Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 666/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 5203/108/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 05.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 666
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.02.2013
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții B. L. și B. F. E. împotriva sentinței civile nr. 1283/06.04.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. al Comunei Hălmagiu, T. S., I. C.-D. și I. A., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, sunt lipsă reclamanții recurenți reprezentați de avocat P. C. D., lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamanților recurenți depune dovada mandatării d-nei avocat P. I. pentru exercitarea recursului și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Instanța pune în discuția părții prezente admisibilitatea excepției de nelegalitate și a acțiunii promovate de reclamanți având ca obiect anularea unei hotărâri a consiliului local prin care s-a stabilit inventarul unor bunuri din domeniul public raportat la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și acordă cuvântul asupra excepției și asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți susține că excepția de nelegalitate este admisibilă și depune note de ședință la care este anexată decizia nr. 1080/28.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar înțelege să lase la aprecierea instanței soluția asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii în anulare.
Reprezentanta reclamanților recurenți pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1283 din 06 aprilie 2012, Tribunalul A. a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanții B. L. și B. F., împotriva pârâtului C. local Hălmagiu și cu pârâții T. S. și I. A., pentru anularea poziție 13.1.3.7, drumuri vicinale_ mp în L 16,8 km din Anexa nr. 14 a Hotărârii nr. 26/06 august 1999, emisă de consiliul local Hălmagiu și scoaterea din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Hălmagiu a drumului de acces situat pe . 580 înscrisă în CF nr._ Hălmagiu, provenită din conversia CF nr. 803 Brusturi; a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 26/06 august 1999 invocată de reclamanții B. L. și B. F., în acțiunea lor pornită împotriva pârâților T. S., I. C. D. și I. A., pentru grănițuire și acțiunea reconvențională a pârâților pentru servitute.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Hotărârea nr. 26/1999, emisă de CL Hălmagiu, prin care acesta și-a însușit inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Hălmagiu, în conf. cu prev. Legii nr. 213/1998 este, conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 act administrativ cu caracter normativ, având în vedere că prin ea s-au stabilit care din bunurile comunei aparțin domeniului public.
Cum în conf. cu dispozițiile art. 4 alin. 1 din legea nr. 554/2004, poate fi cercetată, pe calea excepției de nelegalitate în cadrul unui proces numai nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, instanța a constatat inadmisibilă excepția de nelegalitate a acestei hotărâri, invocată de reclamanți.
Conform art. 11 alin. 4 teza a II-a din aceeași lege actele administrative cu caracter normativ care sunt considerate nelegale pot fi atacate oricând. Ca atare, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților de anulare parțială a acestei hotărâri urmează a fi analizată în baza acestei dispoziții.
Instanța a observat că reclamanții critică hotărârea pentru faptul că în Anexa 14 la poziția nr. 13.1.3.7, cuprinzând drumuri vicinale –_ mp, L 16,8 km, nelegal ar fi fost inclusă o porțiune de drum de 100 ml care traversează . 1620 mp, proprietatea lor, înscrisă în prezent în Cf nr._ Hălmagiu, cu nr. top 580, dobândită de ei prin cumpărare în anul 2005.
Din declarația martorei F. V., în vârstă de 79 ani, dată în dosarul Judecătoriei Gurahonț nr._, a cărei mamă, împreună cu ea a vândut ., a rezultat că drumul în cauză a existat „de când se știe”, că nimeni nu a contestat niciodată existența lui și că el constitui singura cale de acces spre gospodăria pârâtei T. S..
De asemenea, s-a reținut că la cumpărarea terenului reclamanții nu au formula nicio obiecțiune cu privire la acest drum.
Aceleași împrejurări a rezultat și din declarația martorului B. I., în etate de 74 de ani, audiat în acea cauză.
Față de această stare de fapt, având în vedere declarațiile celor doi martori, instanța de fond a apreciat că drumul în cauză a existat de mai multe decenii și că a fost corect inventariat și inclus în HCL Hălmagiu la categoria drumurilor vicinale.
Cum reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra acestei parcele în anul 2005 și nu au formulat la vremea aceea nicio obiecțiune cu privire la acest drum, el fiind inclus în inventarul comunei Hălmagiu cu mult înainte ca reclamanții să dobândească proprietatea, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pentru anularea parțială a hotărârii, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceleași considerente instanța de fond a respins și capătul de cerere din acțiunea reclamanților privind scoaterea din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Hălmagiu a drumului de acces ce traversează .> Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanți B. L. și B. F. E., solicitând în principal, admiterea prezentului recurs și în consecință casarea Sentinței civile nr. 1283/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, raportat la faptul că Tribunalul A. nu a intrat în cercetarea fondului cauzei; iar în subsidiar, admiterea recursului și în consecință modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată prin care a solicitat anulare parțială a HCL nr. 26/06.08.1999 cu privire la poziția nr. 13, pct. 1.3.7 cuprinzând drumuri vicinale 50.400 mp, L= 16,8 km din anexa nr. 14 la HCL nr. 26/06.08.1999 modificată și completată prin HCL nr. 30/05.10.2001 cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei H. și scoaterea din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei H. a drumului de acces situat pe . 580 aflată în proprietatea reclamanților și înscris în Cf nr._ H. provenită din conversia CF nr. 803 Brusturi; cu cheltuieli de judecată.
Recurenții susțin că prin sentința atacată Tribunalul A. în mod legal și temeinic a reținut faptul că Hotărârea nr. 26/06.08.1999 a Consiliului L. H. reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, precum și faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 4 teza a ll-a din Legea nr. 554/2004 actele administrative cu caracter normativ care sunt considerate nelegale pot fi atacate oricând.
Deși instanța de fond a fost investită cu o acțiune directă în contencios administrativ prin care au solicitat anularea parțială a HCL nr. 26/06.08.1999 modificată și completată prin HCL nr. 30/05.10.2001 cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei H., recurenții susțin că în mod nelegal prima instanță a confundat obiectul cererii prin care au solicitat verificarea legalității unui act administrativ, cu obiectul cererii care formează obiectul dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei Gurahonț și prin care se urmărește constituirea unui drum de servitute.
În acest sens, se arată că în mod nelegal instanța de fond a „extins” cadrul procesual din prezentul dosar la părțile din dosarul nr._ de pe rolul Judecătoriei Gurahonț având ca obiect constituire drum de servitute.
Astfel, recurenții susțin că în prezentul dosar calitate de pârât, respectiv intimat, are doar pârâtul C. L. H. în calitate de emitent al actului administrativ atacat, ori Tribunalul A. a avut în vedere și poziția procesuală exprimată prin întâmpinare de pârâta T. S..
Precizează că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond nu a analizat legalitatea Hotărârii nr. 26/06.08.1999 a Consiliului L. H. prin prisma dispozițiilor legale și a normelor tehnice aplicabile, a dispozițiilor Legii nr. 213/1998 invocate, ci prin prisma unor declarații de martori extrajudiciare.
Se arată că au investit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de analizare a legalității Hotărârii nr. 26/06.08.1999 a Consiliului L. Hălmagiu și nu cu o cerere de constituire a drumului de servitute pe .> Astfel, menționează că în mod nelegal instanța de fond a analizat faptul că acest drum constituie singura cale de acces spre gospodăria pârâtei, atâta timp cât numita T. S. nu are calitatea de pârâtă în prezentul dosar, iar constituirea drumului de servitute nu este de competenta materială si specializată a Tribunalului A. - Secția contencios administrativ ci de competența Judecătoriei Gurahonț învestită cu soluționarea dosarului_ .
Totodată, recurenții arată că în mod nelegal Tribunalul A. a reținut faptul că nimeni nu a contestat niciodată existența drumului, iar ei nu au formulat obiecțiuni la cumpărarea parcelei în anul 2005, raportat la faptul că aceeași instanță de fond reține în cuprinsul deciziei atacate faptul că „.... actele administrative cu caracter normativ care sunt considerate nelegale pot fi atacate oricând".
Se arată că drumul de acces aflat pe . fost trecut în proprietatea publică a comunei H. prin nici unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică prevăzute de Legea nr. 213/1998.
. 1.620 mp, având nr. topo 580 înscrisă în CF nr._ se află în proprietatea privată a recurenților și nu a fost expropriată de la recurenți pentru a fi afectată uzului public, comun, iar încadrarea terenului în categoria drumurilor vicinale este de natură a le aduce atingere dreptului lor de proprietate.
În concluzie, având în vedere faptul că Tribunalul A. a pronunțat sentința atacată exclusiv în temeiul unor declarații extrajudiciare de martori, fără a cerceta legalitatea actului administrativ prin prisma dispozițiilor legale și a normelor tehnice aplicabile, recurenții apreciază că Tribunalul A. nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, sens în care au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In situația în care se apreciază că fondul cauzei a fost suficient cercetat prin prisma unor declarații extrajudiciare de martori și nu se impune casarea cauzei și trimiterea dosarului spre rejudecare, recurenții solicită a aprecia motivele invocate prin prezentul recurs ca motive de nelegalitate și netemeinicie, care atrag modificarea hotărârii atacate în sensul art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
In drept, recurenții invocă prevederile art. 312, art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 20 Legea nr. 554/2004.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, C. L. al Comunei Hălmagiu a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții B. L. și B. F. E. împotriva sentinței civile nr. 1283/06-04-2012 și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată
Analizând hotărârea recurată, Curtea reține următoarele:
La prezentul termen de judecată, Curtea a pus în discuția părților prezente admisibilitatea acțiunii promovate de reclamanți având ca obiect anularea unei hotărâri a consiliului local prin care s-a stabilit inventarul unor bunuri din domeniul public și a excepției de nelegalitate invocată de aceștia cu privire la aceeași hotărâre. Această excepție se impune a fi analizată cu prioritate față de fondul cauzei potrivit art. 137 alin. 1 C.pr. civilă.
Curtea reține că Legea nr. 213/1998 a reglementat o procedură specială de defalcare și de trecere în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale a bunurilor de interes local, procedură ce se finalizează printr-o hotărârea a Guvernului. Hotărârea astfel emisă face parte din categoria actelor juridice supuse controlului judecătoresc în condițiile art. 23 din lege.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, hotărârea consiliului local privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public este un act prealabil adoptării de către Guvern a hotărârii de atestare a apartenenței bunurilor la domeniul public, având natura juridică a unui act preparator care nu poate produce efecte juridice proprii, fiind supus aprobării prin actul de autoritate al Guvernului.
În considerarea acestor dispoziții legale, Curtea constată ( în acest sens fiind și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție) că în litigiile având ca obiect anularea unor poziții din anexele la hotărârile adoptate pentru atestarea domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, actul vătămător este hotărârea de Guvern, nu cele prealabile emise de autoritățile locale, întrucât numai prin aceasta ( hotărârea de Guvern ) se schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective, putându-se aduce atingere dreptului de proprietate al altor persoane ori interesului legitim al acestora în dobândirea lui, în sensul art. 2 lit.o din Legea nr. 554/2004
Or, având în vedere că prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au solicitat anularea parțială a HCL nr. 26/06.08.1999 cu privire la poziția nr. 13, pct. 1.3.7 cuprinzând drumuri vicinale 50.400 mp, L= 16,8 km din anexa nr. 14 la HCL nr. 26/06.08.1999 modificată și completată prin HCL nr. 30/05.10.2001 cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei H. și scoaterea din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei H. a drumului de acces situat pe . 580 înscrisă în Cf nr._ H. provenită din conversia CF nr. 803 Brusturi, Curtea reține că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamanți, deoarece așa cum s-a precizat anterior, HCL nr. 26/06.08.1999 nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare, de natură să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă, hotărârea consiliului local fiind doar un act preparator care nu produce prin el însuși efecte juridice, fiind supus aprobării prin actul de autoritate al Guvernului. Pentru aceleași considerente, apare inadmisibilă și excepția de nelegalitate invocată de reclamanți cu privire la același HCL nr. 26/06.08.1999, deoarece potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 obiect al excepției de nelegalitate poate fi doar actul administrativ, or așa cum s-a menționat anterior hotărârea consiliului local în speță este doar un act premergător care nu îndeplinește condițiile prevăzute de legea contenciosul administrativ pentru a fi act administrativ, neproducând el însuși efecte juridice.
În ceea ce privește decizia nr. 1080/28.02.2012 a Î.C.C.J. depusă cu titlu de practică judiciară de către reprezentanta reclamanților, instanța reține că speța respectivă a avut ca obiect excepția de nelegalitate a anexei nr. 4 din HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. Așadar, obiect al excepției de nelegalitate l-a constituit o hotărâre de Guvern nu o hotărâre de consiliu local ca în cauza de față, această decizie depusă cu titlu de practică judiciară confirmând o dată în plus faptul că actul vătămător este hotărârea de Guvern, nu actul prealabil emis de autoritățile locale, întrucât numai prin aceasta ( hotărârea de Guvern ) se schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective,
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr. civilă, se va admite deci excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu și pe cale de consecință se va respinge recursul formulat de recurenții reclamanți B. L. și B. F. E., menținându-se sentința recurată cu substituirea motivării conform celor prezentate mai sus,. Față de soluția de admitere a excepției se constată că nu se mai impune a se mai analiza și celelalte aspecte invocate de reclamanți privind fondul cauzei .
În baza art. 274 C.proc.civ., va obliga recurenții reclamanți B. L. și B. F. E. să plătească intimatului C. L. al Comunei Hălmagiu suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanței depusă la dosar ( fila 19).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți B. L. și B. F. E. împotriva sentinței civile nr. 1283/06.04.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. al Comunei Hălmagiu, T. S., I. C.-D. și I. A. .
Obligă recurenții reclamanți B. L. și B. F. E. să plătească intimatului C. L. al Comunei Hălmagiu suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. Ș. E. P. R. C.
GREFIER
D. C.
RED/ Ș.E.P./28.03.2013
TEHNORED/D.C./ 28.03.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – Gheirghe T.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7707/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8350/2013.... → |
|---|
