Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 180/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 180/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 170/59/2013
R.
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.180
Ședința publică din 25 martie 2013
P.:M. I.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Autoritatea F. pentru mediu – Direcția Venituri și Recuperări Creanțe – Serviciul Inspecție Fiscală, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr.456/27.12.2012 și a Raportului de Inspecție Fiscală cu același număr, având ca obiect suspendare.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
Dezbaterile în fond a acțiunii și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 martie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2013.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._, reclamanta . a solicitat suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. 456/27.12.2012, înregistrată la AFM sub nr._/27.12.2012 (denumită „Decizia de impunere", depusă în Anexa 1), respectiv a Raportului de inspecție fiscală nr. 456/27.12.2012, (denumit „Raportul de inspecție fiscală atașat prezentei în Anexa 2), emise de AFM prin care s-au stabilit în sarcina Societății obligații fiscale suplimentare de plată și accesorii aferente în cuantum total de 1.460.028 lei, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ pe care o va promova în vederea anulării Deciziei de impunere.
In esenta, reclamanta sustine ca suspendarea executarii actelor atacate, indeplineste conditiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, constand in paguba iminenta, cazul bine justificat si formularea unei contestatii administrative, anexata in copie cererii, pentru considerentele ce urmeaza:
Reclamanta arata ca actele administrative din litigiu se refera la obligatii fiscale constand in neindeplinirea obligatiilor anuale de valorificare/reciclare a deseurilor de ambalaje, in conditiile in care face parte din grupul “companiilor verzi”, implementand propriul sistem de gestionare a deseurilor.
Aceasta dezvolta pe larg motivele pentru care suspendarea executarii deciziei de impunere reprezinta o paguba iminenta, prin insuficienta lichiditatilor pentru acoperirea obligatiilor curente ale societatii in raport cu situatia financiara a societatii, imposibilitatea de onorare a relatiilor contractuale, impiedicarea demersurilor de reorganizare si adaptare la noile realitati economice, precum si riscul iminent de accelerare a liniei de credit si de disponibilizare a salariatilor.
Referitor la cazul bine justificat, sustine ca exista o aparenta de nelegalitate a actului administrativ, confom doctrinei si jurisprudentei in materie, sustinand aplicarea gresita a dispozitiilor art.9 lit.d din OUG nr.196/2005, urmare a interpretarii eronate a documentelor justificative detineute de societate si aplicarea retroactiva a acestor prevederi, precum si ale art.33 si 34 din Ordinul nr.578/2006.
Cu privire la dispozitiile art.9 lit.d din OUG nr.196/2005, arata ca incepand cu data de 30.12.2005 a intrarii in vigoare a acestui act normativ, contributia datorata de operatorii care introduceau ambalaje pe piata nationala era de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor, iar ulterior, la data de 29.08.2008, a intrat in vigoare OUG nr.25/2008, de modificare si completare a actului normativ initial, prin care fondul contribuatiei a fost majorat la 2 lei/kg. Cu toate acestea, organele fiscale i-au retinut reclamantei o contributie de 2 lei/kg, pe toata perioada 30.12._08, ceea ce contravine flagrant principiului neretrocativitatii legii.
In ceea ce priveste dispozitiile Ordinului nr.578/2006, organele de inspectie fiscala au constatat ca acestea au fost incalcate, intrucat actele justificative pe care le-a prezentat cu privire la valorificarea si reciclarea deseurilor in perioada 2005-2009, constand in contractile incheiate cu Muller, Retim si RR, reprezinta de fapt contracte de colectare a deseurilor.
Or, ordinul mentionat a intrat in vigoare la data de 13.06.2006, asa incat aprecierile organelor fiscale referitoare la neindeplinirea prevederilor acestuia pe perioada anterioara, incepand cu data de 01.01.2005, incalca de asemenea principul neretroactivitatii legii, si impun reclamantei cerinte de ordin formal care nu au existat in legislatie in perioada mentionata.
Astfel, reclamanta sustine ca in perioada 01.01._05, a fost in vigoare HG nr.349/2002, care nu obliga operatorii sa atinga obiectivele anuale de valorificare si reciclare prin reguli impuse ci, prin identificarea unor solutii individuale de atingere a obiectivelor anuale, contrar dispozitiilor Ordinului nr.578/2006.
Totodata, arata ca in perioada ulterioara, 20.07._06 este in vigoare HG nr.621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje care, stipuleaza ca operatorii au responsabilitatea atingerii obiectivelor de valorificare sau incinerare in instalatii de incinerare cu recuperare de energie si reciclare anulale, pentru ambalajele primare, secundare sau tertiare pe care le folosesc – art.16 pct.1 lit.a.
In concret, arata ca si-a indeplinit obiectivele anuale de valorificare/reciclare, avand in vedere ca, in cazul ambalajelor de hartie, plastic si metal a prezentat contractele de vanzare-cumparare incheiate cu societatile specializate amintite, fiind ignorat raportul intocmit de . rezulta ca aceste deseuri au fost balotate si livrate catre alte companii pentru reciclare sau utilizare ca materie prima. In cazul ambalajelor din lemn (paleti), arata ca socitatea are propria metoda de valorificare, prin predarea acestora pe baza de proces-verbal propriilor angajati, in vederea valorificarii energetice ca lemn de foc.
Concluzioneaza ca organele fiscale au procedat la interpretarea gresita a legii, fara a avea in vedere operatiunile sale de vanzare a deseurilor in vederea valorificarii/ reciclarii, impunandu-i efectuarea unor astfel de operatiuni proprii, peste conditiile prevazute de lege, si ignorand principiul libertatii comertului.
Reclamanta a depus la dosar inscrisuri in probatiune, referitoare la activitatea si situatia financiara a societatii, precum si contractele de care se prevaleaza, incheiate cu cele 3 societati specializate, iar la termenul din 18.03.2013 a depus la dosar cautiunea solicitata de instanta, de 5% din valoarea contestata, conform art.215 alin.2 C. proc. fisc.
Intimata AFM Bucuresti a formulat intampinare solicitand respingerea cererii reclamantei, reiterand situatia de exceptie a suspendarii executarii actului administrative, conform doctrinei si jurisprudentei in materie, si aratand ca, in speta, reclamanta nu a produs probe din care sa rezulte paguba iminenta si nici nu a evidentiat aparente de nelegalitate ca imprejurari de fapt si drept care sa reprezinte un caz bine justificat, in sensul Legii nr.554/2004.
Analizand cererea formulata, instanta retine urmatoarele:
In examinarea cazului bine justificat invocat de reclamanta, constand, in principal in incalcarea principiului neretroactivitatii legii in raport legislatia incidenta pentru fiecare dintre perioadele supuse controlului, se au in vedere constatarile din RIF nr.456/27.12.2012, care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, dupa cum urmeaza:
- organele de inspectie fiscala au constatat ca, pentru cantitatea de ambalaje aferenta bunurilor achizitionate de pe piata externa, societatea avea obligatia de plata la bugetul F. pentru mediu a unei sume de 0,5 lei/kg, pe perioada 03.07._05, conform pct.1 din Legea nr.333/2004, de aprobare a OUG nr.86/2003, de 1 leu/kg, in perioada 30.12._07, conform art.9 alin.1 lit. d din OUG nr.196/2005, si de 2 lei/kg, in perioada 01.01._09, conform pct.7 lit.d din OUG nr.25/2008.
- societatea nu a depus declaratii privind obligatia de plata la Fondul pentru Mediu, nu a evidentiat in contabilitate aceste obligatii si nu a efectuat plati, pe intreaga perioada mentionata, asa cum a rezultat din verificarea documentelor financiar-contabile si a fiselor de declaratii si plati ale societatii,
- la data controlului, nu a facut dovada conducerii unei evidente a ambalajelor introduse pe piata nationala, si implicit, a celor generate in productia proprie, pentru fiecare tip de material,
- sustinerile societatii privind valorificarea deseurilor din lemn prin predare catre proprii angajati, pe baza de procese-verbale, nu au putut fi retinute, intrucat aceste acte nu reprezinta documente justificative financiar-contabile, iar cele 3 contracte de vanzare a deseurilor de care se prevaleaza reclamanta, atesta colectarea deseurilor si nu valorificarea sau reciclarea acestora, conform prevederilor Ordinului nr.587/2006.
F. de cele de mai sus, se constata ca, in primul rand, nu se verifica sustinerile reclamantei in sensul ca s-a perceput doar o contributie de 2 lei/kg ambalaj, prin aplicarea retroactiva a prevederilor OUG nr.25/2008, avand in vedere ca s-au evidentiat 3 tarife diferite ale contributiei, in functie de succesiunea in timp a actelor normative in materie, pe toata perioada supusa controlului.
Cat priveste faptul ca acest tarif diferentiat nu se regaseste in suma totala de 745.345 lei impusa reclamantei cu titlu de contributii pe toata perioada verificata, acest aspect nu se poate constitui . fapt care sa echivaleze cu o aparenta de nelegalitate, in sustinerea cazului bine justificat, ci reprezinta o chestiune de fond care nu poate fi examinata in cadrul prezentei actiuni, implicand verificarea concreta a modului de calcul al respectivelor contributii, in raport cu criteriile si conditiile prevazute de legislatia in vigoare, incidenta in fiecare dintre perioadele verificate.
Referitor la cel de-al doilea motiv invocat de reclamanta in sustinerea cazului bine justificat, constand in aplicarea retroactiva a prevederilor Ordinului nr.578/2006, prin impunerea conditiilor restrictive de atingere a obiectivelor anulale de valorificare si reciclare si anterior datei de 13.06.2006, a intrarii sale in vigoare, in ciuda conditiilor mai flexibile cuprinse in actele normative anterioare, respectiv, HG nr.349/2002 si HG nr.621/2005, Curtea constata urmatoarele:
Potrivit constatarilor de la pagina 4 din RIF, sumele prevazute defalcat cu titlu de contributii sunt datorate in cazul neindeplinirii obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje, plata facandu-se pe diferenta dintre obiectivele prevazute anual si cele realizate efectiv de agentii economici care introduc pe piata national bunuri ambalate si, contrar sustinerilor reclamantei, obiectivele anuale au fost avute in vedere corespunzator succesiunii in timp a actelor normative in materie, respectiv, conform HG nr.899/2004 pe perioada 04.08.2004 – 19.07.2005, si potrivit prevederilor art.14 din HG nr.621/2005, pe perioada 20.07.2005 – 31.12.2009.
Prevederile relevante ale art.13 si 14 din HG nr.899/2004 stipuleza urmatoarele:
- Art. 13 (1) Obiectivele naționale privind valorificarea și, respectiv, reciclarea deșeurilor de ambalaje, ce vor fi atinse până la 31 decembrie 2006, sunt următoarele:
a) valorificarea unui procent de minimum 50% din greutatea deșeurilor de ambalaje;
b) reciclarea unui procent de minimum 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj, cu un procent minim de 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambalaj."
- Art.14 (1) Pentru atingerea obiectivelor naționale, agenții economici au responsabilitatea atingerii obiectivelor anuale prevăzute în anexa nr. 4, după cum urmează:
a) agenții economici care introduc pe piață produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare și terțiare ce ambalează produsele lor în momentul introducerii pe piață;
b) agenții economici care ambalează produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele secundare și terțiare pe care le introduc pe piață;
c) agenții economici care introduc pe piață ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele respective introduse pe piață.
(2) Obiectivele de valorificare, respectiv de reciclare a deșeurilor de ambalaje, se pot realiza prin una dintre următoarele modalități:
a) individual;
b) prin transferarea acestei responsabilități către o persoană juridică autorizată în acest scop de către Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.14 alin.1 si 2 din HG nr.621/2005:
(1) Obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare cu recuperare de energie și, respectiv, reciclarea deșeurilor de ambalaje ce trebuie atinse la nivel național sunt următoarele:…
c) reciclarea a minimum 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj, cu minimum 15% pentru sticlă, hârtie/carton și pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material conținut în deșeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2006;
d) reciclarea a minimum 60% pentru hârtie/carton și minimum 50% pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material conținut în deșeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2008;
e) reciclarea a minimum 15% pentru plastic și pentru lemn, din greutatea fiecărui tip de material conținut în deșeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2011;
(2) Etapizarea obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare, globale și pe tip de material de ambalare, la nivel național, pentru perioada 2007–2012 și începând cu anul 2013, este prevăzută în anexa nr. 4.
In mod similar prevederilor art.14 alin.1 si 2 din HG nr.899/2004, art.16 alin.1 si 2 din HG nr.621/2005, prevede ca:
1) Operatorii economici, persoane juridice române, sunt responsabili pentru întreaga cantitate de deșeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piața națională, după cum urmează:
a) operatorii economici care introduc pe piață produse ambalate sunt responsabili pentru deșeurile generate de ambalajele primare, secundare și terțiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu excepția ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vânzare, a produselor pe care aceștia le introduc pe piața națională;
b) operatorii economici care supraambalează produse ambalate individual în vederea revânzării/redistribuirii sunt responsabili pentru deșeurile generate de ambalajele secundare și terțiare pe care le introduc pe piață;
c) operatorii economici care introduc pe piață ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru deșeurile generate de respectivele ambalaje.
(2) Responsabilitățile operatorilor economici prevăzute la alin. (1) se pot realiza:
a) individual, pentru deșeurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piața națională;
b) prin intermediul unui operator economic autorizat de către o comisie constituită la nivelul autorității publice centrale pentru protecția mediului.
La pag. 8 din RIF organul de control precizeaza ca pe intreaga perioada supusa controlului, reclamanta nu a incheiat un contract de transfer de responsabilitate privind modul de gestionare a indeplinirii obligatiilor privind deseurile, ceea ce inseamna ca si-a asumat in mod individual responabilitatea atingerii obiectivelor nationale privind valorificarea/ reciclarea deseurilor, potrivit normativelor mentionate.
In fine, in ceea ce priveste Ordinul nr.578/2006, emis de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, care aproba Metodologia de calcul a contributiilor si taxelor datorate la Fondul pentru Mediu, se retine ca dispozitiile art.33 si 34 din ordin apar ca fiind norme de punere in aplicare a prevederilor art.16 alin.2 lit.a din HG nr.621/2005, stabilind modalitati de realizare in mod individual a obiectivului anual de valorificare a deseurilor de ambalaje, precum si obligatiile operatorilor economici care au optat in mod individual pentru realizarea acestui obiectiv, iar cu privire la perioada aplicabilitatii acestui ordin, este evident ca acesta se refera la etapizarea obiectivelor de valorificare/ reciclare avuta in vedere prin art.14 din acelasi HG nr.621/2005, pana la data de 31 decembrie 2006 si in continuare.
Oricum, contrar sustinerilor reclamantei, nu exista vreo aparenta de nelegalitate in speta, prin extinderea prevederilor ordinului mentionat anterior intrarii sale in vigoare, avand in vedere prevederile explicite ale legislatiei de baza, concretizate in hotarari de guvern, anterior si ulterior anului 2005, iar la pag.7 din raport, organul de control mentioneaza in mod expres ca baza de impunere pentru stabilirea obligatiilor de plata, reprezinta diferenta intre obiectivele anuale prevazute de HG nr.899/2004 si, respectiv, HG nr.621/2005, si obiectivul efectiv realizat de agentul economic.
Concluzionand asupra cazului bine justificat invocat de reclamanta, acesta nu reprezinta o incalcarea flagranta a drepturilor sale, asa cum statueaza doctrina si jurisprudenta in materie, iar afirmatia ca reclamanta si-a indeplinit obiectivele anuale de valorificare, pe categorii de deseuri, nu poate fi examinata pe calea cererii de fata, ci numai in cadrul eventualului litigiu de fond avand ca obiect anularea acelorasi acte administrative fiscale, intrucat aceasta implica verificarea in concret a obligatiilor de plata stabilite in sarcina reclamantei, in raport cu circumstantele specifice ale spetei.
Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, definită de art.2 alin.1 lit. ș) din Legea nr.554/2004 ca prejudiciul material, viitor și previzibil instanța reține că în speță nu s-a dovedit nici îndeplinirea acestei condiții.
Aceasta deoarece, dispozițiile menționate se referă la iminența producerii unui prejudiciu previzibil decurgând din executarea unui act administrativ cu o evidentă aparență de nelegalitate, prejudiciu care să se producă în viitor, cu consecințe ireparabile sau greu de reparat, și care trebuie dovedit ca atare, potrivit jurisprudenței instanței supreme în materie.
Așa cum a susținut și intimata, conform aceleiași jurisprudențe, iminența producerii unei pagube nu echivalează cu executarea înseși și trebuie să constea într-o consecință concretă a executării și, totodată, să justifice urgența situației invocate prin afectarea gravă a unui interes public sau privat, în înțelesul Legii nr.554/2004.
Oricum condiția cazului bine justificat, trebuie dublată de condiția pagubei iminente, pentru a justifica excepția de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, iar sub acest aspect, reclamanta a dezvoltat motivele pentru care suma imputată, prin cuantumul său, ar afecta în mod semnificativ activitatea societății, însă documentele cu caracter general depuse în probațiune nu se constituie în probe concrete privind impactul măsurii asupra situației economice concrete a societății, iminența incapacității de plata, situația clară actuală a disponibilităților financiare si măsura în care acestea ar fi afectate prin îndeplinirea obligațiilor de plată.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, apare ca fiind nefondată și va fi respinsă ca atare, instanța luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată părții căzute în pretenții, conform art.274 C. proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Autoritatea F. pentru mediu – Direcția Venituri și Recuperări Creanțe – Serviciul Inspecție Fiscală, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr.456/27.12.2012 și a Raportului de Inspecție Fiscală cu același număr.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 25 martie 2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. I. M. M.
Red.:M.I./11.04.2013
Tehnored./M.M./ ex./ 11.04.2013
Se comunică:
-reclamanta-. – Timișoara . nr.1 jud.T.
-pârâta -Autoritatea F. pentru Mediu – Direcția Venituri și Recuperări Creanțe –
Serviciul Inspecție Fiscală – București Spl.Independenței nr.294 corp A
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5679/2013.... | Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr.... → |
|---|
