Anulare act administrativ. Sentința nr. 447/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 447/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 957/59/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.447
Ședința publică din 11 noiembrie 2013
P.:D. D.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate București în contradictoriu cu pârâtul O. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul O. C., avocat A. T., lipsă fiind reclamanta Agenția Națională de Integritate București.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 18.10.2013 de către pârâtul O. C., întâmpinare, care a fost comunicată reclamantei la data de 21.10.2013.
Curtea, pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze, excepție invocată de către pârât prin întâmpinare și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea în primă instanță a acestei cauze, arătând că în opinia sa, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului T. – Secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că se solicită anularea unui contract de concesiune, un act administrativ emis de Consiliul Județean T., ori potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, reține următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ la data de 0.09.2013, reclamanta Agenția Națională de Integritate București, în contradictoriu cu pârâtul O. C., solicită să se dispună anularea actelor administrative încheiate de către pârât care în calitate de președinte al Consiliului Județean T. a aprobat Raportul nr. 252/27.06.2008 cu privire la încheierea unui contract de concesiune, și respectiv, semnarea acestui contract de concesiune nr. 8641/01.07.2008, încheiat între Consiliul Județean T. cu S.C. Ornella Design S.R.L., societate în care asociați sunt soția, fiica și ginerele pârâtului.
În perioada cât a exercitat funcția de președinte al Consiliului Județean T., pârâtul a încheiat acte administrative, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese prevăzut de Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare și anume:
-Contractul de concesiune nr. 8641/01.07.2008 având ca obiect concesionarea unei parcele de teren situată în Parcul Tehnologic și Industrial Timișoara în favoarea societății comerciale Ornelia Design S.R.L, pe o perioadă de 49 de ani, la valoarea unei redevențe de 4,2 EURO/mp/an + TVA, societate în care calitatea de asociat este deținută de soția, fiica și ginerele acestuia;
-Convenția privind facilitățile oferite concesionarului S.C. Ornelia Design S.R.L, din care scutirea de plata redeventei pe o perioadă de 19 luni, în valoare de 5.426,4 euro fără TVA, dar și alte facilități gratuite cum ar fi:" utilizarea gratuită a sălilor de protocol sau conferințe 2 zile pe lună, utilizarea gratuită a unui birou timp de 15 zile în perioada angajărilor de personal dinaintea operaționalizării investiției, parcare gratuită, servicii suport pentru transfer tehnologic, promovare firmă concesionară", și de asemenea, beneficii gratuite incluse în taxa de concesionare cum ar fi: „salubrizare și întreținere drumuri, spații verzi comune și curățenie spațiu public, iluminat stradal și perimetral, pază și protecție a zonelor comune și a perimetrului parcului, acces la rețeaua de utilități a parcului: apa, canal, gaz, curent, telefon, facilitarea organizării procedurii de vămuire la domiciliu, business club, suport în informarea rapidă a autorităților publice locale asupra doleanțelor firmelor concesionare, recepție, facilitarea legăturii cu Centrul Universitar Timișoara";
-Raportul nr. 252/27.06.2008 întocmit de Comisia de evaluare și selecție oferte, privind „desfășurarea negocierii directe pentru concesionarea unei parcele din perimetrul PITT, organizată în data de 24.06.2008";
-Raportul nr. 196/04.08.2010 privind propunerea de modificare a prevederilor contractului de concesiune încheiat cu societatea în cauză.
În motivare, reclamanta arată că în fapt, Raportul de evaluare nr._/G/II/18.05.2011 încheiat de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, prin care a fost constatat conflictul de interese în care s-a aflat pârâtul O. C., a rămas definitiv și irevocabil în conformitate cu art. 22 alin (1) din Legea 176/2010, prin Decizia nr. 5764/14.06.2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reluând pe scurt argumentele situația de fapt și de drept care a condus la evaluarea stării de conflict de interese,reclamanta precizează următoarele:
Astfel, dispozițiile art.70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, definește astfel conflictul de interese: „Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”, iar potrivit art.71 „principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".
Potrivit art.77 din același act normativ: „Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare."
Așa cum a rezultat în urma activității de evaluare, au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese conform prevederilor art. 21 alin (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, întrucât reclamantul, în calitate de președinte al Consiliului Județean T. a aprobat Raportul nr. 252/27.06.2008 cu privire la încheierea unui contract de concesiune, și respectiv, semnarea acestui contract de concesiune nr. 8641/01.07.2008, încheiat între Consiliul Județean T. cu S.C. Ornella Design S.R.L., societate în care asociați sunt soția, fiica și ginerele d-lui O..
De asemenea, se arată că d-l O. C., în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean T., a mai semnat și Convenția privind facilitățile oferite concesionarului S.C. Ornella Desiqn S.R.L (Anexa VII la contractual de concesiune) si a aprobat ulterior Raportul nr. 196/04.08.2010 privind propunerea de modificare a prevederilor contractului de concesiune încheiat cu societatea în cauză, în urma solicitării nr. 9808/28.07.2010 adresate Consiliului Județean T., de către chiar ginerele său, administrator al acestei societăți.
Având la bază raportul nr. 196/2010 aprobat de către d-l O. C., Consiliul Județean T. a adoptat modificarea prevederilor contractului de concesiune mai sus menționat, prin Hotărârea nr. 100/27.09.2010, hotărâre semnată și de către d-l O. C., în calitate de președinte.
Obiectul contractului de concesiune nr. 8641/01.07.2008 îl reprezintă exploatarea parcelei de teren în suprafață de 816 mp situată în Parcul Tehnologic și Industrial Timișoara, pe o durată de concesiune de 49 de ani, la valoarea unei redevențe de 4,2 EURO/mp/an + TVA. Obligația la care se angaja concesionarul S.C. Ornella Design S.R.L, era să efectueze investițiile asumate și amenajările corespunzătoare, conform termenului de 24 de luni de la data intrării în vigoare a contractului, termen prevăzut la art. 4 alin (3) din contract. Prin Convenția privind facilitățile oferite concesionarului S.C. Ornella Design S.R.L. (Anexa VII la contractul de concesiune), semnată de către reclamant, societății ORNELLA DESIGN S.R.L. i s-au acordat mai multe beneficii cu titlul gratuit cum ar fi „salubrizare și întreținere drumuri, spații verzi comune și curățenie spațiu public, iluminat stradal șl perimetral, pază și protecție a zonelor comune și a perimetrului parcului, parcare gratuită, promovare firmă concesionară, etc.", și totodată scutirea de la plata redevenței pe o perioadă de 19 luni, însemnând 5.426,4 euro la care se adaugă TVA.
Se arata ca in urma expirării termenului de operaționalizare prevăzut în contract (30.06.2010), S.C.ORNELLA DESIGN A S.R.L, prin adresa înregistrată la Consiliul Județean T. sub nr. 9808/28.07.2010, a solicitat prelungirea termenului de operaționalizare (etapa III) a investiției cu încă 8 luni, respectiv, până la data de 28.02.2011, solicitare care a fost aprobată de către d-l O. C. prin Raportul nr.196/04.0fl.2Q10 privind propunerea de modificare a prevederilor contractului de concesiune, invocându-se ca temei legal ce dă dreptul concesionarului să prelungească justificat termenele de operaționalizare asumate, prevederile art. 7 lit. t) din contractul de concesiune așa cum a fost încheiat de părți, astfel: "Concesionarul are obligația să realizeze planul investițional la termenele etapizate negociate cu concedentul. În cazul neîndeplinirii acestor angajamente, concesionarul are obligația de a plăti retroactiv redevența datorată conform cu perioada de gratie corespunzătoare. În situația în care concesionarul solicită justificat, prelungirea unei etape, în intervalul perioadei de exceptare de la plata redevenței, se recalculează etapele cuprinse în perioada de exceptare, conform anexei nr. VII, funcție de termenele asumate de concesionar, fără depășirea perioadei inițiale de exceptare".
Se menționează ca S.C.ORNELLA DESIGN S.R.L a solicitat prelungirea termenului de operaționalizare, la data de 28.07.2010, după expirarea atât a perioadei de exceptare de la plata redevenței (01.02.2010), cât și a perioadei de operaționalizare (30.06.2010), astfel, conform prevederilor contractuale menționate mai sus, avea obligația de a plăti retroactiv redevența datorată conform cu perioada de grație, având în vedere neîndeplinirea angajamentelor asumate (art. 4 alin (2) si (3), art. 7) lit.t) din contract), la termenele prevăzute în anexa VII la contract.
În consecință, se învederează ca prin raportul nr. 196/04.08.2010, s-a aprobat încheierea actului adițional nr. 1/2010 privind prelungirea perioadei de operaționalizare în condițiile art. 7 lit.t) din contract, deși solicitarea concesionarului nu s-a încadrat în prevederile respective, acesta beneficiind de scutirea de la plata redevenței pe termen inițial de 19 luni în sumă de 5.426 euro la care se adaugă TVA, ulterior, perioada de scutire reducându-se conform prevederilor actului adițional, la 18 luni, deși nu a respectat condițiile prevăzute în contract la art. 4 alin (2) și (3) si art. 7) lit.t) - Concesionarul este scutit de plata redevenței pe termen de 19 luni, de la data intrării în vigoare a contractului (respectiv de la 01.07.2008 până la 01.02.2010), în condițiile în care sunt respectate termenele și condițiile prevăzute în Anexa nr. VII; Concesionarul este obligat să facă investițiile asumate și amenajările corespunzătoare astfel încât în termen de 24 luni (30.06.2010) de la data intrării în vigoare a contractului, să se realizeze scopul pentru care a fost concesionată suprafața de teren, care face obiectul contractului de concesiune, cu începerea plății redevenței la încetarea perioadei de exceptare.
Raportul a fost semnat de pârât, în calitate de președinte al Consiliului Județean T..
Se arata ca prin semnarea si aprobarea de către pârât în calitate de președinte al Consiliului Județean T., au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese, conform prevederilor art. 21 alin (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, coroborate cu prevederile art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare."
Se menționează ca în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (1) din Legea 176/2010 "persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ", raportul de evaluare nr._/G/II/18.06.2011 a fost contestat de către pârâtă la Curtea de Apel București - Secția a VII a de C. Administrativ și Fiscal.
Se precizează ca potrivit Sentinței nr. 40/2012 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, acțiunea pârâtului a fost respinsă cu consecința menținerii raportului de evaluare nr._/G/II/18.06.2011 ca temeinic și legal întocmit de către Agenția Națională de Integritate, prin care a fost constatat conflictul de interese în care acesta s-a aflat.
Pârâtul O. C. a formulat recurs împotriva sentinței civile sus-menționate.
Prin Decizia nr. 5764/14.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul formulat de O. C. împotriva sentinței civilă nr.40/2012 a Curții de Apel Timișoara ca nefundat, Decizia fiind definitivă și irevocabilă.
Având în vedere Decizia nr. 5764/14.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Raportul de evaluare nr._/G/II/18.06.2011 încheiat de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, prin care a fost constatat conflictul de interese în care s-a aflat pârâtul O. C. a rămas definitiv în conformitate cu art. 22 alin (1) din Legea 176/2010.
Reclamanta învederează că, în conformitate cu art. nr.23 alin (1) din Legea 176/2010 "în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută."
De asemenea, potrivit alin (2) al aceluiași articol, "acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție. Iar la alin (3) instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară."
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.(1) litera c, din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare:
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art.24 alin. (1) din Legea 176/2010 acțiunile introduse la instanțele de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.
Iar alin. (2) Procedura de judecată este cea prevăzută în Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și se aplică în mod corespunzător, în măsura în care nu există în prezenta lege prevederi derogatorii de la aceasta.
Pentru considerentele expuse, reclamanta solicită instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea actelor administrative care au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, de către O. C., în perioada cât a exercitat funcția de președinte al Consiliului Județean T..
În drept, invocă dispozițiile: art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 20-23, din Legea 176 din 1 septembrie 2010, privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul O. C. invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, având în vedere, pe de o parte, faptul că actele juridice administrative atacate de către reclamantă sunt actele Consiliului Județean T., fiind doar semnate de pârât în calitate de președinte al acestui consiliu, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. Legea nr. 176/2010, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, care prevăd că „Acțiunile introduse la instanțele de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător".
Or, această din urmă lege prevede, în art. 10 alin. 1, că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În al doilea rând, pârâtul invocă nulitatea cererii de chemare în judecată întrucât reclamanta enumera mai multe operațiuni administrative și convenții semnate de el, fără să arate care sunt cele a căror anulare o solicită. Or, art. 196 alin. 1 C. pr. civilă prevede că „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă".
În al treilea rând, dacă instanța va aprecia că obiectul acestei acțiuni judecătorești îl reprezintă anularea tuturor acestor operațiuni și convenții enumerate în cererea de chemare în judecată, pârâtul invocă următoarele excepții:
a) lipsa calității procesuale active a reclamantei Agenția Națională de Integritate în această cauză, întrucât, potrivit art. 23 din Legea nr. 176/2010, aceasta nu poate fi titularul unei acțiune în anulare, ci doar al acțiunii în constatarea nulității.
b)inadmisibilitatea acțiunii în anulare, pe calea directă a contenciosului administrativ, a rapoartelor prealabile sau ulterioare contractului de concesiune nr. 8641 din 01.07.2008, întrucât, potrivit art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pot forma obiectul unei asemenea acțiuni numai actele administrative tipice sau asimilate, nu și operațiunile administrative.
c) inadmisibilitatea acțiunii în anularea contractului de concesiune nr. 8641 din 01.07.2008, întrucât acest act juridic a fost emis de Consiliul Județean T., pârâtul doar semnându-l, în calitate de președinte al consiliului. Această susținere a sa este confirmată atât de înscrisul constatator al contractului în care sunt menționate părțile acestuia, cât și de următoarele dispoziții legale:
-art. 123 din Legea nr. 215/2001, republicată, care atribuie consiliului competența de a hotărî cu privire la bunurile din patrimoniul județului;
-art. 5 lit. b din O.U.G. nr. 54/2006 care prevede părțile contractului de concesiune de bunuri publice, concedentul fiind, în speță, Consiliul județean T.;
-art. 97 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, republicată, care prevede că hotărârile consiliului județean se semnează de președinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele consiliului județean, care a condus ședința și se contrasemnează de secretarul județului;
-art. 23 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 care prevede că „în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută".
-potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, „în exercitarea atribuțiilor sale președintele consiliului județean emite dispoziții cu caracter normativ sau individual, deci nu adoptă hotărâri și nici nu încheie contracte având ca obiect concesiunea de bunuri publice.
În același sens, însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5764 din 14.06.2013, pronunțată în dos. nr._ (având ca obiect cererea pârâtului de anulare a raportului de evaluare nr._/G/II din 18.05.2011) a reținut că pârâtul a semnat contractul de concesiune încheiat între Consiliul Județean T. și S.C. Ornella Design S.R.L.
Având în vedere această stare de fapt și de drept din care rezultă, fără putință de tăgadă, că acest contract de concesiune nu a fost încheiat de pârât, ci de Consiliul Județean T., contractul în speță nu intră sub incidența art. 23 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea.
Or, dacă acest contract nu poate face obiectul acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, cu atât mai mult Agenția Națională de Integritate nu poate avea calitate procesuală activă în această cauză.
d) inadmisibilitatea acțiunii în anulare pentru neîndeplinirea condiției lezării unui interes legitim prin contractul de concesiune încheiat, însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând, prin Decizia nr. 5764 din 14.06.2013, pronunțată în dos. nr._ (având ca obiect cererea pârâtului de anulare a raportului de evaluare nr._/G/II din 18.05.2011) că „trebuie precizat că procedurile legale de atribuire au fost respectate, așa cum s-a susținut în motivele de recurs, dar aprobarea sau semnarea actelor respective se constituie în conflict de interese de natură administrativă, chiar dacă nu s-a evidențiat obținerea unor avantaje suplimentare față de alți participanți la procedurile respective".
În plus, spre deosebire de alți agenți economici (care au concesionat, în aceleași condiții, terenuri similare din Parcul Industrial Timișoara), S.C. Ornella Design S.R.L, concesionara terenului ce face obiectul contractului de concesiune dedus judecății, a achitat redevența la zi, precum și toate taxele și impozitele aferente activității sale, neavând nicio restanță la bugetul public.
De asemenea, scopul concesiunii a fost realizat, societatea concesionară realizând pe acest teren investiții de aproximativ 400.000 euro.
De aceea, pârâtul consideră că anularea acestui contract ar constitui o măsură disproporționată în ce o privește pe societatea comercială concesionară, care și-ar vedea ruinată întreaga activitate, deși interesul public nu a avut și nu are nimic de suferit.
e) excepția lipsei interesului procesual în promovarea acțiunii în anulare și repunerea părților în situația anterioară, atât timp cât interesul Județului T. este acela de a salva chiar și contractele de închiriere și concesiune încheiat cu agenții economici care au restanțe la îndeplinirea obligațiilor față de bugetul public județean.
Dovada indeniabilă, în acest sens, o constituie Hotărârea nr. 37 din 27.03. 2013 adoptată de Consiliul Județean T. prin care a aprobat schema de ajutor de minimis, în vederea scutirii de la plata majorărilor de întârziere aferente obligațiilor bugetare neachitate în termen constând în chirii și redevențe datorate bugetului județean de către agenții economici. In anexa la această Hotărâre se prevede, printre altele, că aceasta „se adresează agenților economici, persoane juridice cu care Județul T. are încheiate contracte de închiriere și concesiune, precum și cu cei ale căror contracte au fost reziliate care, la data intrării a prezentei scheme, datorează majorări de întârziere bugetului județean al Județului T." (art. 5 alin. 1 din anexă).
Pârâtul mai precizează că și în aceste condiții, nici până în prezent nu au putut fi concesionate toate terenurile din Parcul Industrial Timișoara.
Pe fond, pârâtul susține că acțiunea nu este întemeiată, întrucât contractul de concesiune în cauză a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale privind procedurile de atribuire, ca și în cazul tuturor celorlalte contracte de concesiune de terenuri din Parcul Industrial Timișoara. De asemenea, modificările aduse ori facilitățile acordate ulterior au urmat același regim juridic cu al celorlalte contracte similare. Respectarea legii privind atribuirea contractului de concesiune ce face obiectul judecății a fost constatată, așa cum s-a mai arătat, de însăși instanța supremă în procesul privind conflictul de interese.
In plus, instanța supremă a apreciat doar existența unui „conflict de interese de natură administrativă", adăugând că „în cazul interesului personal de ordin administrativ, nu se pune în discuție existența unui beneficiu, a unui folos, ci sancțiunea intervine chiar pentru simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității".
Or, dacă nu au existat consecințe patrimoniale, nici sancțiunea nu trebuie să fie patrimonială, ci doar personală, fără a se răsfrânge asupra altor persoane, care sunt părți in actele juridice încheiate cu respectarea procedurilor de atribuire.
In drept, pârâtul invocă prevederile art. 205 C. pr. Civilă.
Reținând cauza spre soluționare asupra excepției de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea acțiunii de față, conform art.130 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin cererea promovată în fața instanței de contencios administrativ reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâtul pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea actelor administrative încheiate de pârât, în calitate de Președinte al Consiliului Județean T., acte reprezentate de: contractul de concesiune nr.8641/01.07.2008, convenția privind facilitățile oferite concesionarului ., raportul nr.252/27.06.2008, precum și raportul nr.196/04.08.2010.
Curtea constată că în fapt, Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate a întocmit Raportul de evaluare nr._/G/II/18.05.2011 prin care a fost constatat conflictul de interese în care s-a aflat reclamantul din speța de față. Acest raport a rămas definitiv și irevocabil în conformitate cu dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.176/2010, prin decizia nr.5764/14.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a reținut că reclamantul, în calitate de Președinte al Consiliului Județean T. a aprobat Raportul nr.252/27.06.2008 cu privire la încheierea unui contract de concesiune și, respectiv a semnat contractul de concesiune nr.8641/01.07.2008 încheiat între Consiliul Județean T. și ., societate în care asociați sunt soția, fiica și ginerele reclamantului. Totodată, reclamantul, în calitate de Președinte al Consiliului Județean T., a semnat și Convenția privind facilitățile oferite concesionarului . și a aprobat Raportul nr.196/04.08.2010 privind propunerea de modificare a prevederilor contractului de concesiune.
Curtea constată că actele anterior menționate emană de la o autoritate publică locală, respectiv au drept părți o autoritate publică locală, Consiliul Județean T. și o societate comercială, ..
În acord cu dispozițiile art.23 din Legea nr.176/2010, în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.
Conform alin.2 al aceluiași articol, acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.
În acord cu dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr.176/2010, acțiunile introduse la instanțele de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute în legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care se aplică în mod corespunzător.
Prin urmare, Curtea constată că, competența materială de soluționare a cauzei de față se stabilește conform art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În acord cu prevederile acestui din urmă articol, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de către tribunalele administrative fiscale.
Prin raportare la aceste prevederi legale, Curtea constată că în speță este întemeiată excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, context în care o va admite, și, în temeiul art.132 va declina competența de soluționare a cererii reclamantei în favoarea Tribunalului T. – Secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență a soluționării cererii formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate București în contradictoriu cu pârâtul O. C..
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D. D. M. M.
Red.:D.D./27.11.2013
Tehnored./M.M./4 ex./03.12.2013
Se comunică:
-reclamantă-Agenția Națională de Integritate – București, ..15, sector 1
-pârât-O. C. –Timișoara, ..6, jud.T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4669/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7387/2013.... → |
|---|
