Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 06/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 06/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 7569/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 01.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.11.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Primarul C. Târnova, în nume propriu și ca reprezentant al C. Târnova, împotriva sentinței civile nr.1267/28.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului A., în contradictoriu cu reclamanta – intimată C. A. F., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta – intimată, lipsă, avocat J. S. iar în reprezentarea pârâtei – recurente se prezintă avocat G. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței din partea pârâtei – recurente răspuns la întâmpinare și un set de înscrisuri.
Reprezentantul reclamantei – intimate depune la dosar un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei – recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei – intimate pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul A. la data de 06.11.2012, reclamantul C. A. F. a cerut în contradictoriu cu pârâtul Primarul C. Târnova, județul A. anularea Dispoziției nr. 213/19.10.2012 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantei angajată în funcția publică de execuție ca inspector, clasa I, grad profesional asistent, gradația 4, clasa de salarizare 34 în cadrul Biroului Buget, Finanțe, Contabilitate, Impozite și Taxe din cadrul Primăriei comunei Tîrnova; obligarea pârâtei să dispună reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în funcția deținută, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, a invocat nulitatea deciziei cu motivarea că nu cuprinde motivarea în fapt a concedierii, împrejurare care conduce la concluzia că decizia angajatorului a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art.76 din Codul muncii care impune în sarcina angajatorului obligația de a indica în cuprinsul deciziei motivele de concediere.
Prin Sentința Civilă nr.1267/28.02.2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. A. F. în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Târnova, jud. A. și, în consecință: a anulat Dispoziția nr. 213/19.10.2012 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantei angajată în funcția publică de execuție ca inspector, clasa I, grad profesional asistent, gradația 4, clasa de salarizare 34 în cadrul Biroului Buget, Finanțe, Contabilitate, Impozite și Taxe din cadrul Primăriei comunei Târnova; a obligat pârâta să dispună reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în funcția deținută. Totodată, a obligat pârâtul la 1.240 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția nulității Dispoziției nr.213/19.10.2012 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantei angajată în funcția publică de execuție ca inspector, clasa I, grad profesional asistent, gradația 4, clasa de salarizare 34 în cadrul Biroului Buget, Finanțe, Contabilitate, Impozite și Taxe din cadrul Primăriei comunei Târnova este fondată, fiind admisă.
Dispoziția cuprinde mai multe vicii de fond care îi afectează valabilitatea, lipsind-o de efecte juridice.
Reclamanta a depus în probațiune Certificatul de concediu medical . nr._ emis la data de 09.10.2012 pe seama reclamantei C. A. F., cu o valabilitate de 5 zile, aferente perioadei 08.10._12, depus în probațiune la fila 18 dosar.
Împrejurarea că la data organizării concursului, 10.10.2012 reclamanta s-a aflat în concediu medical nu constituie un motiv suficient pentru anularea concursului privind promovarea pe funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional – asistent, treapta de salarizare 3, aceasta fiind o împrejurare subiectivă care privește strict persoana angajatului și care nu trebuie să afecteze stabilitatea și buna desfășurare a activității instituției publice.
Dispoziția de încetare a raportului de serviciu al reclamantei nu este motivată suficient nici în fapt și nici în drept, din lecturarea ei neputându-se concluziona care este motivul real al încetării raportului de serviciu: faptul că nu a participat la concursul organizat pentru ocuparea funcției publice de execuție, faptul că i s-a desființat postul ca urmare a reorganizării Biroului Buget, Finanțe, Contabilitate, Impozite și Taxe din cadrul Primăriei comunei Târnova.
Din art. 1 al Dispoziției nr. 213/19.12.2013 rezultă doar faptul că „Începând cu data de 19.11.2012 încetează raportul de serviciu al d-nei C. A. F. prin eliberare din funcția publică, în conformitate cu prevederile art.97 lit. c), coroborat cu art.99 alin.1 lit. b) din Legea nr.188/1999, republicată privind statutul funcționarilor publici, dată la care au expirat cele 30 de zile calendaristice de preaviz conform art.99 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată”.
Prin urmare, în lipsa vreunei dispoziții contrare cu privire la forma actului de încetare a raportului de serviciu al funcționarului public, prevederile art.117 din Codul muncii sunt aplicabile și acestora.
În speță, se ridică întrebarea dacă modalitatea de descriere în fapt și în drept a Dispoziției nr.213/19.10.2012 îndeplinește exigența impusă de legiuitor în art. 76 din Codul muncii care prevede elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină decizia de concediere, respectiv, dispoziția de încetare a raportului de serviciu a salariatului, această măsură de protecție fiind luată de legiuitor în favoarea salariaților pentru a asigura un control asupra formei actului de eliberare din funcție a cărui neîndeplinire se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei/dispoziției.
Legiuitorul sancționează cu nulitatea absolută concedierilor nelegale, respectiv, încetările nelegale ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, fapt ce rezultă din prevederile exprese ale art.78 și 79 din Codul muncii.
În plus, legiuitorul reglementat expres în art.79 din actul normativ precitat interdicția expresă care se aplică doar angajatorului de a invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept în afara celor precizate în dispoziția de încetare a raportului de serviciu al funcționarului public.
Față de cele prezentate, rezultă cu evidență că Dispoziția nr. 213/19.10.2012 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantei emisă de către pârâtul-angajator public nu respectă exigențele impuse de prevederile art. 76, 78 și 79 din Codul muncii, motiv pentru care se impune anularea ei în condițiile în care, doar în acest fel poate fi înlăturată vătămarea cauzată reclamantei.
Câtă vreme legiuitorul a înțeles să sancționeze cu nulitatea absolută nerespectarea condițiilor de formă cu privire la nedescrierea în fapt și în drept a dispoziției de încetare a raportului de serviciu a reclamantei, împrejurare ce echivalează cu desesizarea instanței de la cercetarea celorlalte critici de nelegalitate cu privire la inexistența unei reorganizări reale a instituției publice, s-a omis cercetarea fondului.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ și a art. 76, 78 și 79 din Codul muncii a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. A. F..
A anulat Dispoziția nr. 213/19.10.2012 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantei angajată în funcția publică de execuție ca inspector, clasa I, grad profesional asistent, gradația 4, clasa de salarizare 34 în cadrul Biroului Buget, Finanțe, Contabilitate, Impozite și Taxe din cadrul Primăriei comunei Târnova.
În baza art.80 din Codul muncii a obligat pârâta să dispună reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în funcția deținută.
În baza art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la 1.240 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului dovedit cu chitanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul C. Târnova, în nume propriu și ca reprezentant al C. Târnova, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că, din motivarea instanței de fond rezultă așadar că reclamanta intimata nu are dreptate pe fondul cauzei, deoarece faptul ca nu s-a prezentat la concurs, indiferent de motive, nu poate fi imputat C. Târnova, care nu putea sa anuleze concursul pentru acest motiv. În schimb, Tribunalul A. a considerat că formal Dispoziția nr. 213/19.10.2012 privind încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei nu este motivată în fapt și în drept, motiv pentru care a dispus anularea acesteia.
Recurenta arată că, anterior adoptării Hotărârii nr.36/11.09.2012 în cadrul Compartimentului Buget, finanțe, contabilitate, impozite și taxe din aparatul de specialitate al Primarului C. Târnova existau două posturi identice de „inspector, clasa I, grad profesional - asistent, treapta de salarizare 3". Prin Hotărârea nr. 36/11.09.2012 a Consiliului Local Târnova privind modificarea organigramei și a statutului de funcții al aparatului de specialitate al Primarului C. Târnova, s-a dispus, printre altele și reducerea unui post dintre cele două de „inspector asistent" din cadrul Compartimentului Buget, finanțe, contabilitate, impozite și taxe.
Această situație este prevăzută în mod expres de dispozițiile art. alin. 1 si 3 din art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici potrivit cărora „în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice" (....), iar „În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează un examen de către autoritatea sau instituția publică".
Având în vedere că existau doi funcționari publici respectiv d-na Nadașan N. S. și reclamanta intimata C. A. F., s-a organizat un concurs pentru ocuparea postului care a rămas în organigrama, aducându-le la cunoștința celor două persoane că urmează să susțină examen, data, ora, locația și bibliografia pentru examen.
La data de 10.10.2012 a avut loc examenul pentru menținerea pe funcție a unuia din cei doi inspectori asistenți. La examen s-a prezentat doar d-na Nadașan N. S., iar intimata C. A. F. a anunțat telefonic că este în concediu medical și nu se poate prezenta, dar certificatul medical l-a prezentat la trei zile după ce a avut loc examenul.
Concursul fiind organizat în condiții legale, a avut loc la data de 10.10.2012, iar d-na Nadașan N. S. a fost admisă, obținând nota de 8,25.
Având în vedere cele de mai sus, concluzia Tribunalului A. în sensul că neprezentarea intimatei la concurs nu este un motiv de anulare a acestuia este legală și corecta.
În schimb, anularea Dispoziției nr.213/19.10.2012 este nelegală deoarece această dispoziție conține motivele de fapt și de drept privind încetarea raporturilor de serviciu ale intimatei cu . în cuprinsul dispoziției respective nu se descrie întreaga stare de fapt pe care a arătat-o mai sus, dar se arată foarte clar că în conformitate cu procesul verbal nr. 5947/10.10.2012 întocmit cu ocazia examenului la concurs s-a prezentat o singura persoana și anume d-na Nadașan N. S. care a fost declarata admisa, în timp ce intimata C. A. F. nu s-a prezentat, fiind în concediu medical.
Prin urmare, în cuprinsul Dispoziției nr.213/19.10.2012 se arată în esență motivele pentru care au încetat raporturile de serviciu ale intimatei cu . ca nu s-a prezentat la examen și că examenul a fost promovat de singura candidată d-na Nadașan N. S., care a obținut nota 8,25.
În ceea ce privește motivele de drept ale încetării raporturilor de serviciu, consideră ca ele sunt prevăzute în Dispoziția nr. 213/19.10.2012 indicându-se prevederile art. 97 lit. c), art.99 lit. b) alin.3 și art. 100 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici care se refera la condițiile de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, precum si art. 63 alin.5 lit. e) și art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001 privind administrația publica locala care se refera la atribuțiile primarului cu privire la eliberarea din funcție a funcționarilor publici din aparatul de specialitate al Primarului.
Prin urmare, Dispoziția nr. 213/19.10.2012 cuprinde atât motivele de fapt cât și de drept ale încetării raporturilor de muncă ale reclamantei intimate cu .> Se mai arată că, în mod greșit instanța a dispus reintegrarea reclamantei pe post, acest lucru fiind imposibil de realizat deoarece prin Hotărârea nr. 36/11.09.2012 s-a dispus reorganizarea aparatului de specialitate al Primarului și s-a desființat un post de inspector clasa I grad profesional asistent din cadrul Compartimentului Buget, finanțe, contabilitate, impozite și taxe din aparatul de specialitate al Primarului C. Târnova, iar singurul post rămas a fost ocupat prin concurs de către d-na Nadașan N. S.. Prin urmare, reclamanta intimata C. A. F. nu va mai putea fi reîncadrată pe un post care nu mai există.
Prin întâmpinare, reclamanta C. A. F. a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a respins criticile formulate de reclamantă cu privire la starea sa de boală intervenită înainte de data stabilită pentru susținerea examenului și a admis criticile vizând modalitatea de motivare a deciziei de eliberare din funcție.
În cauză, autoritatea recurentă s-a declarat de acord cu soluția dată fondului cauzei, vizând starea de boală a reclamantei, însă a criticat reținerea de către instanță a nemotivării deciziei de eliberare din funcție, susținând în esență că aceasta conține motivele de fapt și de drept, neexistând motiv de anulare.
Curtea constată întemeiată critica, din conținutul deciziei contestate rezultând cu claritate că motivul eliberării din funcție constă în reducerea unuia din posturile de inspector asistent din cadrul Biroului Buget, Finanțe, Contabilitate, Impozite și Taxe al Primăriei comunei Târnova (alin.2 din decizia contestată). Din aceeași decizie rezultă și că la data 10.10.2012 a avut loc examenul de departajare a celor doi inspectori asistenți dar că a existat o singură participantă la acest examen, care a obținut nota 8,25, fiind menținută în funcție (alin.4 din decizia contestată).
De asemenea, în conținutul deciziei contestate se arată și temeiul legal al eliberării din funcție, fiind invocate dispozițiile art.97 lit. c, art.99 alin.1 lit.b, alin.3, art.100 din Legea nr.188/1999.
Prin urmare, concluzia primei instanțe, potrivit căreia decizia atacată ar fi nemotivată este evident greșită și, mai mult decât atât este incorectă și fundamentarea legală a soluției de anulare, prima instanță făcând trimitere la prevederile art. 76, 78 și 79 din Codul muncii, în pofida faptului că dreptul comun aplicabil funcționarului public este reprezentat de Legea nr.188/1999, normele de dreptul muncii fiind aplicabile doar în măsura în care nu contravin legislației aplicabile în momentul sesizării instanței. Curtea nu neagă necesitatea motivării în fapt și în drept a unui act administrativ, însă sancțiunea ce intervine în caz de nemotivare nu are temei în legislația muncii, ci în principiile ce degajă din întreaga materie a contenciosului administrativ.
Cu privire la concluzia instanței de fond vizând starea de fapt, Curtea subscrie argumentației acesteia potrivit căreia este lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta se afla în concediu de boală la data la care a avut loc examenul, cu atât mai mult cu cât reclamanta a prezentat certificatul medical ulterior organizării examenului și cu atât mai mult cu cât aceasta a formulat cerere de participare la examen exact în ziua în care a debutat boala (fila 42 dosar), fără a solicita și amânarea examinării.
Cât privește susținerea reclamantei intimate din cuprinsul întâmpinării, potrivit căreia HCL nr.36/11.09.2012 privind reorganizarea autorității pârâte a fost anulată prin HCL nr.11/07.02.2013, Curtea nu o va reține întrucât HCL nr.11/07.02.2013 a fost anulată prin ..06.2013
Constatând așadar întemeiat recursul, Curtea îl va admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii formulată de C. A. F. luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul recurent Primarul C. Târnova împotriva Sentinței Civile nr.1267/28.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A. F..
Modifică Sentința Civilă recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei C. A. F..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2013.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
aflat în C.O., semnează
președinte Curte
prof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./20.12.2013
TEHNORED:M.T./23.12.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 18/2013.... → |
|---|
