Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 330/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 330/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 434/59/2011*
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.330
Ședința publică din 12 iunie 2013
P.:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 8/2010 emisă de Congresul Avocaților, invocată de reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâții U. Națională Barourilor din România – Congresul Avocaților, U. Națională Barourilor din România – Consiliul Uniunii, C. de A. a Avocaților din România și C. de A. a Avocaților – Filiala A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă la a doua strigare a cauzei avocat C. C. pentru U. Națională Barourilor din România – Congresul Avocaților, U. Națională Barourilor din România – Consiliul Uniunii, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de A. a Jud.A. și acordă cuvântul asupra excepției.
Reprezentantul pârâților lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată, unește cu fondul excepția pusă în discuție și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea excepției de nelegalitate invocate în cauză, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23.11.2012, dată în dosar nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea de Apel Timișoara cu excepția de nelegalitate a hotărârii nr.8/2010 a Congresului Avocaților din România, invocată de reclamanta D. A. în recursul promovat împotriva sentinței civile nr.470/25.10.2011 a Curții de Apel Timișoara, considerându-se că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a excepției, impuse de art.4 din Legea nr.554/2004.
In motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că hotărârea nr.8/2010 a Congresului Avocaților nu conține vreo dispoziție expresă pentru mandatara Consiliului UNBR de a modifica statului sau regulamentul Casei de A. a avocaților cu privire la indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 sau 3 ani, că mandatul conferit prin hotărârea menționată nu este unul general, ci special, consiliul fiind împuternicit să îndeplinească atribuția prev. de art.61 alin.1 lit.b din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, având în vedere propunerile prezentate Congresului Avocaților din anul 2010 și cele făcute în cadrul lucrărilor acestuia, propuneri care nu vizau înlăturarea drepturilor avocaților la indemnizația pentru creșterea copilului.
Excepția de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._, iar pentru soluționarea acesteia, instanța a dat eficiență disp.art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004, dispunând citarea în cauză a părților din litigiul aflat în curs de soluționare la instanța de trimitere, precum și a emitentului actului în privința căruia se invocă excepția, UNBR - Congresul Avocaților din România.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 22.05.2013, pârâta casa de A. a Avocaților – Filiala A. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, cu motivarea că nu este emitent al vreunui act în privința căruia se invocă în speță motive de nelegalitate.
Excepția astfel invocată a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din 12.06.2013, fiind unită cu fondul.
Ceilalți pârâți nu au înțeles să invoce în cauză apărări pe calea întâmpinării.
Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei C. de A. a Avocaților – Filiala A., în condițiile impuse de art.137 alin.1 C.pr.civ., instanța constată că aceasta este nefondată, față de următoarele considerente:
Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004, excepția de nelegalitate se analizează de instanța de contencios administrativ în ședință publică, cu citarea părților din litigiul de fond, derulat în fața instanței de trimitere, precum și a emitentului actului ce face obiect al excepției.
In speță, pârâta C. de A. a Avocaților – Filiala A. este parte în litigiul demarat de reclamanta D. A. pentru anularea parțială a Hotărârilor nr.911/11.12.2010 și 912/11.12.2010 a Consiliului UNBR, aflat în curs de soluționare în recurs la ICCJ, instanță care a sesizat Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției de nelegalitate.
In atare calitate, indiferent dacă aceasta este sau nu emitent al hotărârii ce face obiect al excepției de nelegalitate, aceasta trebuie să figureze ca pârât în fața instanței de contencios administrativ învestite pentru soluționarea excepției, întrucât aceasta reprezintă un mijloc de apărare invocat în cursul soluționării litigiului de fond, fiind deci necesar ca hotărârea prin care se statuează asupra sa să îi fie opozabilă în acel litigiu.
In temeiul art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004 se va respinge deci excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. de A. a Avocaților – Filiala A., urmând a se analiza și în contradictoriu cu aceasta excepția de nelegalitate.
Se constată că susținerile reclamantei D. A. referitoare la nelegalitatea hotărârii adoptate de UNBR – Congresul Avocaților sub nr.8/2010 (fila 63 din dosarul ICCJ) nu se verifică în speță.
In primul rând, reclamanta susține că hotărârea ar fi nelegală întrucât atribuția de modificare și adoptare a statutului Casei de A. a Avocaților din România este stabilită prin art.61 alin.1 lit.d din Legea nr.51/1995 exclusiv în sarcina congresului, neputându-se regăsi între atribuțiile Consiliului UNBR, enumerate în art.63 din aceeași lege, precum și că nu poate fi identificată o dispoziție legală care să permită congresului să delege atribuțiile stabilite în competența sa exclusivă.
Or, instanța constată că aceste susțineri nu vădesc nelegalitatea hotărârii adoptate de UNBR – Congresul Avocaților sub nr.8/2010, întrucât nu relevă faptul că actul administrativ ce face obiect al excepției de nelegalitate ar fi contrar unei dispoziții legale.
În alți termeni, reclamanta nu susține că hotărârea ar contraveni unei dispoziții legale în vigoare, ci doar că nu ar putea fi identificat un temei legal pentru delegarea atribuțiilor pretins ar fi fost stabilite de legiuitor exclusiv în competența UNBR – Congresul Avocaților.
Contrar acestor susțineri, instanța reține că posibilitatea de delegare a unor atribuții nu este necesar să fie stabilită expres în Legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, căci ea este stabilită prin Normele Codului civil referitoare la contractul de mandat, care se aplică oricărui subiect de drept, inclusiv persoanelor juridice precum UNBR.
Într-adevăr, dispozițiile referitoare la contractul de mandat sunt aplicabile pentru încheierea unor acte juridice indiferent de natura acestora, rezultând astfel că UNBR era îndreptățită să mandateze, prin intermediul organului deliberativ, stabilit prin lege ca fiind cel care exprimă voința sa juridică și a căror acte angajează răspunderea sa juridică, ca subiect de drept, un alt organ din structura sa, pentru a emite sau încheia orice acte juridice inclusiv un act administrativ cu caracter normativ, cum ar fi cel de modificare a statutului Casei de A. a Avocaților.
Astfel fiind, instanța constată că delegarea atribuției de modificare a statului Casei de A. a Avocaților, prin Hotărârea nr.8/2010 nu ridică probleme de legalitate, ci de efecte juridice susceptibil a fi produse de actul administrativ emis prin intermediul organului mandatat – Consiliul UNBR, aspect ce se impune a fi analizat în cadrul litigiului de fond, cu care este învestită instanța de trimitere.
In egală măsură împrejurarea că prin aceeași hotărâre s-ar fi atribuit Consiliului UNBR un mandat special și limitele acestui mandat, trebuie analizată în cadrul litigiului de fond, căci vizează efectele mandatului conferit și, eventual, legalitatea actelor administrative cu caracter individual sau normativ adoptate de mandatarul desemnat, aceasta fiind pusă în discuție în acțiunea în anulare aflată în curs de soluționare la ICCJ, iar nicidecum o problemă de legalitate, căci nici în această privință reclamanta nu invocă încălcarea unei norme legale, iar dispozițiile de drept comun ale Codului civil permit mandantului să stabilească limitele mandatului conferit, fără a impune restricții.
Față de aceste considerente, se va respinge ca nefondată excepția de nelegalitate, iar în baza art.274 C.pr.civ. se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 8/2010 emisă de Congresul Avocaților, invocată de reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâții U. Națională Barourilor din România – Congresul Avocaților, U. Națională Barourilor din România – Consiliul Uniunii, C. de A. a Avocaților din România și C. de A. a Avocaților – Filiala A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
R. C. G. K.
Red.: RC/21.06.2013
Tehnored./G.K./ 6 ex./21.06.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9203/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
