Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 4817/30/2013
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 06.09.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 septembrie 2013
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: R. C.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare apelul promovat de pârâtul apelant Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar – Direcția tehnică, Serviciul Transport și Siguranța Circulației – Biroul Transport, împotriva sentinței civile nr. 3423/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată C. O. O. – Întreprindere Familială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. O. R. în substituirea avocatului D. V. în reprezentarea reclamantei intimat, pentru pârâtul apelant consilier juridic G. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, concluzii scrise din partea reclamantei intimat, împuternicire avocațială și de substituire.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii asupra apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și respingerea acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse prin cererea de apel.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse prin concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
P. sentința civilă nr.3423/18.06.2013 Tribunalul T. a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât, a admis cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamanta C. O. O.-INTREPR.FAM. în contradictoriu cu pârâtul MUN.TIMIȘOARA P. PRIMAR -DIR.TEHNICĂ,SERV.TRANSPORT ȘI SIG.CIRCULAȚIEI-BIR.TRANSPORT, a obligat pârâtul să emită reclamantei autorizația de transport provizorie în regim de taxi, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii înregistrate în dosar nr._ al Tribunalului T..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Având a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond, care fac de prisos cercetarea, în tot sau în parte, a fondului cauzei, conform art. 132 cpc, tribunalul constată că excepția inadmisibilității, invocată de pârât, este neîntemeiată. Astfel, invocând această excepție, pârâtul susține că nu sunt îndeplinite cerințele art. 996 cpc, respectiv, urgența, vremelnicia și nepejudecarea fondului. Aceste apărări nu pot constitui, însă, temei al indamisibilității, ci sunt apărări care sunt intrinsec legate de fondul cererii. Pe cale de consecință, în temeiul art. 132 rap. la art. 996 cpc, a respins ca neîntemeiată excepția invocată.
Analizând cererea de ordonanță președințială sub aspectul condițiilor impuse de art. 996 cpc, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată. Articolul de lege enunțat prevede că, pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: în favoarea reclamantei există aparența de drept, măsura solicitată să fie provizorie, să fie îndeplinită urgența, iar măsura solicitată să fie necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere. Desigur, de esența ordonanței, este condiția neprejudecării fondului.
Tribunalul a apreciat, analizând probatoriul cu înscrisuri administrat, prin raportare la susținerile părților, că toate condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite.
În primul rând, tribunalul a reținut că, în favoarea reclamantei, există aparența de drept, pentru aceea că reclamanta este deținătoarea autorizației de transport nr._/31.03.2008, eliberată pentru durată nedeterminată, a cărei valabilitate este condiționată de vizarea la fiecare 5 ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 38/2003 rep. În sprijinul aparenței de drept în favoarea reclamantei, este și împrejurarea că, la 28.01.2013, anterior expirării termenului de 5 ani, reclamanta a depus la autoritatea pârâtă cererea de vizare a autorizației mai sus menționate.
În al doilea rând, caracterul provizoriu al măsurii solicitate rezultă tocmai din petitul acțiunii, reclamanta solicitând emiterea autorizației de transport provizorie, până la soluționarea fondului acțiunii înregistrate în dosar nr._ al Tribunalului T.. De aici, rezultă că este îndeplinită și cerința neprejudecării fondului pricinii.
Cu privire la urgența măsurii și la condiția păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, instanța a apreciat că aceste cerințe sunt îndeplinite, prin prisma faptului că, așa cum rezultă din certificatul de înregistrare emis de ORC, depus la fila 5, activitatea principală a reclamantei este transportul cu taxiuri, astfel că desfășurarea efectivă a acestei activități constituie rațiunea pentru care a fost înființată întreprinderea familială, de asemenea, veniturile întreprinderii sunt instrinsec legate de desfășurarea efectivă a activității de taximetrie. Instanța apreciază că dreptul reclamantei de a obține venituri din activitatea pentru care a fost înființată s-ar păgubi prin întârzierea vizării autorizației de transport.
Apărările invocate de pârât, privitoare la certificatele de atestare profesională deținute de angajații reclamantei, sunt apărări care se impun a fi analizate pe fondul cauzei, pentru că deținerea acestor certificat reprezintă o condiție de valabilitate a vizării autorizației de transport, condiții care conferă caracter definitiv actului administrativ a cărui eliberare se solicită în dosarul de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 996 cpc, rap. la art. 8 din Legea nr. 38/2003 rep., a admis cererea, a obligat pârâtul să emită reclamantei autorizația de transport provizorie în regim de taxi, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii înregistrate în dosar nr._ al Tribunalului T..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul apelant Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar – Direcția tehnică, Serviciul Transport și Siguranța Circulației – Biroul Transport, care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii și respingerea cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată.
A fost reiterată excepția de inadmisibilitate a cererii de ordonanță președințială, susținându-se că aceasta nu îndeplinește condițiile speciale impuse de art. 996 NCPC, întrucât, pentru soluționarea acesteia sunt necesare verificări pe fondul litigiului, iar pe de altă parte în materia contenciosului administrativ art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 reglementează condițiile în care se pot lua măsuri urgente și procedura specială ce trebuie urmată.
Apelantul a expus starea de fapt care a condus la promovarea cererii de ordonanță președințială, susținându-se că din culpa reclamantei autorizația de transport în regim de taxi nr._/31.03.2008, eliberată în beneficiul său pe durată nedeterminată, nu a fost vizată în anul 2013, întrucât acesta nu a completat documentația aferentă, cu copia atestatului profesional valabil pentru acest an.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art.479-480 NCPC, instanța constată că acesta este fondat.
Pe de o parte, se constată a fi neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii de ordonanță președințiale, invocată de apelant, ce urmează a fi analizată cu prioritate potrivit art. 248 NCPC.
În această privință, se constată că îndeplinirea condițiilor impuse de art. 996 NCPC pentru admiterea cererii de ordonanță președințială nu reprezintă o problemă de inadmisibilitate, ci de temeinicie a acesteia, problema admisibilității vizând doar situațiile în care legiuitorul a exclus această procedură specială în anumite materii, în mod expres sau implicit .
Or, în materia contenciosului administrativ, nu se poate considera că, de plano, ar fi inadmisibilă procedura specială a ordonanței președințiale, în condițiile în care art.28 din Legea nr.554/2004 prevede expres că dispozițiile sale se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă urmând a fi stabilită de instanță, în cursul soluționării cauzei.
P. urmare, în măsura în care nu se identifică în speță o cauză de incompatibilitate a procedurii speciale reglementate de art. 996 și urm. NCPC cu specificul raporturilor de putere deduse judecății în contencios administrativ, ordonanța președințială apare admisibilă.
În această privință, în practica judiciară s-a statuat doar că este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială în materia suspendării executării actelor administrative, cu motivarea că în art. 14-15 din Legea nr.554/2004 este reglementată o procedură specială în sine de soluționare a unor cereri cu astfel de obiect, care implică urgență, motiv pentru care procedura ordonanței președințiale este incompatibilă cu procedura specială astfel instituită. O atare incompatibilitate rezultă însă din Legea nr.554/2004 doar în materia suspendării executării actului administrativ, iar nu și în alte situații, ce urmează a fi analizate în concret de către instanțele de contencios administrativ, având în vedere specificul raporturilor de putere deduse judecății în fiecare cauză.
Instanța conchide că cererea de ordonanță președințială în general și în particular în cazul de față nu poate fi considerată inadmisibilă, câtă vreme nu s-a relevat existența unui element ce caracterizează raportul juridic dedus judecății, care să facă incompatibilă procedura specială în speța de față.
Se constată însă a fi întemeiate susținerile apelantului potrivit cărora în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 996 NCPC, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială.
În această privință, se reține că potrivit art. 996 alin.5 NCPC, „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Or, solicitând obligarea pârâtului la emiterea autorizației de transport în regim de taxi, reclamanta tinde la obținerea unei măsuri care implică rezolvarea în fond a litigiului, întrucât ar presupune să se stabilească îndeplinirea de către aceasta a condițiilor impuse prin Legea nrf.38/2003 pentru eliberarea autorizației (aspect litigios între părți și care ține de fondul pricinii), iar pe de altă parte, este de reținut că măsura astfel admisă nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, în măsura în care reclamantul ar omite în continuare să prezinte pârâtului documentația pretinsă de acesta pentru eliberarea autorizației.
Se va respinge deci cererea de ordonanță președințială, constatându-se că aceasta nu este întemeiată, sens în care se va admite apelul declarat, în condițiile art.480 alin.1 și 2 NCPC și se va schimba în tot hotărârea atacată.
În baza art.453 NCPC, se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de pârâtul apelant Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar – Direcția tehnică, Serviciul Transport și Siguranța Circulației – Biroul Transport, cu sediul în Timișoara, . nr.1, cod fiscal_, cont bancar RO12TREZ__, împotriva sentinței civile nr. 3423/ 18.06.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată C. O. O. – Întreprindere Familială, cu sediul în Timișoara, ., ., J. T., C._, F_, cu sediul procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat D. V., în Timișoara, ..5, ..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge cererea de ordonanță președințială promovată de reclamanta C. O. O. – Întreprindere Familială împotriva pârâtului Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar – Direcția tehnică, Serviciul Transport și Siguranța Circulației – Biroul Transport.
Fără cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR M. I. R. C.
GREFIER
F. C.
Red.RC - 03.10.2013
Thred.FC- 03.10.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător: A. S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... | Alte cereri. Sentința nr. 164/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
