Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 6068/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6068/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 4088/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 16.12.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 6068
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.06.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul D. D. împotriva sentinței civile nr.3828/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații Direcția pentru Agricultură A. și M. A. și Dezvoltării Rurale, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 27.02.2013, întâmpinare din partea cu pârâtei intimate Direcția pentru Agricultură A., comunicată părților la 04.03.2013, iar la data de 19.06.2013, pârâtul intimat M. A. și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin fax, într-un singur exemplar.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3828 din 02 octombrie 2012, Tribunalul A. a respins excepția lipsei procedurii prealabile; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. și Dezvoltării Rurale București și respinge acțiunea față de acesta; a admis excepția prescripției și a respins acțiunea formulată de reclamantul D. D. contra pârâtei Direcția pentru Agricultură A., pentru acordare supliment post și supliment treapta de salarizare ca prescrisă.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte și în această calitate susține că avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile Tribunalul a considerat că deoarece reclamantul invocă acordarea unor drepturi salariale raportat la dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, legea în materie nu prevede obligativitatea îndeplinirii acestei proceduri decât în cazul încetării raportului de serviciu ceea ce însă nu este cazul.
Tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. și Dezvoltării Rurale București este fondată și a respins acțiunea față de acesta deoarece reclamantul invocă acordarea unor drepturi salariale or raportul său de serviciu în baza căruia reclamantul solicită acordarea acestora este stabilită cu pârâta Direcția pentru Agricultură A. în cadrul căreia își desfășoară activitatea.
Tribunalul a mai apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune este fondată, a fost admisă și acțiunea respinsă pentru următoarele considerente.
Reclamantul a solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 21.02.2007 până la 01.12.2008.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar în conformitate cu art.3 alin.1 teza I-a din același act normativ termenul prescripției este de 3 ani .
Reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi salariale pe o perioada 21.02.2007 până la 01.12.2008, acțiunea sa fiind înregistrată la instanță la data de 13.06.2012 cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, actul normativ aplicabil pentru perioada 2007-2008, termenul de 3 ani fiind împlinit la 1.12.2011.
Fiindu-i comunicată întâmpinarea pârâtei prin care se invocă excepția prescripției, reclamantul nu a învederat cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției de 3 ani care a început să curgă împotriva reclamantului la data de 1.12.2008 și s-a împlinit la data de 1.12.2011.
Ca atare, tribunalul a constatat că acțiunea a fost formulată de către reclamant cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani în condițiile în care reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi salariale pentru perioada 21.02.2007 până la 01.12.2008, acțiunea sa fiind înregistrată la instanță la data de 13.06.2012, excepția prescripției dreptului la acțiune fiind fondată pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsă ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul D. D., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii.
În motivare, recurentul arată în esență că, suplimentele solicitate prin acțiune sunt prevăzute de lege, ca drepturi subiective, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin OUG 92/2004, pană la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În aceste condiții se arată că omisiunea cuantificării drepturilor nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
În caz contrar apreciază ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut drept formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atat art.53 din Constuituție cît și reglementărilor date prin art.l din Protocolul nr.l adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
P. aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună: recunoașterea dreptului nostru la suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare; obligarea paratei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariu de bază, retroactiv începînd cu data de 21.02.2007 pînă la 01.12.2008, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective
În drept a invocat dispozițiile art.31 coroborat cu dispozițiile art.3 lit.f) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dispozițiile art.XIII din Legea 251/2006 și dispozițiile art.38-39 din Legea 53/2003, Codul Muncii
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații Direcția pentru Agricultură A. și M. A. și Dezvoltării Rurale, au solicitat respingerea recursului declarat, și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Se observă că soluția de respingere a acțiunii dată de tribunal a fost întemeiată pe un impediment procedural, respectiv, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte, excepție care nu a fost combătută prin motivele de recurs însă, fiind vorba despre o excepție de ordine publică, Curtea este abilitată să o examineze în recurs, în temeiul art.304/1C. proc. civ.
Sub acest aspect, se constată că sunt întemeiate constatările de fapt și de drept ale instanței de fond, potrivit cărora, deși drepturile salariale care formează obiectul acțiunii au fost solicitate pe perioada 21.02.2007 – 01.12.2008, acțiunea reclamantului a fost înregistrată abia la data de 13.06.2012, în condițiile în care termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 se împlinea la data de 01.12.2012.
Nu pot fi avute în vedere apărările reclamantului, care răspunzând acestei excepții prin notele de ședință din 01.10.2012, susține că dreptul la acțiune s-a născut abia după data de 01.01.2007, întrucât anterior, începând cu anul 2004, aplicarea dispozițiilor privind drepturile salariale în discuție a fost suspendată succesiv. Acesta deoarece suspendarea aplicării actului normativ care conferă dreptul material nu reprezintă o cauză de suspendare sau întrerupere a prescripției dintre cele prevăzute de art.13 și 16 din același act normativ, iar potrivit art.7 alin.1 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Așa fiind, având în vedere că recurentul nu a invocat o greșită aplicare a legii sub acest aspect, și întrucât excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție procedurală care face de prisos cercetarea fondului cauzei, conform art.137 alin.1 C.proc. civ, recursul reclamantului va fi respins fără a fi analizat în fond, în temeiul art.312 alin.1 c. proc. civ, sentința recurată fiind temeinică și legală, și se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată părții căzute în pretenții, conform art.274 C. proc. civ.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul D. D. împotriva sentinței civile nr.3828/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele Direcția pentru Agricultură A. și M. A. și Dezvoltării Rurale.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 20.06.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
P. GREFIER
D. C. aflat în C.O.
semnează Grefier șef secție
L. C.
RED/ M.I./22.07.2013
TEHNORED/D.C./ 04.07.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – I. D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5772/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7512/2013.... → |
|---|
