Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5046/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5046/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 606/115/2012
ROMÂNIA
C. DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 07.12.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.5046
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul P. G., împotriva sentinței civile nr.924/05.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu pârâții – intimați P. C. Luncavița și C. de C. a României, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 04.06.2013 concluzii scrise din partea pârâtului – intimat P. C. Luncavița.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ / 31.01.2011, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâții P. comunei Luncavița și C. de C. a României - Camera de C. C.-S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr.88/07.10.2011 privind imputarea sumei de 9021 lei in baza Deciziei nr.24/01 septembrie 2011 a Camerei de C. C.-S., anularea Dispoziției nr.133/25.11.2011 referitoare la modificarea Dispoziției nr.88/07.10.2011 privind imputarea sumei de 9021 lei in baza Deciziei nr.24/01 septembrie 2011 a Camerei de C. C.-S., constatarea nelegalității pct.2, pct.3, pct.4 si pct.6 din Decizia nr.24/1 septembrie 2011 a Camerei de C. C.-S..
Prin Sentința Civilă nr.924/05.09.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca fiind neîntemeiată, a respins excepția tardivității emiterii Dispoziției de imputare nr.88/07.10.2011 modificată prin Dispoziția de imputare nr.133/25.11.2011 emisa de către P. comunei Luncavița, a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr.24/01.09.2011 a Curții de C. a României - Camera de C. C.-S., a respins excepția autorității de lucru judecat pentru sporul reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare aferent perioadei 01.07._09 invocată de reclamant prin acțiunea introductivă.
A respins acțiunea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu pârâții P. C. Luncavița și C. de C. a României, împotriva Dispoziției nr.88/07.10.2011, modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011 emisă de P. comunei Luncavița pentru sumele imputate în perioada 01.07._11, în cuantum de_ lei, ca fiind rămasă fără obiect, a respins ca neîntemeiată contestația împotriva Dispoziției nr.88/07.10.2011 modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011 emisă de P. comunei Luncavița, pentru prejudiciul cauzat în perioada 01 ianuarie 2011-30 septembrie 2011, a menținut dispozițiile privind obligarea la plată a sumei de 3944 lei, astfel cum rezultă din modul de calcul al debitului pentru această perioadă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.88/07.10.2011, P. comunei Luncavița a imputat reclamantului suma de 9021 lei, reprezentând contravaloarea sumelor acordate în perioada februarie 2010-septembrie 2011 cu titlu de spor de dispozitiv, spor de stres, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sume pentru refacerea capacității de muncă.
Dispoziția de imputare a fost modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011 care a majorat cuantumul debitului la_ lei, reprezentând contravaloarea sumelor acordate în perioada 01.07._11, în temeiul CCM (filele 15-16 dosar).
Reclamantul a solicitat revocarea acestor dispoziții pe cale administrativă, însă cererea a fost respinsă prin adresa nr.3231/20.12.2011 (fila 18 dosar).
Tribunalul a reținut că suma de_ lei reprezintă prejudiciu cauzat autorității publice locale, în perioada 01.07._11 de către reclamant. Prejudiciul a fost reținut în urma acțiunii de audit financiar al costurilor anuale de execuție bugetară la U.A.T. a comunei Luncavița prin care au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate în administrarea patrimoniului, în execuția bugetului și în întocmirea situațiilor financiare anuale constatate prin Raportul de audit financiar din 30.06.2011 (filele 20-50 dosar).
În considerarea acestei acțiuni încheiate de către C. de C. C.-S., în perioada 02.06-30.06.2011, ale cărei rezultate au fost consemnate in procesul verbal de constatare nr.2170/29.06.2011, a fost emisă Decizia nr.24/ 01.09.2011, înregistrată la Primăria comunei Luncavița sub nr.2512/08.09.2011.
Prin Decizia Curții de C. C.-S. nr.24/01.09.2011 s-a dispus în sarcina conducerii Primăriei C. Luncavița stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, determinat de acordarea necuvenită a unor drepturi bănești prevăzute in Contractul/Acordul colectiv de muncă care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare.
La termenul de judecată din 05.09.2012 în temeiul art.137 Cod procedură civilă, s-a pus în discuție excepția tardivității emiterii Dispoziției de imputare nr.88/07.10.2011 modificată prin Dispoziția de imputare nr.133/25.11.2011 emisa de către P. comunei Luncavița.
Analizând excepția invocată, tribunalul a constatat că actul administrativ în temeiul căruia au fost emise deciziile de imputate îl constituie Decizia nr.24/01.09.2011, înregistrată la U.A.T. Luncavița la data de 08.09.2011, astfel cum rezultă din preambulul actelor contestate. Astfel, având în vedere dispozițiile art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, conform căruia dispoziția de imputare se emite în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, tribunalul a constatat că Dispoziția nr.88/07.10.2011 privind imputarea sumei de 9021 lei aferentă perioadei 01.02._ este emisă în termen legal.
În ce privește Dispoziția nr.133/25.11.2011, aceasta privește doar majorarea cuantumului imputat ca urmare a adăugării sumelor de care reclamantul a beneficiat începând cu 01.07.2008, fiind dată în completarea primei decizii de imputare.
Prin urmare dispoziția primarului astfel cum a fost ulterior modificată nu poate fi considerată tardiv emisă, drept pentru care tribunalul a respins excepția invocată.
Referitor la excepția de nelegalitate a Deciziei nr.24/01.09.2011 emisă de C. de C. a României - Camera de C. C.-S. invocată de reclamant, tribunalul a constatat că această decizie îndeplinește condițiile de legalitate ale unui act administrativ, astfel cum este definit de art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, fiind emisă în aplicarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. a României, motiv pentru care va respinge excepția de nelegalitate invocată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta C. de C. a României, tribunalul a constatat că este reală susținerea conform căreia partea interesată să solicite anularea Deciziei nr.24/01.09.2011, în condițiile Legii nr.554/2004, este entitatea controlată, respectiv Primăria comunei Luncavița, în sensul art.102 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice curții de conturi cât și faptul că raportul juridic dintre Camera de C. C.-S., în calitate de autoritate de control și Primăria comunei Luncavița, ca entitate controlată, poate constitui obiectul excepției de nelegalitate a Deciziei nr.24/01.09.2011, însă având în vedere dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.554/2004, conform cu care orice persoană vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat pentru sporul reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare aferent perioadei 01.07._09 invocată de reclamant prin acțiunea introductivă, tribunalul a respins-o, întrucât, potrivit art.1202 cod civil raportat la art.166 Cod procedură civilă, între cele două acțiuni nu există triplă identitate de obiect, părți și cauză. De asemeni, potrivit sentinței civile invocate, reclamantul a beneficiat de plata suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 24.11._09, iar în cuantumul prejudiciului stabilit prin dispoziția de imputare intră doar suplimentul postului și treptei de salarizare pentru anul 2010 (fila 98 dosar).
Pe fondul cauzei, văzând că suma de_ lei reprezintă contravaloarea sumelor datorate pentru perioada 01.07._11, tribunalul a respins acțiunea introductivă pentru următoarele considerente:
În cursul judecății a fost adoptată Legea nr.84/14.06.2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice potrivit cu care pentru personalul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale căror venituri de natură salarială au fost stabilite în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă necontestate la instanțele judecătorești s-a aprobat exonerarea de la plată a sumelor ce urmau a le restitui ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.
Din acest considerent, pornind de la noțiunea raportului juridic ca o relație socială reglementată norma de drept, având în vedere că în literatura juridică de specialitate ,,legea’’ este inclusă în categoria izvoarelor directe - propriu-zise, în cadrul sistemului izvoarelor dreptului civil, tribunalul, față de dispozițiile art.1 și art.2 din Legea nr.84/2012 raportat la art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată și art.18 din Legea nr.554/2004 privind Contenciosul administrativ, pentru perioada 01.07._10, instanța a respins contestația împotriva Dispoziției nr.88/07.10.2011, modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011 pentru sumele imputate în această perioadă, în cuantum de_ lei, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru perioada 01 ianuarie 2011-30 septembrie 2011, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația împotriva Dispoziției nr.88/07.10.2011, modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011, pentru prejudiciul cauzat în acest interval, menținând dispozițiile privind obligarea la plată a sumei de 3944 lei, astfel cum rezultă din modul de calcul al debitului pentru această perioadă (fila 95 dosar).
Față de considerentele expuse, Tribunalul, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca fiind neîntemeiată, a respins excepția tardivității emiterii Dispoziției de imputare nr.88/07.10.2011 modificată prin Dispoziția de imputare nr.133/25.11.2011 emisa de către P. comunei Luncavița, a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr.24/01.09.2011 a Curții de C. a României - Camera de C. C.-S., a respins excepția autorității de lucru judecat pentru sporul reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare aferent perioadei 01.07._09 invocată de reclamant prin acțiunea introductivă, a respins contestația formulată împotriva Dispoziției nr.88/07.10.2011, modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011 pentru sumele imputate în perioada 01.07._11, în cuantum de_ lei, ca fiind rămasă fără obiect și a respins ca neîntemeiată contestația împotriva Dispoziției nr.88/07.10.2011, modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011, pentru prejudiciul cauzat în perioada 01 ianuarie 2011-30 septembrie 2011, menținând dispozițiile privind obligarea la plată a sumei de 3944 lei, astfel cum rezultă din modul de calcul al debitului pentru această perioadă.
Având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. G. solicitând admiterea recursului; modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, inclusiv exonerarea de la restituirea sumei de 3944 lei imputată pentru perioada 01 ianuarie-30 septembrie 2011.
În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată este pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește respingerea excepției de tardivitate a emiterii Dispoziției nr. 88/07.10.2011
Astfel, prima instanță a considerat în mod eronat că sintagma „în termen de 30 de zile de la constatarea pagube” are în vedere data emiterii Deciziei nr.24/01.09.2011 a Curții de C. și nu data când primarul a luat la cunoștință de prejudiciu, conform Raportului de audit financiar nr.2174/30.06.2011 Și Procesului verbal de constatare nr.2170/29.06.2011.
Deși a motivat în drept această excepție, pe care a susținut-o și cu practica de la nivelul Curții de Apel Timișoara, în mod netemeinic prima instanță a respins această excepție.
Astfel, dispoziția de imputare trebuia emisă în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Din punctul său de vedere, paguba a fost constatată la data de 30.06.2011 când l-a Primăria comunei Luncavița a fost înregistrat Raportul de audit financiar sub nr.2174/30.06.2011, și nu Ia data de 09.09.2011 când a fost înregistrată Ia Primăria Luncavița Decizia nr.24/01.09.2011.
Astfel, la pct.4, pct.5, pct.6 și pct.9 din Raportul de audit financiar nr.2174/30.06.2011 care se referă la sporurile imputate, se menționează expres la fiecare dintre ele: „Abaterea este prezentată detaliat la pct.(4,5,6, respectiv 9) din Procesul verbal de constatare nr.2170/29.06.2011"
Deci la data de 30.06.2011 sumele pe care trebuia să le restituie erau calculate punctual, fiind certe, lichide și exigibile, iar primarul a luat la cunoștință despre ele la data de 30.06.2011.
În contextul celor de mai sus, prima dispoziție de imputare trebuia emisă cel mai târziu la data de 1 august 2011.
Se mai arată că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere regimul juridic al sumei de 3944 lei, prin raportare la temeiul juridic al acordării acesteia.
Se mai arată că exonerarea de la plata sumelor imputate este condiționată de încheierea acordurilor sau contractelor colective de muncă anterior intrării în vigoare a Legii - cadru nr.284/2010, intrare în vigoare care a avut loc la data de 01.01.2011. După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, sporurile imputate au fost acordate în baza Contractului colectiv de muncă nr.636/27.02.2006 înregistrat la D.M.S.S.F. C.-S. și modificat ulterior prin 2 acte adiționale, contract colectiv de muncă ce nu a fost contestat nici până în prezent la instanța de judecată.
În acest context, raportarea la data intrării în vigoare a Legii nr.284/2010 se face doar pentru se vedea dacă respectivul contract colectiv de muncă a fost încheiat înainte de 1 ianuarie 2011, și nu pentru a se stabili data de 01 ianuarie 2011 ca termen maxim de exonerare de la restituirea sporurilor primite în baza respectivelor contracte/acorduri de muncă.
Se menționează că, chiar dacă nu ar fi aplicabile prevederile Legii nr.84/2010, rămân în vigoare justificările de drept și de fapt pe care le-a formulat în cadrul acțiunii introductive, justificări care acoperă legalitatea acordării sporurilor și după . Legii nr.84/2010, dar instanța nu a ținut cont de acestea la luarea hotărârii.
Pârâtul – intimat P. comunei Luncavița, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, C. apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prioritar, C. observă că obiectul litigiului se circumscrie sumei de 3944 lei imputată reclamantului recurent pentru perioada 01 ianuarie 2011-30 septembrie 2011, acesta solicitând modificarea doar în parte a hotărârii pronunțate de prima instanță. Prin urmare, C. nu va mai analiza criticile care vizează suma de_ lei, încasată în perioada 01.07._10, sumă pentru care tribunalul a respins contestația împotriva Dispoziției nr.88/07.10.2011, modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011, ca fiind rămasă fără obiect.
C. mai observă că în cadrul recursului său, reclamantul a reiterat excepția tardivității emiterii Dispoziției nr.88/07.10.2011, modificată prin Dispoziția nr.133/25.11.2011.
Analizând această excepție, C. constată corectă reținerea primei instanțe în ce privește Dispoziția nr.88/07.10.2011, fiind corectă concluzia acesteia că, raportat la data înregistrării Deciziei Curții de C. nr.24/01.09.2011 la U.A.T Luncavița (08.09.2011), emiterea dispoziției de imputare la data de 07.10.2011 s-a realizat în cadrul termenului de 30 de zile, termen care s-a împlinit la data de 09.10.2011.
În ce privește însă Dispoziția nr.133/25.11.2011, C. apreciază că raționamentul prezentat nu mai este valabil, întrucât această decizie nu reprezintă doar o simplă modificare a dispoziției inițiale de imputare, ci constituie o veritabilă decizie de imputare distinctă, de vreme ce ea include sume pe care prima decizie nu le-a avut în vedere. Prin urmare, termenul de 30 de zile în care putea fi emisă această dispoziție trebuie calculat prin raportare la acest act. Ori, dată fiind emiterea Dispoziției nr.133/25.11.2011 abia la data de 25.11.2011, este evident că termenul de 30 de zile, început cu data de 08.09.2011 (când s-a realizat înregistrarea Deciziei Curții de C. nr.24/01.09.2011 la U.A.T Luncavița), era depășit.
Prin urmare, C. constată întemeiată excepția tardivității emiterii celei de a doua decizii emise de autoritatea pârâtă, astfel încât aceasta se impune a fi anulată pe acest considerent.
În ceea ce privește soluția instanței de fond asupra excepției de nelegalitate a deciziei nr. 24/01.09.2011 a Curții de C., C. constată că este temeinică și legală, nicio normă juridică neprevăzând posibilitatea ca prin acorduri colective ori prin contracte colective de muncă să fie reglementate drepturi salariale care să exceadă drepturilor deja reglementate prin lege.
Tocmai de aceea nu poate fi reținută afirmația recurentei potrivit căreia o astfel de posibilitate ar fi fost prevăzută prin contractul colectiv de muncă. Și aceasta întrucât un contract colectiv de muncă, fie el încheiat la nivel național, nu poate modifica legea, ci doar o poate aplica.
Cu privire la interpretarea dată de către reclamant dispozițiilor art. 12 al. 1 din Codul muncii, care prevăd că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, C. reține următoarele:
Textul legal menționat se referă la existența unor drepturi al căror cuantum este deja stabilit prin lege, ceea ce înseamnă că, în situația reglementării unui drept salarial, nu mai pot fi aduse modificări acelui drept prin contractul colectiv de muncă. per a contrario, este permisă negocierea doar în situația unor drepturi a căror acordare este prevăzută fără indicarea exactă a cuantumului acelui drept.
Concluzia se impune și prin interpretarea coroborată cu dispozițiile art. 157 alin.2 din Codul muncii (Legea nr.53/2003), potrivit cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege.
Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora, interpretând per a contrario art. 12 alin.1 din Legea nr.130/2006, prin contractul colectiv încheiat de instituțiile publice se pot negocia orice drepturi care nu sunt cuprinse, expres, în acte normative distincte.
Apreciind corecte reținerile instanței cu privire la legalitatea deciziei Curții de C., C. constată că în mod corect a respins Tribunalul C. – S. criticile reclamantului formulate la adresa deciziei menționate.
În privința sumei de 3944 lei, aferentă anului 2011, C. reține că singura apărare a reclamantului constă în invocarea dispozițiilor Legii nr. 84/2012 (care au reglementat exonerarea de la plata sumele pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii), însă aceste dispoziții se referă la drepturile salariale stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Cum legea menționată (L. nr. 284/2010) era deja în vigoare în anul 2011, rezultă că drepturile salariale încasate nelegal nu beneficiază de exonerare de la plată.
Constatând așadar întemeiat recursul doar în ce privește tardivitatea celei de a doua decizii de imputare, C. îl va admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica sentința civilă recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii și anulării Dispoziției nr.133/25.1.2011 referitoare la modificarea Dispoziției nr.88/07.10.2011, emisă de P. C. Luncavița, menținând în rest dispozițiile sentinței civile recurate și luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul recurent P. G. împotriva Sentinței Civile nr.924/05.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. C. Luncavița și C. de C. a României.
Modifică în parte Sentința Civilă recurată în sensul că admite în parte acțiunea și anulează Dispoziția nr.133/25.1.2011 referitoare la modificarea Dispoziției nr.88/07.10.2011, emisă de P. C. Luncavița.
Menține în rest dispozițiile Sentinței Civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2013.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
aflată în C.O., semnează
vicepreședinte Curte,
C. L.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./12.07.13
TEHNORED:M.T./15.07.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – T. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8350/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4164/2013.... → |
|---|
