Pretentii. Decizia nr. 1399/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1399/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 7882/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 22.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1399
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.03.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1071/18.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. A. G., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de instanța, analizând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1071 din data de 18 Aprilie 2012, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. A. G., împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA; a dispus restituirea taxei de poluare în cuantum de 1907 lei și a dobânzilor legale prevăzute de art.124 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală începând cu data expirării celor 45 zile curse de la data cererii de restituire până la data restituirii efective a sumelor și, totodată, a obligat pârâta la 39,3 lei cheltuieli de judecată restrânse față de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara, solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, susținând în principal că in mod vădit nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, aceasta revenind in cauză organului care a încasat taxa pe poluare si care o deține in prezent, respectiv Administrației Fondului pentru Mediu București.
Pe fond, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant susținând că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul OUG nr. 50/2008, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, că, raportat la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-ar putea constata caracterul discriminatoriu al taxei doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE, ceea ce nu ar fi cazul în speță, de vreme ce reclamantul nu s-a prevalat de astfel de argumente.
De asemenea, s-a susținut că cererea reclamantului este neîntemeiată și datorită faptului că prin Legea nr. 9/2012 i s-a asigurat acestuia posibilitatea de a obține restituirea parțială a taxei achitate în temeiul OUG nr. 50/2008, ca urmare a formulării unei cereri, subliniindu-se că nu s-ar putea reține aplicarea retroactivă a acestei legi, raportat la considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 499/2009, nr. 802/2009, nr. 834/2009, 1596/2009 și nr. 1152/2010, prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la art. 11 din OUG nr. 50/2008, similar art. 12 din Legea nr. 9/2012.
În probațiune, în recurs, instanța a solicitat reclamantului din oficiu să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte că autovehiculul pentru care aceasta a fost achitată a fost înmatriculat, anterior înmatriculării în România, într-un stat membru U.E. Deși citat cu mențiune expresă în acest sens, reclamantul nu s-a conformat și nu a depus la dosar aceste înscrisuri.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Prin cererea cu care a sesizat Tribunalul T., reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea taxei pe poluare achitate pentru un autovehicul pretins a fi fost achiziționat dintr-un stat membru UE. Reclamantul nu a depus la dosar nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs, deși i s-a solicitat expres, înscrisuri care să ateste că autovehiculul pentru care i s-a perceput taxa a fost anterior înmatriculat în Germania, astfel cum susține, ori într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Or, absența acestor dovezi conferă caracter neîntemeiat acțiunii sale, care se întemeiază pe susținerile potrivit cărora taxa achitată pentru acest autovehicul ar fi fost instituită de Statul Român cu încălcarea legislației Uniunii Europene, susțineri pertinente în speță doar în măsura în care s-ar proba că are aplicabilitate legislația U.E., inclusiv art.110 TFUE. Această legislație, în special art. 110 TFUE a fost instituită pentru a proteja libera circulație a mărfurilor în interiorul pieței comune constituite exclusiv pe teritoriul statelor membre U.E., astfel încât nu poate fi aplicată decât în cazul în care bunul a fost introdus pe piața națională fiind importat dintr-un alt stat membru U.E..
Câtă vreme în speță nu s-a dovedit o atare stare de fapt, nu poate fi reținută temeinicia susținerilor reclamantului referitoare la încasarea taxei cu încălcarea legislației U.E., căci nu se poate stabili dacă această legislație este aplicabilă raportat la situația de fapt a reclamantului.
Astfel fiind, reținând că sarcina probei revine reclamantului în cauză, că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în cauză, reținând temeinicia pretențiilor din acțiune în absența dovezilor hotărâtoare care să ateste incidența în speță a legislației U.E., a cărei aplicare a făcut-o, concluzionând că hotărârea astfel adoptată este susceptibilă de modificare potrivit art. 304 pct. 9, 312 alin.1 și 3 C.pr. civilă, instanța va admite recursul declarat, considerând întemeiate susținerile pârâtei recurente potrivit cărora taxa a fost legal percepută de la reclamant, operând o prezumție relativă de legalitate a actelor administrative emise de acestea, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea.
În baza art.274 C.p.civ., se va lua act că reclamantul se află în culpă procesuală, astfel încât nu i se cuvin cheltuieli de judecată în cauză, în timp ce pârâtele nu au solicitat sume cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1071/18.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. A. G..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamantul B. A. G. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
GREFIER
D. C.
RED/ R.C./28.03.2013
TEHNORED/D.C./28.03.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9833/2013.... → |
|---|
