Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 76/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 76/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 94/59/2013
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 25.01.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.76
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.02.2013
PREȘEDINTE:C. D. O.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare contestația formulată de către reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări București, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor – contestație împotriva deciziei de returnare sub escortă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea pârâtului consilier juridic B. E., lipsă fiind reclamantul.
În reprezentarea Ministerului Public se prezintă procuror M. I. din cadrul Parchetului de le lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, prin fax, la data de 01.02.2013 din partea pârâtului întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtului pune concluzii de respingere a contestației ca fiind neîntemeiată.
Procurorul solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 25.01.2013, sub nr._ , reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări București a formulat contestație împotriva Deciziei de îndepărtare sub escorta nr._ din 16.01.2013.
În motivare reclamantul arată că această măsură, de interzicere a intrării în România pe o perioadă de 5 ani nu poate fi luată împotriva sa câtă vreme este tatăl a trei copii minorii dintre care o fetiță pe nume B. Selina A., al cărei tată este așa cum rezultă din certificatul de naștere al acesteia . nr._ eliberat de Primăria municipiului A.. Precizează că este singurul întreținător al acestor copii deoarece concubina sa, B. F. nu lucrează niciunde.
Se mai arată că se află într-unul din cazurile de interzicere a îndepărtării unui străin de pe teritoriul Statului Român, respectiv în cazul prevăzut de art.92 alin.1 lit. b) din O.U.G. nr.194/2002 coroborate cu dispozițiile art.103 alin.1 lit. d) din O.U.G. nr.194/2002 ce prevăd situațiile de tolerare a străinilor pe teritoriul Statului Român.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Inspectoratului General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări A. a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
În considerente arată că, la data de 16.01.2013, reclamantul P. M., a fost depistat de către Lucrătorii Serviciului pentru Imigrări A. în cooperare cu lucrătorii Inspectoratului Județean de Jandarmi fără documente de călătorie. Anterior, reclamantul a fost depistat cu ședere ilegala, la data de 25.12.2012 și i s-a eliberat Decizia de returnare de pe teritoriul României nr._/2012 valabila până la 10.01.2013, pentru o ședere ilegală de 1646 zile, decizie pe care reclamantul nu a respectat-o. Întrucât străinul nu a respectat Decizia de returnare de pe teritoriul României nr._ din 25.12.2012 în temeiul art. 87 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Serviciul pentru Imigrări A. a eliberat pe numele străinului Decizia de îndepărtare sub escorta de pe teritoriul României nr._/16.01.2013. Având în vedere ca reclamantul nu poseda documente de călătorie și nici nu posedă mijloace financiare necesar îndepărtării de pe teritoriul României în termenul de 24 de ore prevăzut de art. 88 alin. 2 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București luarea în custodie publică.
Anterior, străinul a intrat legal în România la data de 16.07.2004, în baza vizei de scurta ședere în scop de turism, valabilă 15 zile, cu o singură intrare, prin P.T.F. G. rutier.
La data de 02.10.2006 cetățeanul turc a formulat cerere de azil înregistrată cu nr._/2006, respinsă în procedura ordinară de către Direcția Azil și Integrare la data de 23.10.2003. Reclamantul a contestat hotărârea O.R.I.-D.A.I. de respingere a solicitării la Judecătoria Timișoara.
Prin sentința civilă din 15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2006 a fost respinsă plângerea reclamantului. La data de 20.03.2007 prin decizia civilă nr. 276/2007 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2006 a fost respinsa definitiv și irevocabil plângerea străinului.
Se mai arată că a contestat la Curtea de Apel Timișoara măsura îndepărtării sub escortă și a luării în custodie publică în dosarul nr._ . Prin sentința civilă nr.58/28.01.2013 a fost respinsă plângerea reclamantului.
Având în vedere faptul că reclamantul are ședere ilegală pe teritoriul României de 1646 zile în temeiul art. 105 alin.1 din O.U.G. nr.194/2002, concomitent cu decizia de returnare sub escortă a fost instituită și interdicția de intrare în România pe o perioadă de 5 ani, conform art.106, alin.1 lit. d) din același act normativ.
Art. 105 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare prevede: (1) concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Inspectoratul General pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în România pentru o perioada determinată.
Art. 106 alin. 1 lit. d) "(1) Împotriva străinilor care au intrat legal in România, dar a căror ședere a devenit ilegala, durata interdicției de intrare în România va fi după cum urmează: …
d)„ 5 ani - în cazul unei șederi ilegale peste 3 ani".
Anterior emiterii dispoziției contestate, Serviciul pentru Imigrări A. a constatat că șederea reclamantului pe teritoriul României a devenit ilegală, acesta încălcând prevederile art. 11 pct. 1 si art. 4 alin. 4 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor in România, republicata, potrivit cărora:
"Art. 11 (1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului roman numai pana la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viza sau, după caz, prin permisul de ședere."
„Art. 4 (4) Străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligentele necesare pentru a ieși din România pana la expirarea acestei perioade."
Având în vedere că șederea reclamantului a devenit ilegală pe teritoriul României, împotriva acestuia a fost luata măsura îndepărtării sub escorta de pe teritoriul României cu îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de lege, motiv pentru care consideră că măsura luată împotriva cetățeanului străin este legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Din datele cunoscute, rezultă că reclamantul, cetățean turc, a intrat legal în România la data de 16.07.2004, în baza vizei de scurta ședere în scop de turism, valabilă 15 zile, cu o singură intrare, prin P.T.F. G. rutier.
Depășind termenul legal de ședere, împotriva sa a fost luată decizia de îndepărtare sub escortă nr._/25.12.2012 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări A., dispunându-se totodată interdicția de a intra în România pe o perioadă de 5 ani.
Măsura îndepărtării sub escortă a fost contestă, făcând obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Timișoara. Prin sentința civilă nr. 58/28.01.2013, irevocabilă, contestația a fost respinsă.
În prezenta cauză, reclamantul contestă măsura interdicției de a intra în România pe o perioadă de 5 ani, pretinzând că se află în situația prev. de art. 92 al. 1 lit. b din O.U.G. nr. 194/2002 deoarece este tatăl a trei copii minori și singur întreținător al acestora. Nu a depus însă nicio dovadă în acest sens.
Curtea constată că dispozițiile art. 92 al. 1 lit. b din O.U.G. nr. 194/2002, nu se referă la măsura contestată ci la interdicția îndepărtării de pe teritoriul României, chestiune ce nu face obiectul judecății.
Potrivit art. 106 al. 1 lit. d din O.U.G. nr. 194/2002, „Împotriva străinilor care au intrat legal în România, dar a căror ședere a devenit ilegală, durata interdicției de intrare în România va fi după cum urmează: (…) d) 5 ani - în cazul unei șederi ilegale de peste 3 ani.”
Văzând că reclamantul a intrat legal pe teritoriul României dar a depășit cu mai mult de 3 ani perioada de ședere legală, Curtea constată că măsura interdicției luată împotriva acestuia este legală, inclusiv în ce privește durata acesteia.
Așa fiind, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța urmează să respingă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări A. împotriva măsurii interdicției de intrare pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. D. OANAMARINELA T.
RED:C.D.O./13.02.13/TEHNORED:M.T./13.02.13/2.ex./SM/
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5182/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 21/2013.... → |
|---|
