Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4686/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4686/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 5055/108/2010*
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4686
Ședința publică din 30 mai 2013
P.:M. I.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamantul recurent K. C., împotriva sentinței civile nr.3710/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa de Asigurări de Sănătate A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent K. C. avocat O. P. în substituirea avocat M. G., lipsă fiind pârâta intimată Casa de Asigurări de Sănătate A..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 17 mai 2013 de către pârâta intimată Casa de Asigurări de Sănătate A., întâmpinare la care se află anexate un set de înscrisuri din care se comunică 1 exemplar cu reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire, dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul exonerării recurentului de la plata sumei totale de 1389 lei și accesoriile aferente, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3710/20.09.2012, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a respins acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamantul K. C. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A. având ca obiect anularea Titlurilor de creanță reprezentând contribuția FNUASS, nr._ pentru suma de 331 lei, aferentă anului 2004; nr._ pentru suma de 1058 lei, aferentă anului 2005; nr._ pentru suma de 563 lei aferentă anului 2006; nr._ pentru suma de 665 lei aferentă anului 2007; a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 524/16.11.2009 pentru suma totală de 4.003 lei și a Deciziei nr. 9/20.01.2011 de respingere a contestației formulată în procedura prealabilă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta CAS A. a fost investită cu soluționarea contestației în procedura prealabilă înregistrată de reclamant sub nr.690/19.01.2010, copia cererii fiind depusă în probațiune la f.12-14 dosar, respinsă prin Decizia nr.9/20.01.2011.
Din conținutul contestației rezultă că reclamantul a contestat titlurile de creanță sus enumerate, compuse din Declarațiile FNUASS date pe propria răspundere de către reclamant și care au stat la baza stabilirii obligației fiscale principale de plată, dar și a accesoriilor care curg de drept în cazul neplății la termenul prevăzut de lege cu titlu de scadență, precum și Decizia nr. 524/16.11.2009 privind obligația de plată accesoriilor aferentă perioadei 01.01.2004 – 16.11.2009.
Nu se impune completarea probațiunii de către reclamant în sensul arătat de pârâtă prin întâmpinare, deoarece nici una din părți nu contestă cuantumul sumelor înscrise în conținutul Declarațiilor FNUASS în discuție, respectiv, veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor declarate de reclamant pe propria răspundere și nici contribuția datorată, sume care au fost achitate tardiv, fiind stornate prin deciziile de impunere anuală .
În speță se impune analizarea obligației de plată, respectiv, dacă pentru perioada în discuție reclamantul avea sau nu obligația de a plăti, raportat la scutirea legală invocată în motivarea acțiunii.
Examinând Declarația nr._ aferentă anului 2004, depusă la f.7 dosar, contestată, reținem că reclamantul a declarat un venit de 5092 lei și o contribuție datorată de 331 lei, neplătită la scadență din motive imputabile reclamantului, această declarație fiind înregistrată la data de 16.11.2009 potrivit ștampilei CAS A..
Declarația nr._ aferentă anului 2005, f.8 dosar face referire la o bază de calcul declarată de_ lei și o contribuție datorată de 1058 lei. Și această declarație a fost înregistrată la CAS tardiv, respectiv, la data de 16.11.2009, potrivit ștampilei .
Declarația nr._ aferentă anului 2006, f.9 dosar face referire la o bază de calcul declarată de 8662 lei și o contribuție datorată de 563 lei. Și această declarație a fost înregistrată la CAS tardiv, respectiv, la data de 16.11.2009, potrivit ștampilei .
Declarația nr._ aferentă anului 2007, f.10 dosar face referire la o bază de calcul declarată de_ lei și o contribuție datorată de 665 lei. Și această declarație a fost înregistrată la CAS tardiv, respectiv, la data de 16.11.2009, potrivit ștampilei .
Este corectă apărarea pârâtei că în perioada 01.03._07, reclamantul nu a realizat venituri salariale sau asimilate salariilor, fapt confirmat de copia cărții de muncă, de copia contractului individual de muncă depus la dosar, de unde rezultă că dl. K. C. are calitate de_salariat al . SRL începând cu 14.01.2008 și de Deciziile de impunere anuale aferente anilor 2004-2007 în care este prezentată situația fiscală a reclamantului și din care rezultă că singurele venituri declarate și realizate de reclamant sunt cele realizate din cedarea folosinței bunurilor, neexistând vreo mențiune cu privire la obținerea de alte venituri din pensii sau salarii.
Acestea se coroborează cu declarația pe propria răspundere a reclamantului care susține în conținutul Declarațiilor FNUASS supuse examinării, înregistrate la data de 16.11.2009 că în perioada pentru care a declarat veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor „nu realizează și alte venituri din salarii sau pensii”.
În această situație, având în vedere Deciziile de impunere anuale pentru persoanele fizice române cu domiciliul în România pe anul 2004, 2005 2006 și 2007 – f.49-58, emise de Administrația Finanțelor Publice A., privind veniturile realizate din închirieri, pe care dl. K. C. le-a prezentat la C.A.S. A., instanța constată că s-a efectuat o operațiune de stornare a obligațiilor de plată ale reclamantului, fapt ce rezultă din fișa contribuabilului.
De menționat că pentru anul 2004, contribuția i-a fost calculată reclamantului doar pe perioada 01.03._04, avându-se în vedere că până la data de 01.03.2004, dl. K. C. a fost salariat al ., realizând venituri din salarii, astfel încât nu datora contribuția la F.N.U.A.S.S. aferent veniturilor realizate din închirieri în perioada 01.01._04.
Referitor la legalitatea obligațiilor de plată a contribuției la F.N.U.A.S.S. aferent veniturilor realizate din închirieri de către reclamant în perioada 2004-2007, tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor legale incidente și aplicabile în speță, respectiv O.U.G 150/2002 (01.01._06) și Legea 95/2006 (01.06._07), reclamantul avea obligația plății contribuției la asigurările de sănătate în cota stabilită de lege, aplicată la cuantumul veniturilor realizate din cedarea folosinței bunurilor, dacă în perioada respectivă nu realiza alte tipuri de venituri, precum cele din salarii, din exercitarea de activități independente, etc.
Această obligație este stabilită conform dispozițiilor art.51 alin.2 lit.e) din O.U.G. 150/2002, respectiv de art.257 alin.2 lit.e) din Legea 95/2006.
Potrivit O.U.G. 150/2002 ART. 51, prevede:
(1) Persoana asigurata are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activități desfășurate de persoane care exercita profesii libere sau autorizate potrivit legii sa desfășoare activități independente, dar nu mai puțin de un salariu de baza minim brut pe țara, lunar, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
c) veniturilor din agricultura și silvicultura, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj și alocațiilor de sprijin;
e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d).
(4) Contribuțiile prevăzute la alin. (2) și (3) se plătesc astfel:
a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a) și d);
b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) și c) și la alin. (3);
c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. e).
Legea 95/2006, art. 257
(1) Persoana asigurata are obligația plații unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunara a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%*), care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende si dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau . asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puțin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.
(3) In cazul persoanelor care realizează in același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) si f), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
(5) Contribuțiile prevăzute la alin. (2) si (4) se plătesc după cum urmează:
a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) si f);
b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) si la alin. (4);
c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) si e).
Mai mult, aceste declarațiile privind obligațiile de constituire și plată la F.N.U.A.S.S. sunt acte unilaterale ale reclamantului și constituie titluri de creanță în condițiile art.354 din Ordinul CNAS nr.617/2007, astfel încât acestea pot fi anulate sau modificate, după caz, atunci când conținutul datelor inserate de declarant, nu reflectă realitatea, ceea ce nu e cazul în speță.
Prin urmare, în condițiile existenței unei obligații legale de plată a contribuției declarate de reclamant, titlurile de creanță nu pot fi anulate și nici modificate decât în situația în care cuantumul acestora s-ar fi stabilit greșit, nefiind cazul, reclamantul invocând exclusiv scutirea legală.
Cuantumul majorărilor de întârziere a fost stabilit legal, pentru toată perioada 2004 -2007 în care a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor în care reclamantul nu a plătit la scadență obligația principală, calculul făcându-se în funcție de data scadenței - 25.01.2005, 25.01.2006, 25.01.2007 și 28.01.2008 și data de referință a înregistrării Declarațiilor FNUASS, 16.11.2009.
Majorările de întârziere de 2060 lei nu pot fi înlăturate, deoarece nu există temeiuri pentru modificarea Titlurilor de creanță care nu au fost depuse la sediul pârâtei înlăuntrul termenului prevăzut de lege, dar și pentru faptul că nu există dovezi certe cu privire la data la care a operat stornarea sumelor achitate în plus către Administrația Financiară a Municipiului A. de către reclamant în calitate de contribuabil și nici dovezi cu privire la momentul și documentul de transfer al debitului principal.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a respins acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamantul K. C. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A. având ca obiect anularea Titlurilor de creanță reprezentând contribuția FNUASS, nr._ pentru suma de 331 lei, aferentă anului 2004; nr._ pentru suma de 1058 lei, aferentă anului 2005; nr._ pentru suma de 563 lei aferentă anului 2006; nr._ pentru suma de 665 lei aferentă anului 2007; a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 524/16.11.2009 pentru suma totală de 4.003 lei și a Deciziei nr. 9/20.01.2011 de respingere a contestației formulată în procedura prealabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K. C., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul exonerării recurentului de la plata sumei totale de 1389 lei și accesoriile aferente, fără cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamantul a arătat că instanța de fond nu a reținut apărările sale referitoare la înregistrarea la CAS A. a declarațiilor privind obligațiile de constituire și plata fondului de asigurări sociale de sănătate datorate de alte persoane decât cele care desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă sau convenție pentru perioada martie 2004 – noiembrie 2005, din care rezulta că acesta a plătit contribuție de asigurări de sănătate pentru perioada menționată.
Or, potrivit dispozițiilor din art.257 alin.2 din Legea nr.95/2006, în forma în vigoare începând cu data de 1.05.2006, contribuția se datorează pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor numai în cazul în care persoanele nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit.a-d din același articol.
Recurentul subliniază că în perioada 2004-2005, acesta a realizat venituri de natura celor prev. la art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, respectiv, a plătit contribuția calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, în baza declarațiilor înregistrate la CAS A., astfel încât, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nu s-ar putea aprecia că ar datora contribuție pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, prev. la lit.e a articolului menționat pentru anii 2004 și 2005.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art.304, 3041 C.pr.civ., instanța constată că acesta este nefondat.
Este adevărat că, astfel cum susține reclamantul recurent, dispozițiile din art.257 alin.2 lit.e din Legea nr.95/2006, au intrat în vigoare abia în cursul anului 2006, însă instanța constată că obligația de achitare a contribuției bănești lunare de asigurări de sănătate era prevăzută și anterior, în art.51 alin.2 lit.e din OUG nr.150/2002 care, similar textului menționat din Legea nr.95/2006, prevedea obligația de plată a contribuției, de către persoana asigurată, stabilită prin aplicarea cotei de 6,5% asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, în măsura în care acea persoană nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit.a-d (din salarii, sau asimilate, din activități independente etc.).
Or, reclamantul nu susține în speță că a obținut în perioada 2004-2005 venituri de natura celor enumerate la lit.a-d din art.51 alin.2 din OUG nr.150/2002 sau art.257 alin.2 din Legea nr.95/2006, ci învederează doar faptul că a achitat benevol contribuția la un salariu de bază minim brut pe țară. Această împrejurare nu este însă de natură să înlăture obligația sa de a achita contribuția calculată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, de vreme ce legiuitorul a stabilit expres că aceste venituri nu sunt supuse obligației de achitare a contribuției doar în măsura în care persoana care le obține încasează simultan și venituri dintre cele enumerate la lit.a-d, ceea ce nu este cazul reclamantului.
In această privință instanța observă că legiuitorul a făcut referire expresă, pentru a prevedea scutirea din teza finală a art.51 alin.2 lit.e din OUG nr.50/2002, la obținerea de către acea persoană de alte venituri, iar nicidecum la achitarea de către aceasta a unei contribuții, stabilită benevol la un venit minim pe economie, o atare soluție fiind explicabilă prin intenția legiuitorului de a stabili calitatea de persoană asigurată condiționată de plata contribuției calculate în funcție de veniturile efectiv obținute de către acea persoană, indiferent care ar fi sursa acestora. In alți termeni, în măsura în care persoana asigurată obține venituri din cedarea folosinței bunurilor, fără a obține venituri din alte surse, enumerate la lit.a-d din aceeași normă, aceasta este obligată să le declare, pentru a achita contribuția de asigurări de sănătate aferentă, fără a avea posibilitatea de a le sustrage de la plata contribuției, optând pentru achitarea unei contribuții raportate la un venit minim pe economie, astfel cum a procedat reclamantul.
Cum acesta nu a declarat la momentul obținerii veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, obligația de plată a contribuției raportat la disp.art.15 și 23 C.pr.fiscală, apare legală decizia de impunere emisă împotriva sa, respectiv titlurile de creanță atacate în speță, acțiunea în anulare a acestora fiind corect respinsă de către prima instanță.
Se va respinge deci recursul declarat, iar în baza art.274 C.pr.civ. se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamantul recurent K. C., împotriva sentinței civile nr.3710/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa de Asigurări de Sănătate A..
Fără cheltuieli de judecată în recurs
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. I. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.:RC./10.06.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./10.06.2013
Inst.fond:Tribunalul A. :jud.L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2572/2013.... → |
|---|
