Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 75/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 75/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 6384/108/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -02.05.2012
SENTINȚA CIVILĂ NR.75
Ședința publică din 05.02.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
GREFIER: M. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A.S.A. S. Ecologice S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice București, având ca obiect anulare act emis de autorități publice de reglementare.
Procedura legal îndeplinită, dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.01.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, reclamanta .. S. Ecologice SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. Națională de Reglementare pentru S. Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C), anularea actului administrativ intitulat „Notă de control” întocmit de reprezentanții intimatei la data de 01.11.2011 și anularea răspunsului la plângerea prealabilă emis de intimată la data de 29.11.2010.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în data de 14.10.2011 a fost supusă unui control al A.N.R.S.C ocazie cu care reprezentanții intimatei i-au solicitat o listă a tuturor contractelor încheiate cu parteneri persoane juridice.
În urma controlului s-a întocmit „Nota” prin care i s-a impus rezilierea sau modificarea, după caz, a contractelor pe care le-a încheiat cu persoane juridice private, în cazul în care aceste contracte au un obiect similar cu cel al contractului de concesiune încheiat la nivelul unității administrativ teritoriale A..
Reclamanta arată că s-a conformat măsurii și notificat partenerilor săi contractuali rezilierea contractelor care aveau ca obiect deșeuri municipale, care sunt cuprinse în categoria cu nr. 20 a listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase aprobată, prin HG nr. 856/2002.
În data de 01.11.2011 a fost supusă unui nou control, ocazie cu care reprezentanții pârâtei au constatat că s-a procedat la rezilierea celor 10 contracte. Cu toate acestea, arată reclamanta, reprezentanții intimatei au dispus să se procedeze la notificarea intenției de reziliere a tuturor contractelor de prestări servicii de salubrizare încheiate cu agenții economici de pe raza municipiului A., fără nici o distincție în funcție de categoria de deșeuri care a făcut obiectul contractelor.
Arată că Nota de control din 01.11.2011 este nelegală, motiv pentru care a formulat, în baza art. 7 din Legea 554/2004 plângere prealabilă împotriva actului administrativ.
Pârâta i-a răspuns la plângerea prealabilă în data de 02.12.2011 și a informat-o că, în opinia sa, nota de control din 01.11.2011 a fost întocmită cu respectarea prevederilor Iegale. (anexa 3).
Cu toate acestea, prin răspunsul la plângerea prealabilă, intimata a dispus altceva decât cele dispuse prin Nota de control din 01.11.2011. Nota de control impunea rezilierea tuturor contractelor încheiate. Pe de altă parte, răspunsul la plângerea prealabilă conține o dispoziție diferită de cea din Notă și anume rezilierea/modificarea contractelor a căror obiect a fost încadrat la cod 15.
În aceste condiții, intimata i-a respins în mod formal plângerea prealabilă dar a modificat dispozițiile din actul atacat și a restrâns considerabil sfera contractele care fac obiectul măsurii, de la toate contractele la contractele cu obiectul încadrat la codul 15.
Dar, chiar și după această delimitare, măsură dispusă prin actele atacate este considerată nelegală. Nu există nici o rațiune juridică pentru care ar trebui să rezilieze contractele care au obiectul încadrat la codul 15 din anexa la H.G. nr. 856/2002.
În prezentarea legislației care reglementează categoriile de deșeuri, reclamanta arată că deșeurile sunt clasificate pe categorii codificate, prin H.G. nr. 856/2002. Legislatorul a utilizat același sistem prin care a organizat activitățile economice (Codul CAEN), ocupațiile (Codul C.) sau regimul de import/export al mărfurilor (Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor de la Bruxelles, la care face trimitere Codul vamal).
În esență, lista cu categoriile de deșeuri este organizată în grupe și subgrupe, identificate prin coduri. Categoriile sunt identificate prin coduri cu până la două cifre (de la 1 la 20) iar subcategoriile prin coduri de 4 până la 6 cifre, (anexa 4 - lista anexă la H.G. nr. 856/2002)
Evident, legislatorul a stabilit categorii diferite de deșeuri în scopul de a le identifica separat și de a stabili regimul juridic specific fiecăruia.
Reclamanta învederează că în acest litigiu este în discuție diferența de regim juridic dintre categoriile distincte 15 (Deșeuri de ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante si îmbrăcăminte de protecție, nespecificate in alta parte) și categoria 20 (Deșeuri municipale si asimilabile din comerț, industrie, instituții, inclusiv fracțiuni colectate separat).
Se susține că Nota de control încalcă prevederile art. 17 alt. 1 din Ordinul Președintelui A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nr.102/2007, care stabilește că „nota de control se întocmește în 3 exemplare, pe baza tuturor informațiilor și documentelor puse la dispoziție de către persoana juridică/persoana fizică controlată."
Această normă, care urmărește să asigure efectivitatea dreptului la apărare, a fost încălcată deoarece reprezentanții intimatei au ignorat informațiile pe care societatea le-a pus la dispoziție, au refuzat să verifice obiectul altor contracte, deși aceasta s-a oferit să le pună la dispoziție și nu i-au permis să formuleze obiecțiuni în cuprinsul actului de control.
Reclamanta susține că răspunsul la plângerea prealabilă conține recunoașterea implicită a nelegalității măsurii dispuse prin Nota de control. Soluția corectă din punct de vedere procedural ar fi fost revocarea în parte a actului administrativ atacat.
In schimb, reclamanta a emis un act administrativ echivoc, care conține contradicții evidente între cele dispuse (se modifică actul atacat) și soluția pronunțată, care a fost respingerea plângerii și menținerea actului atacat.
Pe fond, reclamanta arată că actele atacate sunt rezultatul a două greșeli esențiale. Prima este o greșeală de fapt iar a doua este interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Ambele acte administrative sunt bazate pe presupunerea că societatea colectează categorii de deșeuri care fac obiectul contractului de concesiune a serviciilor de salubrizare încheiat de Municipiul A. cu un alt operator economic (Polaris M. Holding). Pârâta mai presupune și că Municipiul ar fi acordat operatorului economic un drept exclusiv, premisă pe care reclamanta o contestă, dar care nu are relevanță în acest litigiu.
In esență, în răspunsul la plângerea prealabilă pârâta, susține că deșeurile din categoria 15 formează obiectul contractului de salubrizare al Municipiului A..
Se arată că este evident că intimata nu s-a preocupat să facă verificări ale stării de fapt înainte să emită actele atacate. Dacă ar fi făcut-o ar fi observat că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A. nr. 145 din 10.06.2011 stabilește care sunt categoriile de deșeuri care fac obiectul contractului de concesiune. La anexa nr. 2 (depusă în anexa 4 la această cerere) sunt identificate deșeurile care fac obiectul activității de salubrizare în Municipiu. Acestea sunt deșeurile cu codurile 20 (tabelul 2a) precum și deșeuri inerte din alte categorii (tabelul 2b), pe care societatea nu le colectează.
Reclamanta învederează că nu colectează deșeuri care fac obiectul activității de salubrizare din Municipiul A.. Premisa pe care s-au bazat actele atacate este greșită.
Totodată arată că pârâta a greșit în interpretarea normei pe care se bazează actele administrative atacate
Din prevederile H.G. nr. 856/2002 .privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase", H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, și alte acte normative din sistemul de norme aferent gestiunii deșeurilor, reiese că există o diferență de reglementare a regimului deșeurilor municipale și al deșeurilor industriale, diferențe reflectate în procedura de urmat și la modalitatea de gestionare a acestor două categorii de deșeuri.
Astfel, deșeurile municipale sunt calificate ca reprezentând deșeuri menajere și alte deșeuri, care, prin natură sau compoziție, sunt similare cu deșeurile menajere, acestea fiind incluse în categoria deșeurilor municipale și asimilabile din comerț, industrie, instituții, inclusiv fracțiuni colectate separat cuprinse în categoria cu nr. 20 a Listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, aprobată prin HG nr. 856/2002, precum și în actele normative care reglementează prestarea serviciului de salubrizare a localităților.
În considerarea acestui regim juridic, contractul de concesiune încheiat între Polans M Holding și Municipiul A., nu are (și nu putea avea) ca obiect decât deșeuri municipale. Mai mult, competența ANRSC se limitează la gestionarea deșeurilor municipale.
De asemenea, societatea reclamantă colectează deșeuri numai de la agenții economici, care sunt obligați sa separe si sa declare separat aceste deșeuri, și să plătească costurile impuse de gestionarea lor în conformitate cu legea (principiul „poluatorul plătește" stă la baza legislației în domeniu). Pe cale de consecință, agenții economici generatori de deșeuri pot alege și maniera în care dispun de ele, dintre variantele permise de lege (de la depozitare conformă până la incinerare). In plus codul 15 acoperă deșeurile reciclabile pe care le tranzacționează toate firmele autorizate sa tranzacționeze/valorifice deșeuri reciclabile ex: Remat, Metalcomp, și altele).
Reclamanta arată că pentru a se asigura că activitatea sa respectă cu strictețe normele legale în materie, a solicitat, încă din anul 2008, punctul de vedere al intimatei asupra regimul juridic aplicabil categoriilor de deșeuri.
Intimata a utilizat (textual) aceleași argumente ca și cele expuse mai sus (răspunsul intimatei este depus în anexa nr. 5 la cerere) și a ajuns la aceeași concluzie, respectiv deșeurile municipale sunt cele de la categoria 20 a listei anexă iar ANRSC nu are competență în gestionarea altor deșeuri decât cele municipale.
Prin întâmpinare, pârâta A. Națională de Reglementare pentru S. Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C) a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. în soluționarea cauzei, actele administrative fiind emise de o autoritate publică centrală.
Prin sentința civilă nr. 679/07.03.2012 Tribunalul A. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. și în consecință a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta .. S. Ecologice SRL A., în contradictoriu cu pârâta A. Națională de Reglementare pentru S. Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C) București, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut că în speță reclamanta solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, respectiv de către A. Națională de Reglementare pentru S. Comunitare de Utilități Publice.
Or, potrivit art.10 alin.1 teza a II-a din Legea 554/2004 „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 02.05.2012, sub nr._ .
Pentru termenul de judecată din 26.11.2012, pârâta A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice a depus completare la întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității cererii de anulare a răspunsului la plângerea prealabilă formulat de A.N.R.S.C., respectiv a Adresei nr._/M.L.M./29.11.2011.
În considerente, invocându-se prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se arată că în speță, obiectul acțiunii judiciare nu poate fi răspunsul la plângerea prealabilă, ci doar actul administrativ a cărui anulare se solicită. Prin conținutul său, răspunsul la plângerea prealabilă formulat de A.N.R.S.C., respectiv Adresa nr._/M.L.M./29.11.2011 nu corespunde definiției legale a actului administrativ supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Se mai invocă excepția inadmisibilității cererii privind anularea notei de control din 01.11.2011, arătând că nota de control nu are valoarea juridică a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, ci doar valoare de mijloc material de probă, întrucât nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Actul care produce efecte juridice este procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Pe fond, pârâta solicită respingerea acțiunii și menținerea notei de control din 01.11.2011 și a răspunsului la plângerea prealabilă ca fiind emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Potrivit notei de control încheiată la 14.10.2011, echipa de control a constatat că S.C. A.S.A. S. Ecologice S.R.L. A. prestează activitate de precolectare, colectare și transport a deșeurilor municipale, inclusiv ale deșeurilor toxice periculoase din deșeuri menajere, cu excepția celor cu regim special în municipiul A., fără a avea contract de delegare a gestiunii încheiat cu administrația publică locală pentru această activitate, fapt ce constituie contravenție, sancționabilă în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 lit. c din Legea nr. 51/2006.
În municipiul A. serviciul de salubrizare este concesionat, concesionarul având dreptul de exclusivitate stabilit prin contractul de concesiune și în hotărârea de atribuire a contractului pentru activitățile de precolectare, colectare, transport deșeuri municipale, inclusiv deșeuri menajere, cu excepția celor cu regim special, sortarea deșeurilor municipale, organizarea prelucrării, neutralizării și valorificării materiale și energetice ale deșeurilor, dezinfecție, dezinsecție, deratizare.
Potrivit notei de control nr. 3037/14.10.2011, S.C. A.S.A. S. Ecologice S.R.L. A. a încheiat 159 de contracte cu agenții economici din municipiul A., având ca obiect colectare, precolectare deșeuri municipale, iar ca măsuri dispuse de echipa de control s-a dispus notificarea utilizatorilor privind intenția de reziliere a contractelor de prestări servicii până la data de 31.10.2011 și rezilierea/modificarea contractelor încheiate cu utilizatorii, a căror obiect este similar cu cel al contractului de concesiune încheiat la nivelul municipiului A..
Ulterior potrivit notei de control încheiate în data de 01.11.2011, echipa de control a verificat respectarea măsurilor dispuse prin nota de control nr. 3037/14.10.2011 și a constatat existența a 10 notificări transmise utilizatorilor cu care A.S.A. S. Ecologice S.R.L. are încheiate contracte de prestări servicii de colectare, transport și depozitare deșeuri solide și nepericuloase.
Pe cale de consecință, reclamanta nu a îndeplinit măsura dispusă de notificare a utilizatorilor cu privire la intenția de reziliere a contractelor, până la data de 31.10.2011.
Contrar afirmației reclamantei că în categoria deșeurilor municipale s-ar încadra numai deșeurile prevăzute la cod 20, urmare celor constatate cu ocazia controlului, reclamanta colecta și deșeuri ce se încadrează la cod 15 și pentru care i s-a cerut să rezilieze contractele.
Învederează că în mod corect echipa de control din cadrul A.N.R.S.C a solicitat rezilierea/modificarea contractelor al căror obiect este similar cu cel al contractului de concesiune încheiat la nivelul unității administrativ teritoriale A. (respectiv precolectare, colectare și transport al deșeurilor municipale, inclusiv ale deșeurilor toxice periculoase din deșeuri menajere, cu excepția celor cu regim special).
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 lit. a) din Legea serviciului de salubrizare nr. 101/2006, cu modificările și completările ulterioare, activitatea de precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor municipale, inclusiv ale deșeurilor toxice periculoase din deșeurile menajere, cu excepția celor cu regim special este activitate a serviciului de salubrizare.
Potrivit art. 4.16 din Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 110/2007 privind aprobarea Regulamentului-cadru ai serviciului de salubrizare a localităților, deșeurile municipale sunt definite ca fiind deșeuri menajere și alt tip de deșeu care, prin natură sau compoziție, este similar cu deșeul menajer și care este generat pe raza localități.
Conform art. 4.15 din același act normativ „deșeul menajer este deșeul provenit din activități casnice și care face parte din categoriile 15.01 și 20 din anexa nr. 2 la Hotârârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.
Persoanele fizice și juridice producătoare de deșeuri municipale trebuie să realizeze activitatea de precolectare, potrivit specificului locului de producere a deșeurilor, în condiții salubre, în spații special amenajate și prin sistemele propuse și asigurate de operatorul de salubrizare care organizează activitatea de colectare a deșeurilor de acest tip, potrivit art. 16 alin (1) din Ordinul președintelui ANRSC nr. 110/2007 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităților, deșeurile menajere.
Conform anexei 2 din H.G. nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, în categoria deșeurilor municipale intră atât deșeurile prevăzute la cod 15 fiind prevăzut în mod expres de lege (inclusiv deșeurile de ambalaje municipale colectate separat), cât și cele de la cod 20 - deșeuri municipale și asimilabile din comerț, industrie, instituții, inclusiv fracțiuni colectate separat.
Referitor la afirmația că nota de control încalcă prevederile art.17 alin.1 din Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr.102/2007, pârâta solicită a fi înlăturată întrucât echipa de control a verificat documentele puse la dispoziție de către reclamantă.
Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, reglementează cadrul juridic și instituțional unitar al tuturor serviciilor de utilități publice. Salubrizarea localităților este unul din serviciile comunitare de utilități publice enumerate de art. 1 lit. a-1 din acest act normativ cadru.
Legea specială care reglementează serviciul de salubrizare a localităților este Legea nr. 101/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Ambele acte normative prevăd că gestiunea serviciului de salubrizare se realizează prin gestiune directă sau gestiune delegată (art. 11 din Legea nr. 101/2006 și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 51/2006).
Potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/2006, operatorii care își desfășoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate furnizează/prestează serviciile de utilități publice prin exploatarea și administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, precum și în baza licenței eliberate de autoritatea de reglementare competentă.
Totodată, conform art.21 alin. (2) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, „Operatorii își pot desfășura activitatea pe baza licenței eliberate de A.N.R.S.C. și a contractului de delegare a gestiunii."
Astfel, prin Ordinul Președintelui A.N.R.S.C nr.377/19.07.2011 pentru modificarea Ordinului președintelui A.N.R.S.C. nr. 544/21.10.2010 (anexa nr. 1) a fost aprobată licență clasa 1 pentru serviciul public de salubrizare a localităților, societății comerciale Polaris M. Holding S.R.L. pentru activitățile de precolectare, colectare, transport al deșeurilor municipale, inclusiv ale deșeurilor toxice periculoase din deșeuri menajere, cu excepția celor cu regim special, sortare deșeuri municipale în aria administrativ a municipiului A.., astfel că acestea nu sunt simple "presupuneri" așa cum afirmă reclamanta.
Reclamantul este licențiat de A.N.R.S.C. și are dreptul de a presta în municipiul A. numai pentru activitatea de înființare a depozitelor de deșeuri și administrarea acestora.
De asemenea, Hotărârea Consiliul Local A. nr. 145/10.06.2011 la care se face referire în acțiune se referă la aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al bazelor sportive și nu la categoriile de deșeuri care fac obiectul contractului de concesiune
Anexa nr.4 nu este anexa nr.2 la HCL A. nr.145/2011, ci este anexă la HG nr. 856/2002.
Se mai arată că reclamanta recunoaște că numai de la agenți economici colectează deșeuri, aceștia fiind utilizatori ai serviciului de salubrizare conform art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006, nefăcând însă mențiunea ce fel de deșeuri colectează.
Potrivit art.24 alin.(1) lit. b) din Legea nr.101/2006, utilizatorii serviciului de salubrizare, respectiv persoanele fizice ori juridice beneficiază individual de una sau mai multe activități specifice serviciului de salubrizare, pe baza unui contract de prestare a serviciului de salubrizare, încheiat în nume propriu cu operatorul, iar operatorul care are drept de a presta și activitate de precolectare, colectare, transport al deșeurilor municipale în aria administrativ teritorială a municipiului A. este Polaris M. Holding S.R.L.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta solicită respingerea excepției inadmisibilității capătului privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă, întrucât acest înscris are caracterul de act administrativ unilateral și creează obligații în sarcina sa, deci produce efecte în mod autonom de actul administrativ inițial atacat.
Totodată solicită respingerea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea notei de control din 01.11.2011. Contrar susținerilor pârâtei conform cărora nota de control are doar valoare de mijloc material de probă, acest act este îndeplinește toate condițiile de act unilateral individual, emis de o autoritate publică și în regim de putere publică, ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Se susține că argumentul pârâtei contrazice definiția legală a notei de control, contrazice conținutul notei de control, iar jurisprudența invocată este irelevantă în speță.
Prin notele scrise depuse la dosar pentru termenul din 29.01.2013, reclamanta S.C. A.S.A. S. Ecologice S.R.L. aduce precizări cu privire la situația contractelor în derulare cu agenți economici din A. și cu privire la situația diferită a celor două note de control întocmite de ANRSC la 14.10.2011 și, respectiv, la 01.11.2011.
Reclamanta arată că desfășoară activitate de colectare și transport deșeuri, în baza autorizației de mediu nr. 2 din 31.03.2010 (anexa 1) eliberată de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Timișoara. Menționează că autoritatea competentă pentru a elibera autorizații pentru desfășurarea, în general, de activități cu privire la deșeuri (preluare, colectare, stocare, eliminare, gestionare, etc.) este autoritatea în domeniul protecției mediului, conform art. 32 și următoarele din Legea 211/2011 (anterior O.U.G. 78/2000).
ANRSC (A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice) nu are competențe generale în domeniul activităților privind deșeurile. Competențele ANRSC sunt limitate la materia serviciilor de utilități publice ale colectivităților locale, conform Legii nr.51/2006. Cele două domenii (utilități publice și deșeuri) se suprapun în ceea ce privește activitatea de colectare a deșeurilor municipale (menajere). în acest domeniu, pe lângă autorizația de mediu, pentru colectarea acestora este necesară și licența ANRSC. De asemenea, ANRSC are competență de control limitată exclusiv la deșeurile municipale (menajere), așa cum ea însăși recunoaște prin adresa nr. 5813/15.12.2008 (anexa 2).
În acest context, distincția dintre deșeuri municipale sau menajere (singurele cu privire la care are competență ANRSC) și deșeurile care nu intră în această categorie devine esențială. Deșeurile sunt clasificate în 20 de clase prevăzute în H.G. nr. 856/2002. Dintre acestea, clasa nr. 20 este cea care cuprinde „Deșeurile municipale și asimilabile din comerț, industrie, instituții, inclusiv fracțiuni colectate separat". Așadar, competența ANRSC se întinde exclusiv asupra deșeurilor din clasa nr. 20, aspect de asemenea recunoscut prin adresa nr. 5813/15.12.2008, invocată mai sus.
Ulterior, ANRSC a încercat să își extindă propria competență prin adoptarea unui act intern, Ordinul nr. 110/2007, al cărui articol 4.15 are următorul conținut: „deșeu menajer - deșeu provenit din activități casnice și care face parte din categoriile 15.01 și 20 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase". Practic, ANRSC își extinde competența, fără nici o autorizare legală, și asupra unora dintre deșeurile din categoria 15, nu doar asupra celor din categoria 20, așa cum prevedea H.G. 856/2002. Cu toate acestea, reclamanta arată că în prezentul dosar nu înțelege să conteste legalitatea Ordinului nr. 110/2007, pentru că societatea nu colectează deșeuri municipale, chiar în contextul definiției extinse pe care le-o dă acestora Ordinul nr. 110/2007. Astfel, art. 4.15 din ordinul menționat prevede că nu orice deșeu încadrabil în clasa 15.01 este deșeu menajer (municipal), ci doar cel provenit din activități casnice. Astfel, competența ANRC, acceptând extinderea pe care aceasta și-a stabilit-o, acoperă doar deșeurile din clasa 20 și deșeurile din clasa 15 provenite din activități casnice. Or, societatea nu colectează niciun deșeu din activități casnice, având drept clienți doar societăți comerciale, care nu realizează activități casnice, ci activități industriale, comerciale sau agricole.
Faptul că deșeurile din clasa 15.01 sunt, în principiu, deșeuri nemenajere, a căror reglementare intră, în mod primar, în competența autorității de protecția mediului și nu în competența ANRSC, este probat de art. 16, par. 9 din H.G. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor din ambalaje, care prevede că: „Operatorii economici deținători de deșeuri de ambalaje cod 15.01, prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu completările ulterioare, rezultate din activitatea lor comercială, industrială sau de producție au obligația valorificării/încredințării acestora către un operator economic autorizat de către autoritatea competentă pentru protecția mediului pentru valorificarea deșeurilor de ambalaje sau incinerarea acestora în instalații de incinerare a deșeurilor cu recuperare de energie".
Având în vedere cele arătate mai sus, rezultă că societatea nu colectează deșeuri municipale (menajere) cu privire la care ANRSC are competență de control și de a dispune măsuri. Societatea colectează doar deșeuri din clasa 15 care nu provin din activități casnice. Evaluarea legalității activității sale este în competența exclusivă a autorității pentru protecția mediului.
Arată că, pe cale de consecință, măsura dispusă prin nota de control din 01.11.2011 a ANRSC este nelegală.
Reclamanta mai menționează că a fost de bună-credință la încheierea contractelor în discuție. Nu avea cunoștință despre acordarea exclusivității de către Municipiul A. către societatea Polaris M Holding, acest act nu i-a fost comunicat anterior controlului din 14.10.2011. Consideră că legalitatea acestei „exclusivități" este discutabilă, dar a ales să nu o conteste în cadrul acestei proceduri. După ce a fost informată de ANRSC cu privire la existența actului între Municipiul A. și societatea Polaris M Holding, a decis să rezilieze contractele pentru colectarea deșeurilor din clasa 20.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și în conformitate cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În data de 14.10.2011 reclamanta a fost supusă unui control al A.N.R.S.C ocazie cu care reprezentanții autorității menționate au întocmit o notă de control prin care i s-a impus reclamantei rezilierea sau modificarea, după caz, a contractelor pe care le-a încheiat cu persoane juridice private, în cazul în care aceste contracte au un obiect similar cu cel al contractului de concesiune încheiat la nivelul unității administrativ teritoriale A. cu o altă societate comercială, respectiv ..
Reclamanta a notificat unora dintre partenerii săi contractuali rezilierea contractelor care aveau ca obiect deșeuri municipale, însă la data de 01.11.2011 a fost supusă unui nou control, ocazie cu care reprezentanții pârâtei au constatat că s-a procedat la rezilierea celor 10 contracte, dar că există și alte contracte care se suprapun obiectului de activitate al serviciului de salubrizare.
Împotriva notei de control din 01.11.2011 (fila 11 dosarul Tribunalului A.) reclamanta a formulat plângere prealabilă, în baza art.7 din Legea nr.554/2004, respinsă de pârâtă prin adresa nr.3650/02.12.2011 (fila 13 dosarul Tribunalului A.) iar prin acțiunea de față reclamanta solicită anularea atât a notei de control cât și a răspunsului la plângerea prealabilă.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr.3650/02.12.2011 prin care s-a răspuns plângerii prealabile, susținându-se în esență că din interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.554/2004 rezultă că nu poate fi atac decât actul administrativ, nu și răspunsul la plângerea prealabilă.
Curtea înlătură o astfel de interpretare formalistă întrucât, chiar dacă art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 folosește în mod expres sintagma anularea în tot sau în parte a actului, această exprimare nu înseamnă că actul prin care se manifestă refuzul de revocare a actului administrativ nu poate face obiectul acțiunii de contencios administrativ. Dimpotrivă, interpretarea contrară, pe care o prezintă autoritatea pârâtă, ar conduce la situația în care actul administrativ să fie anulat iar actul de răspuns la plângerea prealabilă să rămână în ființă, producând incertitudini crea ar putea da naștere unor noi litigii.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității cererii de anulare a notei de control atacate, susținând că această notă de control nu ar fi act administrativ pe considerentul că nu aceasta ar produce efecte juridice, ci procesul verbal de contravenție.
Curtea respinge și această excepție, având în vedere că prin nota de control s-a instituit măsura rezilierii contractelor încheiate de reclamantă cu diferite societăți comerciale, astfel încât nu se poate susține că această notă nu ar produce efecte juridice și că astfel nu s-ar încadra în noțiunea de act administrativ, astfel cum a fost definită de dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 lit. e din Legea nr.51/2006, serviciile comunitare de utilități publice, denumite în continuare servicii de utilități publice, sunt definite ca totalitatea activităților reglementate prin legea menționată și prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esențiale de utilitate și interes public general cu caracter social ale colectivităților locale, cu privire la … salubrizarea localităților; de asemenea, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit.f, licența este actul tehnic și juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se recunosc calitatea de operator de servicii de utilități publice într-un domeniu reglementat, precum și capacitatea și dreptul de a furniza/presta un serviciu de utilități publice.
Prin urmare, pentru a avea dreptul de a presta un serviciu de utilitate publică asemenea aceluia de salubrizare, este necesară existența unei licențe, obligatorii potrivit dispozițiilor art.33 alin.1 din Legea nr.51/2006. În situația prestării unui serviciu de salubrizare, licența se emite de A.N.R.S.C, potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr.51/2006, contrar susținerilor reclamantei care în acțiune arată că prerogativa de control i-ar reveni autorității competente pentru protecția mediului.
Reclamanta a obținut o astfel de licență, (filele 70 – 75 dosarul Curții), însă această licență îi acordă, pe raza municipiului A., doar competența de a înființa și administra depozitele de deșeuri. Prin urmare, licența menționată, spre deosebire de licența acordată societății Polaris M Holding, cu care autoritatea locală a încheiat contractul de concesiune a serviciului public de salubrizare (filele 45 - 47 dosarul Curții), nu îi acordă reclamantei și dreptul de precolectare, colectare și transport al deșeurilor municipale, acest din urmă drept fiindu-i conferit doar pentru unitățile administrativ teritoriale prevăzute la cap.III, art.5, lit. b – p din licență.
Reclamanta susține că dispozițiile art.16 alin. 9 din H.G. 621/2005, privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor din ambalaje, demonstrează că ANRSC are competențe exclusiv asupra deșeurilor menajere, care intră în codul 20, iar nu și asupra deșeurilor din ambalaje, pe care societatea le colectează și care se încadrează în cod 15.01. În opinia reclamantei aceste din urmă ambalaje nu pot fi incluse în noțiunea de deșeuri municipale.
Dispozițiile invocate de către reclamanta, respectiv art.16 alin.9 din H.G. 621/2005, nu exclud ambalajele din categoria deșeurilor municipale, acestea instituind doar obligația de a valorifica/încredința ambalajele către un operator economic autorizat pentru valorificarea deșeurilor de ambalaje sau incinerarea acestora în instalații de incinerare a deșeurilor cu recuperare de energie.
Ori reclamanta nu a făcut dovada că obiectul contractelor încheiate cu diferite societăți ar viza exclusiv deșeuri reciclabile și că ar exercita în acest sens activități de reciclare, o astfel de dovadă fiind posibil a fi făcută, de exemplu, potrivit dispozițiilor art.17 alin. (4) din H.G. 621/2005, prin menționarea în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje a scopului încredințării, respectiv valorificarea/reciclarea deșeurilor în vederea îndeplinirii obiectivelor anuale prevăzute de hotărârea menționată. În lipsa unor astfel de dovezi, concluzia ce se impune este aceea că în realitate serviciile prestate de reclamanta se suprapun cu cele de salubrizare, în privința cărora există încheiat un contract de delegare de gestiune cu o altă societate care deține exclusivitate asupra acestui serviciu, exclusivitate permisă de dispozițiile art.1 alin.4 lit. e din Legea nr.51/2006, care atribuie caracteristici de monopol serviciilor de utilități publice.
De altfel, nici Legea nr.51/2006 și nici H.G. 621/2005 nu interzic în nici un fel ca serviciile de salubritate ale unităților administrativ teritoriale să colecteze și deșeuri reciclabile, diferențierea menționată de reclamantă neavând nici un suport legal.
De asemenea invocarea clasificării deșeurilor prin HG nr.856/2002 nu dovedește temeinicia apărărilor reclamantei, întrucât din chiar titlul categoriei 20 din lista aprobată prin HG nr.856/2002 (fila 35 dosarul Tribunalului A.) denotă că sunt asimilate deșeurilor municipale cele provenite din comerț, industrie, instituții, inclusiv fracțiuni colectate separat. Este adevărat că hârtia și cartonul, precum și materialele plastice ori lemnul sunt prevăzute atât la categoria 15 cât și la categoria 20, însă, așa cum s-a arătat deja, atâta timp cât reclamanta nu dovedește colectarea ambalajelor menționate în scopul valorificării/reciclării în vederea îndeplinirii obiectivelor anuale, rezultă că serviciul prestat este cel de salubrizare, în privința căruia nu deține licența obligatorie și nici contract de delegare de gestiune potrivit dispozițiilor art.39 alin.1 din Legea nr.51/2006 (furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice este permisă numai pe baza licenței emise sau recunoscute, după caz, de autoritățile de reglementare competente și a contractului de delegare a gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare).
Deosebirile dintre cele două categorii, respectiv 15 și 20, anterior analizate, sunt arătate și în adresa ANRSC nr.5813/15.12.2008 (fila 114 dosarul Curții), doar că reclamanta interpretează diferit conținutul adresei menționate, ignorând împrejurarea că nu desfășoară activități de valorificare/reciclare în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiată acțiunea, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004, urmează a o respinge ca atare, luând totodată act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A.S.A. S. Ecologice S.R.L. A. în contradictoriu cu A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C.) având ca obiect anulare notă de control.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE
M. C. D. GREFIER
M. S.
Red.MCD/05.03.2013
Tehnored.MS./06.03.2013
Ex.4/SM
Emis 2 comunicări
- se comunică:
- reclamantei S.C. A.S.A. S. Ecologice S.R.L. A., Zona CET, Șoseaua Centura Nord, FN, jud. A.
- pârâtei A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C.- București, .
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1171/2013.... → |
|---|
