Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1103/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1103/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 2566/115/2011
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -20.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1103
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14 martie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă B. M. D. împotriva sentinței civile nr.122/01.02.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâta intimată C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 07.03.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru 14.03.2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.122/1.02.2012 Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de reclamanta B. M. D. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului C.-S..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 21.07.2011 sub nr. 2566 /115/2011 reclamanta B. M. D. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea concediilor medicale de care a beneficiat în perioada 20.02._09, prin includerea în baza de calcul a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, conform sentinței nr. 1071/19.08.2008, învestită cu formulă executorie.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, Tribunalul a reținut că în data de 28.10.2009, reclamanta s-a adresat Direcției de Muncă și Protecție Socială C.-S. pentru recalcularea concediilor medicale de care a beneficiat în perioada 20.02._09, prin care a solicitat acordarea drepturilor mai sus menționate.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 10 alin.1 din OUG nr. 158/2005, cu modificările și completările ulterioare, baza de calcul a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care constituie stagiul de cotizare.
În cazul reclamantei, care a beneficiat de concedii medicale, pentru aceeași afecțiune, în perioada 20.02._09, calcul indemnizației pentru incapacitatea temporară de muncă s-a efectuat cu păstrarea aceleiași baze de calcul pentru întreaga perioadă, respectându-se întocmai prevederile art. 37 alin.2 din ordinul Ministerului Sănătății publice și al președintelui CNAS, nr._ pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult decât atât, dreptul la concedii și indemnizații este determinat de plata contribuției pentru concedii și indemnizații aplicată la fondul de salarii realizat; ori pârâta a achitat integral sumele cuvenite pe baza documentelor justificative prezentate de angajator pentru plata drepturilor de natură salarială.
Totodată, Tribunalul a constatat că drepturile salariale stabilite potrivit sentinței civile nr. 1017/2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. au fost acordate în cursul anului 2009, anterior efectuării concediilor medicale. Totodată, veniturile acordate în cursul aceluiași an nu pot constitui bază de calcul în temeiul căreia se calculează indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, întrucât nu reprezintă venituri pe ultimele 6 luni, astfel cum prevăd dispozițiile legale, motiv pentru care, Tribunalul a găsit acțiunea nefondată, astfel că fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. M. D., solicitand admiterea recursului și modificarea sentintei prin admiterea actiunii.
In motivarea recursului recurenta invoca dispozitiile art.304 pct.8 si 9 C. proc. civ, criticand in esenta sentinta recurata pentru gresita interpretare a legii sub urmatoarele aspecte:
Instanta de fond nu a avut in vedere ca drepturile salariale suplimentare i-au fost acordate retroactiv prin sentinta nr.1017/19/08.2008, incepand cu data de 22.03.2004 si pentru viitor, astfel ca acestea trebuie considerate drepturi salariale si luate in calcul incepand cu aceeasi data, iar daca drepturile ar fi fost acordate pe cale administrativa, fara interventia instantei, acestea i se cuveneau, potrivit legii, tot din anul 2004, si deci, urmau sa fie avute in vedere si pentru drepturile aferente concediilor medicale pe perioada in litgiu, respectiv, 20.02._09.
Prin urmare, instanta concluzioneaza in mod gresit ca drepturile stabilite prin hotararea judecatoreasca au fost acordate anterior efectuarii concediilor medicale, recurenta sustinand principiul potrivit caruia legea trebuie interpretata in sensul de a produce efecte juridice, astfel ca actiunea sa trebuia admisa.
Intimata CJAS C.-S. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei recurate ca fiind temeinica si legala, reiterand situatia de fapt si dispozitiile legale incidente expuse in fata primei instante.
La termenul din 07.02.2013, instanta a pus in vedere recurentei sa depuna la dosar inscrisuri din care sa rezulte ca angajatorul sau, fosta DMPSC.-S., i-a retinut CASS la drepturile achitate in baza sentintei nr.1017/19/08.2008, si ca acesta a depus la intimata declaratii rectificative privind baza de calcul a indemnizatiei de concediu, dupa punerea in executare a sentintei mentionate – solicitare in raport cu care recurenta a depus in probatiune inscrisuri suplimentare la termenul din 07.03.2013.
Analizand recursul declarat in raport cu motivele invocate si apararile formulate, si avand in vedere inscrisurile depuse in probatiune in recurs, Curtea retine urmatoarele:
In esenta, recurenta reclamanta pune problema platii indemnizatiei de concediu medical in raport cu drepturile salariale majorate acordate acesteia in calitate de functionar public al fostei DMPS Timis, constand in suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare, in cuantum de cate 25% din salariul de baza, conform sentintei civile nr.1017/19.08.2008, a Tribunalului C.-S., irevocabila la data de 24.09.2008, prin nerecurare, conform mentiunilor de la fila 22 dosar fond, in conditiile in care a efectuat acest concediu atat anterior cat si ulterior acestei date, in perioada 20.02._09.
Relevanta in acest sens este situatia de fapt, inclusiv, data achitarii contributiilor de asigurari sociale, in raport cu drepturile salariale astfel majorate, intrucat, contrar sustinerilor recurentei, nu se contesta in cauza caracterul retroactiv si nici pentru viitor al drepturilor salariale astfel acordate, conform mentiunilor exprese ale sentintei, ci modul de interpretare si aplicare al OUG nr.158/2005, ca act normativ in materie, in raport cu aceasta situatie de fapt.
Sub acest aspect sunt de observat inscrisurile depuse in recurs, respectiv, adresa AJPIS C.-S., nr.1542/22.02.2013, din care rezulta ca angajatorul reclamantei, fostul DMPS C.-S., a achitat contributiile aferente drepturilor salariale astfel majorate - ce conditioneaza plata indemnizatiilor de concediu, conform art.9 alin.1 din Ordinul nr._ - prin ordinul de plata anexat in copie nr.246/22.12.2008, inclusiv pentru reclamanta, raportat la venitul brut ce ar fi fost realizat de aceasta, conform sentintei, in perioada 22.03.2004 – 01.02.2008.
De asemenea, au fost anexate declaratiile lunare privind evidenta obligatiilor de plata catre bugetul FNUASS pentru concedii si indemnizatii, inregistrate la angajator sub nr.1537/09.11.2009, pe perioada februarie 2008- decembrie 2008, din care rezulta ca reclamanta este evidentiata cu zilele de concediu medical efectuate lunar in toata acesta perioada, incepand cu data de 20.02.2008.
Intimata a sustinut pe parcursul litigiului ca a achitat integral diferentele de indemnizatii, pe baza documentelor justificative prezentate de angajator la momentul respectiv, iar veniturile din anul 2009 nu pot constitui baza de calcul pentru indemnizatia cuvenita reclamantei incepand cu data mentionata, intrucat nu sunt venituri din ultimele 6 luni din cele 12 care constituie stagiul de cotizare, conform art.10 alin.1 din OUG nr.158/2005, deci nu sunt venituri anterioare lunii februarie 2008, cand reclamanta a intrat in concediu medical.
Totodata, intimata a aratat ca modificarea bazei de impunere nu poate avea loc, intrucat se opun dispozitiile art.32 alin.2 din ordinul antementionat, privind Normele de aplicare a OUG nr.158/2005, potrivit carora, in situatia unui asigurat precum reclamanta, care a efectuat mai multe concedii medicale cumulate, pentru aceeasi afectiune, la calculul indemnizatiei aferente se mentine baza de calcul deteminata pentru certificatul de concediu medical initial.
Cert este faptul ca plata indemnizatiilor de concediu medical este conditionata de plata contibutiilor aferente, asa cum s-a aratat, iar aceste contributii se achita pe baza declaratiior lunare ale angajatorului privind evidenta obligatiilor de plata catre bugetul FNUASS pentru concedii si indemnizatii, conform metodologiei stabilite Ordinul nr._, astfel ca in lipsa unor declaratii rectificative date de acelasi angajator cu privire la modificarea bazei de impunere a contributiilor in raport cu drepturile salariale majorate conform hotararii judecatoresti, pe toata perioada in care reclamanta a fost in concediu medical, intimata nu putea proceda la plata tuturor diferentelor de indemnizatie corespunzatoare.
In acelasi sens, Curtea retine ca fiind irelevanta apararea reclamantei potrivit inscrisurilor depuse in fata primei instante - filele 24 si urmatoarele, constand in adresa nr.1525/04.11.2009, potrivit careia, fostul angajator inainteaza intimatei, spre aprobare dosarul reclamantei, pe baza unor tabele comparative anexate privind baza de calcul utilizata privind plata concediilor medicale, si baza de calcul majorata prin includerea sporurilor, evidentiind si diferentele de incasat – acest procedeu aparand informal, in raport cu dispozitiile procedurale generale in materie care reglementeaza posibilitatea modificarii bazei de impunere.
In plus, se pare ca au existat impedimente sub acest aspect datorate desfiintarii DMPS C.-S. prin HG nr.1384/2009, la data de 01.12.2009, cand a fost preluata de AJPS C.- S., asa cum rezulta din adresa noii institutii nr.740/24.02.2010 – fila 44 dosar fond, care sustine ca suma ce trebuia recuperata de la CJAS C.-S. nu a fost mentionata in procesul verbal de predare primire, si solicita intimatei reglementarea situatiei reclamantei - insa Curtea nu se poate pronunta asupra acestora, date fiind limitele investirii si cadrul procesual fixat in fata instantei de fond.
Pentru aceste considerente, solutia de respingere a actiunii reclamantei fiind temeinica si legala, recursul va fi respins ca nefondat, in temeiul art.312 alin.1 C. proc. civ, si se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata conform art.274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei B. M. D. împotriva sentinței civile nr.122/01.02.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata CJAS C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 14.03.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER
F. C.
Red.MI - 05 .04.2013
Thred.FC- 05.04.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător: M. M.
| ← Custodie publică. Sentința nr. 369/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6572/2013.... → |
|---|
