Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 21/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1867/115/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 05.09.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.11.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul recurent C. L. Reșița – Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 1234/13.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată N. L. R., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 18.10.2013, întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1234 din data de 13.05.2013, Tribunalul C.-S. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N. L. R., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public - Direcția Pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița și a anulat Dispoziția de sancționare nr.18/05.02.2013 emisă de pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul recurent C. L. Reșița – Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița, care a solicitat modificarea hotărârii și respingerea acțiunii, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civilă, învederând că sancționarea reclamantei a survenit după sesizarea comisiei de disciplină constituită la nivelul Serviciului Public– Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița de către șeful direcției, că după analizarea notelor explicative, a declarației reclamantei și a sesizării numitului M. M., comisia de disciplină a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici, propunând sancționarea reclamantei conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 188/1999. Se mai arată că reclamanta nu a motivat în drept contestația formulată în procedura prealabilă sesizării instanței, concluzionându-se că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 488 alin. 1 pct.8 NCPC, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea recurată s-a dispus anularea dispoziției de sancționare disciplinară a reclamantei nr. 18/5.02.2013 ca urmare a constatării faptului că în speță nu s-a dovedit săvârșirea de către reclamantă a unei fapte care să constituie abatere de la obligațiile instituite prin art. 5 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici.
Deși susține că prin această hotărâre s-ar fi făcut o greșită aplicare a dispozițiilor de drept material în speță, recurentul nu combate considerentele primei instanțe, care au condus la soluția de admitere a acțiunii, ci expune doar procedura urmată pentru emiterea actului de sancționare disciplinară, astfel încât nu s-ar putea reține că motivele de recurs relevă vreun aspect de nelegalitate sau netemeinicie a soluției adoptate prin hotărârea recurată.
Astfel, se constată că recurentul nu a învederat în motivele de promovare a căii de atac care este fapta concretă ce a fost calificată drept abatere disciplinară, aceasta neputând fi identificată nici pe baza probatoriului administrat în fața primei instanțe. Din acest punct de vedere deci, trebuie considerat că recursul promovat este nefondat.
În ce privește pretinsa omisiune a reclamantei de motivare a contestației administrativă, promovate în procedura prealabilă sesizării instanței, se reține că acest aspect nu este de natură să valideze legalitatea dispoziției de aplicare a sancțiunii disciplinare, a cărei anulare a fost dispusă de prima instanță în considerarea faptului că pârâtul nu a făcut dovada săvârșirii de către reclamantă a unei abateri de la obligațiile înscrise în art. 5 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici.
Se constată deci că recursul promovat este în întregime nefondat, urmând a fi respins conform art. 496 alin. 1 NCPC, iar în baza art. 453 NCPC se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul recurent C. L. Reșița – Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița cu sediul în mun. Reșița, ..2, județul C.-S., împotriva sentinței civile nr. 1234/13.05.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată N. L. R. CNP_, domiciliată în mun. Reșița, ., ., județul C.-S..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. A. P. Ș. E. P.
GREFIER
D. C.
RED/ R.C./29.11.2013
TEHNORED/D.C./ 29.11.2013 – 4 exemplare
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – L. T.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 32/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6135/2013.... → |
|---|
