Daune cominatorii. Sentința nr. 36/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 29176/325/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -14.10.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 36/CC
Ședința Camerei de Consiliu din 04 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE: M. BACĂU
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Secția Comercială și de C. Administrativ din cadrul Tribunalului T., în soluționarea cererii formulată de reclamanta . S., în contradictoriu cu pârâta Direcția A. Banat, având ca obiect obligație a face.
Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța față de actele existente la dosar reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ reclamanta . S., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Direcția A. Banat să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea instituției pârâte la reluarea alimentării cu apă a M.H.C. Topolovăț componentă a nodului hidrotehnic Topolovăț care funcționează potrivit Regulamentului de exploatare N.H. Topolovăț – Ediția 2008; obligarea pârâtei la daune cominatorii în cuantum de 1000 ron pe zi de întârziere, până la reluuarea furnizării cu apă la M.H.C. Topolovăț .
Prin sentința civilă nr.607/16.01.2013 judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta . S. în favoarea Tribunalul T. – Secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamanta s-a adresat Judecătoriei Timișoara cu acțiunea civilă de față prin care a solicitat obligarea paratei la reluarea alimentării cu apa a MHC Topolovaț componenta a Nodului Hidrotehnic Topolovat .
Statutul juridic al apelor este stabilit prin Legea 107/1996 a apelor, care în cuprinsul art. 1 alin. 1 prevede: „Apele fac parte din domeniul public al statului. Cunoașterea, protecția, punerea în valoare și utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt acțiuni de interes general”, iar potrivit alin. 5 din același art. „Sunt, de asemenea, supuse dispozițiilor prezentei legi lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele și prin care, direct ori indirect, se produc modificări temporare sau definitive asupra calității apelor ori regimului de curgere a acestora”.
Pe de alta parte instanța a reținut că potrivit art. 2 alin.1 lit.b) din Legea 554/2004 prin autoritate publica se înțelege „ orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică” .
Potrivit tezei finale a art. 2 alin .1 lit. b) din legea 554/2004 parata in calitate de unitate desemnata cu gospodărirea apelor domeniul public al Statului are caracterul unei persoane juridice care prestează un serviciu public in regim de putere publica.
Față de aceste aspecte având in vedere ca reclamanta invoca o vătămare a intereselor sale prin refuzul paratei de a permite alimentarea cu apa a MHC Topolovat instanța a reținut ca litigiul dedus judecații este un litigiu de contencios administrativ prin calitatea parților implicate in demersul litigios si prin natura obiectului dedus judecații.
Instanța a constatat că prezentul litigiu dedus judecății este un litigiu de contencios administrativ întrucât parata este o autoritate publică asimilata, iar conflictul dintre reclamantă și pârâtă s-a născut datorită refuzului paratei de a alimenta cu apa MHC Topolovat ,resursele de apa facand parte din domeniul public al Statului si fiind reglementate potrivit Legii apelor nr. 107/1996.
Instanța competentă să soluționeze cererile în materie de contencios administrativ în primă instanță este tribunalul, potrivit art.2 al.1 lit.d Cod procedură civilă, astfel încât necompetența judecătoriei este de ordine publică, litigiul fiind de competența unei instanțe de alt grad.
Potrivit art.159 pct.2 C.prc.civ., ”necompetenta este de ordine publica: (...) 2. În cazul încălcării competentei materiale, când procesul este de competenta unei instanțe de alt grad.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.158 al.3, art.159 pct.2 Cod procedură civilă, coroborat cu art.1 al.1, art.2 al.1 lit.a,b,c și f din Legea nr.554/2004 și art.2 pct.1 lit.”d” Cod procedură civilă, Judecătoria a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timis – Secția C. administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul T. la data de 11.03.2013.
Prin sentința civilă nr.5026/2013 Tribunalul T. a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Direcția A. Banat în favoarea Judecătoriei Timișoara. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză, s-a solicitat obligarea pârâtei Direcția A. Banat la reluarea alimentării cu apa a MHC Topolovăț, componentă a Nodului Hidrotehnic Topolovăț .
În speță, obiectul dedus judecății nu poate fi calificat ca obligare a unei autorități publice de a efectua o operațiune administrativă, pentru ca obiectul cererii să se circumscrie art. 8 și 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 rep.
Împrejurarea că actul dedus judecății trebuie dus la îndeplinire de către o autoritate publică asimilată nu este suficientă pentru calificarea litigiului ca având natură administrativă. În prezenta cauză, nu numai că raporturile juridice s-au născut printr-un contract comercial ( contractul nr. 1/1998 de asociere în participațiune), dar obligația cărei îndeplinire o solicită reclamanta este una de natură pur civilă – obligație de a face.
Raportat la cele reținute, având în vedere că în speță este vorba despre un litigiu de natură civilă, competența materială de soluționare a litigiului nu poate fi stabilită prin aplicarea art. 10 din legea 554/2004, ci a dispozițiilor de drept comun, respectiv, art.1 pct.1 și art. 2 pct.1 lit. d C.proc.civ., acțiunea având natură civilă, neevaluabilă în bani, context în care, față de dispozițiile art. 158 și 159 C.proc.civ., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului T. și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 20 pct. 2 C.proc.civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea conflictului.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea constată că obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea paratei, instituție publică, la reluarea alimentării cu apa a MHC Topolovaț componenta a Nodului Hidrotehnic Topolovat, obligație izvorâtă din contractul de asociere în participațiune nr. 1/1998, aflat la filele 9-16 dosar fond.
Temeiul pretențiilor reclamantei îl constituie un contract comercial, care la capitolul I din acesta, prevede că temeiul legal al contractului îl constituie art. 33 și 34 din Legea nr. 15/1990, art. 256 și urm. Din Codul Comercial, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă.
În cuprinsul contractului de asociere în participațiune depus de reclamanta societate comercială, nu există nici o clauză din care să rezulte că ar fi un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii, astfel cum prevede art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007.
În consecință, contractul de asociere, baza pretențiilor reclamantei are un caracter comercial, iar nu administrativ, întrucât nu privește punerea în valoarea a unor bunuri proprietate publică, executarea unor lucrări de interes public, prestarea unor serviciu publice, achiziții publice.
Cererea ce face obiectul prezentului proces are, așadar, un caracter comercial, conform art. 3 pct. 5 din Codul comercial (prestările de servicii), ce enumeră faptele de comerț obiective.
Împrejurarea că pârâta este autoritate publică nu atrage competența instanței de contencios administrativ, în soluționarea litigiului, având ca obiect obligație a face, asta ar însemna că și litigiile persoanelor fizice ce solicită obligarea oricărei pârâte, autoritate publică la furnizarea unui serviciu să fie soluționate de către instanța de contencios administrativ.
Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative.
Prin urmare, Curtea reține că nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu disp. Art. 5 și urm din O.U.G nr. 119/2007 modificată și stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta . S., în contradictoriu cu pârâta Direcția A. Banat în favoarea Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta . S., în contradictoriu cu pârâta Direcția A. Banat în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. BACĂU G. S.
Red.M.B. – 21.11.2013
Tehnored.GS – 21.11.2013
4ex/SM/emis 2 .>
Se comunică:
reclamantei - . - Timișoara, . V. și Asociații, nr. 14, .>
pârâtei - Direcția A. Banat - Timișoara, .. 32, județ T..
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4284/2013.... | Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr.... → |
|---|
