Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8441/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8441/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 5541/108/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8441
Ședința publică din 12 septembrie 2013
P.:M. I.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Instituția P. A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr. 4487/31.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat S. Ș., precum și cu chematele în garanție Administrația Finanțelor Publice Sebiș și Administrația Fondului pentru Mediu, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat S. Ș. avocat Semenea L. în substituirea avocat Ș. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 27.03.2013 de către reclamantul intimat S. Ș., întâmpinare
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicirile avocațiale de reprezentare și de substituire și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4487/31.10.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. Ș., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului A. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. pentru constatare refuz nejustificat.
A constatat refuzul nejustificat și a obligat Instituția P. Județului A. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A. la înmatricularea autovehiculului marca Renault, . D202760, an fabricație 2005, cu prima înmatriculare la 23.05.2005 în UE, fără plata taxei de poluare.
A obligat pârâta la plata sumei de 439,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că refuzul pârâtei de a înmatricula autovehiculul importat de reclamant dintr-un alt stat membru UE este nejustificat, întrucât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prezintă aceleași caracteristici ca și taxa pe poluare reglementată de OUG nr.50/2008, cu privire la care s-a statuat că este contrară art.110 TFUE prin hotărârile preliminare pronunțate în cauzele T. și N. de către CJUE, precum și că prin decizia nr.24/14.11.2011, ICCJ a statuat în sensul admisibilității cererii de obligare a Instituției P., prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără perceperea taxei pe poluare și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prev. de art.7 din OUG nr.50/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Instituția P. pentru Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A., care a solicitat modificarea hotărârii și respingerea cererii.
Prin recursul declarat, pârâta a solicitat modificarea in totalitate, a sentinței civile recurate, susținând în esență că nu poate fi obligată în sensul celor dispuse de instanța de fond, câtă vreme nu este vorba despre neîndeplinirea unei obligații legale, aceasta neavând competența interpretării actelor normative în vigoare, în speță a OUG nr.50/2008 ci, dimpotrivă, aplicarea întocmai a acestora și, pe cale de consecință nu este în culpă procesuală. Pe fond, susține legalitatea taxei în discuție, apreciind că politica fiscală este un atribut al suveranității naționale așa cum a statuat jurisprudența CJUE, astfel că impunerea unei taxe precum cea în speță nu intră în sfera de aplicare a Tratatului.
Aceasta susține că nu poate fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată în cauză, căci nu se află în culpă procesuală, aceasta înțelegând doar să facă aplicarea unor dispoziții legale din dreptul intern în vigoare.
In această privință, se solicită ca în ipoteza respingerii recursului să fie admisă cererea de chemare în garanție promovată în fața instanței de fond și să fie obligate chematele în garanție AFP Sebiș și AF Mediu la suportarea cheltuielilor de judecată la care ar fi eventual obligată față de reclamant.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 274 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În principal, recurentul arată că obligația sa de a veghea la respectarea dispozițiilor legale interne, nu se poate transforma într-o obligație culpabilă, acesta neavând competența de a interpreta legea, ci de a o aplica, iar în subsidiar, susține că instituirea unei taxe precum cea în litigiu ține de politica fiscală, astfel că este atributul exclusiv al statului și nu intră sub incidența art.110 din fostul TFUE, așa cum a fost interpretat în jurisprudența CJUE.
Susținerile recurentului sunt eronate, întrucât pe de-o parte, aplicarea prioritară a dispozițiilor tratatelor internaționale, potrivit Constituției, revine în egală măsură puterii judecătorești dar și puterii legislative și executive, iar pe de altă parte, motivele care circumscriu unei lipse a calității procesual pasive a recurentului, neinvocată în mod expres, nu subzistă câtă vreme, conform dispozițiilor art.4 lit. a din OUG nr.50/2008, invocate chiar de către recurent, înmatricularea autovehiculului în România este condiționată de plata taxei pe poluare, atât timp cât acesta nu face obiectul unei scutiri dintre cele menționate la lit.b a aceluiași articol, iar înmatricularea este de competența serviciului de resort al Instituției P..
Curtea reține, în plus, că prin Decizia ÎCCJ nr. 24/2011, pronunțată în interesul legii, evocată de instanța de fond, obligatorie pentru instanțe de la data publicării acesteia, s-a stabilind că o acțiune precum cea de față, având ca obiect obligarea Instituției P. prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, este admisibilă – astfel că, atât calitatea procesuală, cât și culpa procesuală, dată de refuzul acestei instituții de a proceda ca atare, subzistă în prezenta cauză.
În egală măsură se constată a fi nefondate și susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Prin urmare, în condițiile în care reclamantul s-a adresat Instituției P. Județul A., solicitând înmatricularea autovehiculului achiziționat din spațiul european fără plata taxei pe poluare impuse de dispozițiile OUG nr.50/2008, aplicabile și în perioada în care acesta a formulat cererea de înmatriculare, refuzul de a da curs acestei cereri, apare ca fiind un refuz nejustificat, dat cu exces de putere, în sensul art.2 alin.1 lit.n din Legea nr.554/2004, având în vedere că dreptul de apreciere al autorității publice a fost exercitat cu încălcarea drepturilor reclamantului, așa încât soluția de admitere în parte a acțiunii și de obligare a Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul pârâtei Instituția P. Județului A., să înmatriculeze în circulație autoturismul proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe emisiile poluante prevăzută de Legea nr.9/2012, apare ca fiind temeinică și legală.
Nu pot fi reținute în speță nici alegațiile recurentului referitoare la lipsa culpei sale procesuale. Astfel, culpa procesuală este dată de poziția procesuală exprimată în cursul procesului, pârâta situându-se atât în fața instanței de fond, cât și în calea de atac pe o poziție de opunere la acțiunea reclamantului, cer se constată a fi întemeiată. Prin urmare, din acest punct de vedere trebuie considerat că recurenta se află în culpă procesuală în cauză.
Pe de altă parte, astfel cum am arătat deja, s-a reținut în jurisprudența consacrată a Curții Europene de Justiție (actuala Curte de Justiție a UE), că în ordinea juridică comunitară se impune ca toate autoritățile unui stat, respectiv, atât puterea judiciară, cât și cea legislativă ori administrativă, să fie obligate, în îndeplinirea sarcinilor lor, la respectarea regulilor impuse prin dreptul comunitar, care pot să reglementeze direct situația particularilor (a se vedea C-46/93 și 48/93, Brasserie du Pecheur, [1996] ECR I-1029, paragrafele 32-36).
Așadar, pârâta recurentă este ținută a face aplicarea prioritară a normelor din legislația UE față de cele din dreptul intern care încalcă Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene ca oricare alt organ al statului, revenindu-i și acesteia, în egală măsură ca și puterii legiuitoare ori jurisdicționale, obligația de a respecta dreptul comunitar și, după caz, de a nu pune în aplicare acele dispoziții din dreptul național care contravin obligațiilor asumate prin Tratatul CE, de asigurare a liberei circulații a mărfurilor.
În consecință, se va lua act de faptul că cererea reclamantului îndreptată împotriva pârâtei recurente a fost în mod corect admisă de către tribunal, din acest punct de vedere calea de atac apărând nefondată.
In schimb, se constată fondată susținerile recurentei potrivit cărora instanța de fond a omis a analiza cererea de chemare în garanție formulată de aceasta împotriva AFP Sebiș și AF Mediu, promovată pentru acestora din urmă la plata cheltuielilor de judecată cu care pârâta a căzut în pretenții.
Deși a reținut în practicaua hotărârii că a fost sesizată cu o atare cerere, tribunalul nu a dispus nici judecarea sa separată și nici nu a analizat-o prin hotărârea pronunțată, astfel încât cererea în discuție, care deduce judecății un raport juridic distinct față de cel din acțiunea principală, nu a fost analizată în fond.
Devin astfel incidente în speță dispozițiile art.312 alin.3 și 5 C.pr.civ., în baza cărora se va admite recursul declarat, se va dispune casarea parțială a sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru soluționarea în fond a cererii de chemare în garanție formulate de pârâta Instituția P. A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva Administrației Finanțelor Publice Sebiș și Administrației Fondului pentru Mediu, la Tribunalul A..
Se vor menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la respingerea cererii principale, promovate de reclamantul S. Ș. împotriva pârâtei Instituția P. A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Având în vedere faptul că acțiunea principală a fost soluționată în mod irevocabil prin prezenta decizie, urmează a se face aplicarea disp.art.274 C.pr.civ., astfel încât va fi obligată pârâta recurentă la plata către reclamantul intimat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, urmând ca la judecarea în fond a cererii de chemare în garanție să se stabilească în ce măsură aceste cheltuieli pot fi puse în sarcina chematelor în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta recurentă Instituția P. A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr. 4487/31.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat S. Ș., precum și cu chematele în garanție Administrația Finanțelor Publice Sebiș și Administrația Fondului pentru Mediu.
Casează în partea sentința recurată și trimite cauza pentru soluționarea în fond a cererii de chemare în garanție formulate de pârâta Instituția P. A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva Administrației Finanțelor Publice Sebiș și Administrației Fondului pentru Mediu, la Tribunalul A..
Menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la respingerea cererii principale, promovate de reclamantul S. Ș. împotriva pârâtei Instituția P. A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Obligă pârâta recurentă la plata către reclamantul intimat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. I. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.:RC./23.09.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./23.09.2013
Inst.fond:Tribunalul A. :jud.E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6387/2013.... → |
|---|
