pârâta recurentă C. de Asigurări de Sănătate T., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente C. de Asigurări de Sănătate T. solicită admiterea recursului pârâtei astfel cum a fost formulat, pentru motivele expuse prin cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul reclamantei a solicitat respingerea acestuia conform concluziilor scrise.
După dezbateri, dar înainte de închiderea ședinței de judecată, se prezintă avocat Obîrșanu C. pentru reclamanta recurentă și depune la dosar o cerere de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe dispozițiile art.520 NCPC, solicitând redeschiderea dezbaterilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3802/07.12.2012 Tribunalul T. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G. L. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate T. și în consecință a obligat pârâta să achite reclamantei sporul de complexitate de 25% pe perioada 01.03.2009 – 13.04.2009 și a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat prin actiunea de fata, in temeiul disp. art. 1 si 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, obligarea institutiei parate la plata sporului de complexitate aferent perioadei 01.03._10, data fiind calitatea sa de functionar public in cadrul Biroului audit Public Intern și, din 1.12.2010 în cadrul Compartimentului Control al Casei Judetene de Asigurari de Sanatate - spor prevazut de disp. art. 296 din Legea nr. 95/2006, art. 18 al. 3 din Legea nr. 672/2002, precum si de cele ale punctului 2.10 din Normele Metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul CNAS nr. 178 din 28 februarie 2008.
Tribunalul a constatat ca, fata de perioada pentru care reclamanta solicita plata sporului de complexitate, salarizarea persoanelor din cadrul institutiei parate, era reglementata de acte normative diferite.
Astfel, pentru anul 2009, aceasta era supusa prevederilor Legii nr. 672/2002, iar începând cu anul 2010, a intrat in vigoare Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - nr. 330/2009.
Prin urmare, se impune analiza acordării sporului de complexitate, prin raportare la cele doua perioade.
In ce privește anul 2009, Tribunalul a constatat ca disp. art. 296 din Legea nr. 95/2006 prevad ca:”Salarizarea persoanelor din structurile mentionate la art. 295 alin. (1) este similara cu cea prevazuta de lege pentru compartimentele de audit”, in timp ce disp. art. 295 al. 1 se refera la „CNAS si casele de asigurari”.
In atare situatie, actul normativ care reglementa, la acel moment, salarizarea personalului acestor institutii, este reprezentat de Legea nr. 672 din 2002.
Potrivit disp. art. 18 al. 3 din acest act normativ, in forma aflata in vigoare in martie 2009:„Auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar.”
Astfel, se constată că sporul de complexitate se aplică la salariul de bază brut lunar - în procent de 25%.
Începând, însă cu data de 14 aprilie 2009, textul acestui articol de lege a fost modificat, forma sa fiind:”Auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată, auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar.”
Prin urmare, începând cu 14 aprilie 2009 legea nu mai stabilește procentul în care acesta se acordă, prevăzând doar că acest spor poate fi acordat într-un cuantum de cel mult 25%, urmând ca, în concret, valoarea sporului să fie stabilită de la caz, la caz.
Astfel, începând cu luna aprilie 2009, pentru ca acest spor să poată fi acordat, era necesară emiterea unui act administrativ individual care să prevadă cuantumul în care sporul se acordă, în fiecare caz, dat fiind faptul că legea se referă la „un spor pentru complexitatea muncii de până la 25%” (decizia nr. 100/01.04.2008 încetând să producă efecte urmare a modificării art. 18 al. 3).
Prin urmare, în lipsa existenței unei decizii care să stabilească în mod expres cuantumul în care sporul de complexitate se acordă, cererea reclamantei privind plata sporului pe anul 2009 poate fi admisă doar pentru perioada 01.03.2009 – 13.04.2009.
În plus, începând cu 14.04.2009 data publicării OUG nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, prin acest act normativ s-a dispus diminuarea bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate la cheltuielile de personal astfel cum a arătat pârâta, prin OG nr. 19/2009, s-a procedat la o nouă diminuare a cheltuielilor de personal din cadrul bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, cu suma de 11.141 mii lei (art. 27), iar prin adresa nr. I.P.2262/30.04.2009 emisa de Presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, inregistrata la institutia parata sub nr._/04.05.2009, acesteia din urma i s-a adus la cunostinta faptul ca bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate pe anul 2009, a fost diminuat cu suma de 8900 lei la titlul cheltuieli de personal, potrivit OUG nr. 34/2009, ceea ce dovedește că instituția pârâtă a fost nevoită începând cu această dată să ia măsurile necesare pentru diminuarea cheltuielilor de personal aferente anului 2009, măsuri ce au implicat și neacordarea sporului de complexitate.
În ce privește anul 2010, instanța a constatat că disp. art. 30 al. 1 și 2 din Legea nr. 330/2009 prevăd că:” Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege”, în timp ce disp. art. 1 al. 2 din același act normativ -”Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
De asemenea, disp. art. 23 al. 2 din același act normativ stabilesc că:”Suma sporurilor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare.”
Salarizarea personalului din cadrul caselor de sănătate este prevăzută în Anexa nr. III/1 a acestui act normativ, iar din cuprinsul acesteia, rezultă că în coloana "Bază", sunt cuprinse salariul de merit, indemnizația de conducere, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, sporul de importanță națională, iar în coeficientul prevăzut pentru gradul I, respectiv treapta de salarizare a funcțiilor de conducere este cuprins și sporul de vechime în muncă.
Astfel, noua lege a salarizării nu mai prevede acordarea acestui spor de complexitate pentru categoria de personal din care face parte reclamanta.
De altfel, în cuprinsul deciziilor emise de pârâtă în cursul anului 2010, sporul de complexitate nu este prevăzut, făcându-se referire doar la diverse sume cu caracter tranzitoriu și care se acordă numai în limita cheltuielilor de personal aprobate prin buget.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să achite reclamantei sporul de complexitate de 25% pe perioada 01.03.2009 – 13.04.2009 și a respins în rest acțiunea.
În temeiul art.276 alin.1 C.pr.civ. potrivit căruia „când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța a apreciat în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată…” și având în vedere perioada pentru care a fost admisă acțiunea, instanța a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta recurentă G. L., care a solicitat în principal casarea cu trimite a cauzei la tribunalul T. și în subsidiar, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, în temeiul art. 299 și urmat. raportat la art. 304 ind.1 Cod proc.civilă, învederând că desi prin dispozitivul sentinței se admite in parte acțiunea reclamantei, in motivarea hotărârii se retine starea de fapt a unei alte reclamante anume Cumpanas E. Crenguța care nu este parte in prezentul litigiu, sub acest aspect hotărârea instanței de fond apărând ca nemotivată.
Menționează că diminuarea fondurilor alocate pentru cheltuieli de personal în cursul anului 2009, prin OUG nr.34/2009 nu aduce modificări ale drepturilor salariale ale angajaților pârâtei, referindu-se la rectificări bugetare, că ordonanța nr. 19/2009 precede ordonanța nr. 34/2009. Se subliniază că pârâta nu avea dreptul să sisteze plata sporului de complexitate, recunoscut prin decizii anterioare ale acesteia, câtă vreme nu a emis alte acte administrative prin care să statueze în sens contrar acordării acestui spor.
Se mai arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 30 alin.1 și 2 din Legea nr. 330/2009, care exclud acordarea sporului de complexitate în afara salariului de bază, în timp ce în cazul reclamantei acesta nu a fost acordat nici prin includerea sa în salariul de bază.
Se arată că prin decizia nr.17/15.02.2010 i s-a acordat reclamantei o sumă cu caracter tranzitoriu în temeiul art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2010, care deși poartă o altă denumire, reprezintă spor de complexitate, și această sumă nu a fost plătită pe perioada anului 2010 conform statelor de plată.
Recurenta conchide că era îndreptățită să încaseze sporul de complexitate pe întreaga perioadă arătată în acțiune, că atâta vreme cât nu s-a emis o decizie de modificare a drepturilor salariale acordate anterior, reclamanta era îndreptățită să le încaseze, pentru anul 2010 având aplicare prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010, că Legea nr. 330/2009 prin dispozițiile art. 30 alin.3 și 6 nu anulează sporul de complexitate prevăzut de Ordinul CNAS nr. 178/28.02.2008 și de legea nr. 95/2006.
În fine, aceasta susține că funcționari publici aflați în situații similare, din alte județe au încasat drepturile salariale cu titlu de spor de complexitate în baza unor hotărâri judecătorești.
Prin recursul declarat pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate T. a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, susținând că sporul de complexitate nu a mai putut fi acordat începând cu luna martie 2009 datorită intrării în vigoare a OUG 35/2009, OUG nr. 34/2009, OG nr. 19/2009. Susține că CAS T. a fost nevoita sa diminueze cheltuielile de personal si implicit neacordarea sporurilor privind complexitatea muncii (spor auditori si spor control) in asa fel incat ordonatorul principal de credite sa se incadreze in sumele aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2009, conform Legii Bugetului nr 18/2009 si a Legii 69/2010 privind responsabilitatea fiscal bugetara.
Analizând recursurile declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art.304, 304 ind.1 Cod proc.civilă, instanța reține următoarele:
Astfel cum corect a reținut prima instanță, sporul de complexitate a fost inițial reglementat prin lege (art. 296 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art. 18 alin.3 din Legea nr.672/2002), într-un cuantum fix de 25% din salariul de bază brut lunar. Decizia emisă de Președintele Casei Județene de Asigurări de Sănătate T. în cursul anului 2008, depusă la fila 16 din dosarul primei instanțe, a prevăzut acordarea către reclamanta G. L. a sporului de complexitate în aplicarea dispozițiilor legale astfel adoptate.
Împrejurarea că, în intervalul de timp în care s-a aflat în vigoare dispoziția legală ce prevedea sporul de complexitate în cuantumul fix menționat, au fost adoptate ordonanțe de guvern ori acte administrative ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin care s-a prevăzut obligația de reducere a cheltuielilor de personal nu poate constitui motiv pentru a nu se recunoaște dreptul reclamantei la încasarea sporului.
Într-adevăr, în intervalul de timp menționat acest spor era stabilit prin lege și nici un act administrativ nu poate să împiedice aplicarea acestei legi, câtă vreme actele administrative pot fi emise legal doar respectând legea, în aplicarea acesteia.
Așadar, în perioada în care dispoziția legală menționată a produs efecte juridice, dreptul reclamantei de a încasa sporul de complexitate nu putea fi înlăturat decât printr-o dispoziție normativă, adoptată printr-un act cu forța juridică egală unei legi, nicidecum printr-un act administrativ cu caracter normativ sau individual.
În speță, recurenta pârâta se prevalează, pentru a justifica sistarea plății sporului de complexitate după data de 01.03.2009 de obligația instituită prin OUG nr.34/2009 de reducere a cheltuielilor de personal. Contrar susținerilor recurentei pârâte, se observă însă că prin acest act normativ nu s-a prevăzut sistarea plății sporului de complexitate, astfel încât nu s-ar putea considera că prin efectul adoptării sale s-ar fi înlăturat aplicabilitatea dispozițiilor din art. 296 din Legea nr.95/2006 și art. 18 din Legea nr.672/2002.
Instanța concluzionează că până la modificarea dispozițiilor art. 18 alin.3 din Legea nr.672/2002, prin OUG nr.35/2009, reclamantul era îndreptățit să încaseze sporul de complexitate ce face obiect al acțiunii.
Această concluzie nu este însă valabilă după data de 14.04.2009, cum în mod corect a reținut instanța de fond, când a intrat în vigoare OUG nr.35/2009, prin care s-au modificat dispozițiile din art. 18 alin.3 ale Legii nr.672/2002. Aceasta deoarece dispoziția legală ce reglementa sporul pentru complexitatea muncii nu mai prevedea, după modificare, un cuantum determinat al sporului, statuând doar valoarea maximă a acestuia, ca fiind de 25% aplicat la salariul de bază brut lunar. Astfel cum corect a reținut prima instanță, în forma sa modificată legea nu mai prevedea decât o posibilitate de acordare a sporului de complexitate, în măsura în care acesta ar fi fost determinat prin acte administrative emise de autorități publice, ceea ce nu este cazul în speță.
Într-adevăr, după data de 14.04.2009, C. Națională de Asigurări de Sănătate nu a emis acte administrative prin care să fi statuat asupra cuantumului sporului de complexitate posibil a fi fost acordat potrivit art. 296 din Legea nr.95/2006 și art. 18 din Legea nr.672/2002, astfel încât nu se poate considera că acesta ar fi fost recunoscut funcționarilor publici din cadrul acestei autorități publice.
De asemenea, contrar susținerilor recurentei reclamante, trebuie considerat că actele administrative emise în cadrul acestei autorități publice anterior modificărilor legislative analizate nu pot să producă efecte după modificarea actelor normative în aplicarea și executarea cărora au fost adoptate. În fapt, prin definiția legală inclusă în art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este emis în regim de putere publică doar „în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii”, rezultând astfel că acesta este menit să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice în baza legii ce a constituit temei al emiterii sale. După încetarea efectelor normei legislative, nu este de conceput ca acel act administrativ să mai producă efecte juridice, fiind lipsit de suportul legal ce a justificat emiterea sa. În alți termeni, după sistarea efectelor normei legale în baza căreia a fost emis, nici actul administrativ nu mai poate să producă efecte juridice, iar pentru sistarea efectelor sale nu este necesară emiterea unui alt act administrativ, întrucât acestea încetează prin efectul abrogării sau modificării legii ce era aplicată prin acel act.
Astfel cum am arătat anterior, după data de 14.04.2009, modificarea adusă dispozițiilor din art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 a implicat faptul că posibilitatea de încasare a sporului de complexitate nu mai era recunoscută prin lege, ci era condiționată de cuantificarea sporului prin acte administrative ale autorităților publice, astfel încât existența acestui drept era supusă unei condiții suspensive, care în cazul reclamantei nu s-a mai împlinit, fiind astfel afectată însăși existența dreptului, motiv pentru care acesta nu se poate considera că acesta este titular al dreptului de a încasa sporul după data de 14.04.2009.
Din acest motiv, trebuie înlăturate ca lipsite de relevanță susținerile recurentei potrivit cărora sporul de complexitate ar fi fost stabilit în cuantum de 25% din salariul de bază și după data menționată, avându-se în vedere cuantificarea făcută prin acte administrative emise anterior modificării legislative, precum și cele referitoare la înscrierea sporului în carnetul de muncă al acesteia anterior acestei date.
De asemenea, este de reținut că, în măsura în care dispoziția legală de care aceasta se prevalează nu recunoaște dreptul său la încasarea sporului de complexitate după 14.04.2009, acesta nefiind deci reglementat de lege în beneficiul său la finalul anului 2009, acesta nu putea să facă nici obiect al sumei compensatorii acordate cu titlu tranzitoriu în anii 2010-2011, în baza art. 30 din Legea nr. 330/2009, a OUG nr.1/2010 ori a Legii nr.285/2010.
Curtea constată că în speță nu s-a făcut dovada acordării sporului de complexitate în cazul altor funcționari publici din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, după data de 14.04.2009, precum și că hotărârile judecătorești invocate cu titlu de practică judiciară nu relevă o practică majoritară la nivelul țării, pentru a se constitui într-o bază legală suficientă pentru recunoașterea dreptului pretins de reclamant, respectiv, pentru a da naștere la o speranță legitimă de admitere a acțiunii sale.
Referitor la susținerile reclamantei în sensul că hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată deoarece în considerentele acesteia se reține starea de fapt a unei alte reclamante, respectiv Cumpănaș E. Crenguța, care nu este parte în prezentul litigiu, Curtea reține că deși în considerentele sentinței recurate se arată că acțiunea a fost formulată de Cumpănaș E. Crenguța, aceasta este singura mențiune cu privire la acea persoană, astfel încât constată că este o eroare de dactilografiere, deoarece atât în practicaua, cât și în dispozitivul sentinței recurate este menționată reclamanta G. L., iar situația de fapt reținută de instanța de fond, ca urmare a analizării actelor și lucrărilor dosarului o vizează pe reclamanta G. L., funcționar public în cadrul Biroului Audit Public Intern și din 01.12.2010 în cadrul Compartimentului Control al Casei Județene de Asigurări de Sănătate ( paragraful 9 –pag 2 din sentința recuartă). Având în vedere că din considerentele sentinței recurarte, rezultă că prima instanță a procedat la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, soluția fiind determinată de relevanța și incidența în cauză a acestora prin raportare la obiectul cauzei și la situația reclamantei G. L., Curtea nu poate reține nici această critică a reclamantei recurente.
În ceea ce privește cererea de suspendare a prezentei cauze întemeiată pe dispozițiile art. 520 NCPC depusă de reprezentanta reclamantei la termenul din data de 07.11.2013, după închiderea dezbaterilor, Curtea nu va proceda la analizarea acesteia, având în vedere că a fost depusă după închiderea dezbaterilor, fără respectarea principiului contradictorialității, astfel încât instanța nu se socotește în mod legal învestită cu soluționarea acesteia, neimpunându-se redeschiderea dezbaterilor.
Față de aceste considerente, în aplicarea art. 312 alin.1 Cod proc.civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național aplicabile în speță.
În baza art. 274 Cod proc.civilă, constatând că ambele recurente se află în culpă procesuală, se va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și se va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții G. L. și C. de Asigurări de Sănătate T. împotriva sentinței civile nr. 3802/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Ș. E. P. R. C. A. P.
GREFIER
F. C.
Red.SEP - 25.11.2013
Thred.FC- 25.11.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător:R. N.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4456/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1985/2013.... → |
|---|
