Pretentii. Decizia nr. 2960/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2960/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 6117/30/2012
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de contencios administrativ și fiscal cod operator 2928
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2960
Ședința publică din 25 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. A. B.
Judecător: F. D.
Judecător: I. J.
Grefier: D. R.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul B. Ș. M. A. și pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3754 pronunțată la 5 decembrie 2012 de către Tribunalul T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantul recurent avocat B. S., lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura completă.
Recursurile pârâților sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recursul reclamantului recurent este legal timbrat cu 0,3 lei timbre judiciare mobile și 21,50 lei taxă judiciară de timbru achitată cu ordinul de plată nr. 159/18.04.2012.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar timbre judiciare mobile în valoare de 0,3 lei, ordin de plată nr. 159/18.04.2013 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 21,5 lei, chitanța nr. 153/24 aprilie 2013 cu care a fost achitat onorariul avocațial în cuantum de 500 lei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantului recurent a solicitat admiterea recursului reclamantului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță, respingerea recursurilor declarate de pârâți, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul T. la 6 iulie 2012 sub nr._, reclamantul B. Ș. M. A. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T. solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună restituirea sumei de 6133 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective, ca urmare a constatării contrarietății dintre OUG nr. 50/2008 și art. 110 TFUE.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat din spațiul comunitar, un autoturism pentru a cărui înmatriculare a achitat o taxă de poluare în cuantum de 6133 lei și că deși a solicitat pârâtei restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, aceasta a refuzat.
Reclamantul a apreciat că prevederile OUG nr. 50/2008 sunt contrare art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, motiv pentru care trebuie înlăturate, deoarece normele comunitare au prioritate.
A subliniat reclamantul că taxa instituită creează o situație discriminatorie între produsele naționale și cele similare importate, fiind protejată producția internă.
Prin sentința civilă nr. 3754 pronunțată la 5 decembrie 2012, instanța a admis acțiunea și a dispus restituirea taxei de poluare în cuantum de 6133 lei și a dobânzilor legale prevăzute de art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală începând cu data expirării celor 45 de zile curse de la data cererii de restituire până la data restituirii efective a sumelor, a dispus anularea deciziei de calcul nr._ a taxei de poluare emisă pe numele reclamantului, a obligat pârâtele la 639,3 lei cheltuieli restrânse față de reclamant.
Împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs la 28 decembrie 2012 reclamantul B. Ș. M. A., la 17 decembrie 2012, pârâta DGFP T., la 3 ianuarie 2013, pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ din 27 martie 2013.
Reclamantul B. Ș. M. A. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond.
Arată că în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 cod procedură civilă și a redus onorariu de avocat.
Chiar dacă proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca depusă de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta trebuie să justifice fiecare reducere a onorariului avocațial, și nu să stabilească în mod global o sumă care, în opinia ei, reflectă valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul unui întreg litigiu sau chiar a mai multora.
Mai arată că onorariul de 2200 lei raportat la valoarea pricinii de 6133 lei nu este nepotrivit de mare, în contul acestui onorariu avocatul formulând și contestația administrativă la organul fiscal și s-a prezentat la termenele de judecată pentru susținerea cauzei.
Mai arată că nu se poate face abstracție nici de prețuirea pe care însăși avocatul o dă muncii sale, cuantificare acceptată de client și care se impune pârâtelor în virtutea culpei lor procesuale.
Consideră că orice interpretare contrară ar aduce o gravă atingere drepturilor și intereselor legitime ale clienților pentru că aceștia se găsesc în situația de a suporta ei însăși o mare parte din cheltuielile de judecată efectiv avansate constând în onorariu de avocat, deși potrivit legii le este recunoscut dreptul de a-și recupera toate sumele pe care în calitatea lor de părți care au câștigat procesul au dovedit că le-au făcut.
Prin recursul declarat, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. a solicitat în principal modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Arată că nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentul actului prin care a fost stabilită taxa de poluare.
Sub aspectul fondului arată că acțiunea este neîntemeiată, deoarece concluzia instanței comunitare este în sensul că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008 care ia în considerare, la calculul taxei, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elemente referitoare la vechimea și rulajul mediu anual real al acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționată încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
A solicitat instanței să observe că reclamantul nu a solicitat efectuarea unei expertize care să stabilească starea generală a vehiculului pentru care s-a plătit taxa de poluare sau a dotărilor sale, pe de o parte, iar pe de altă parte, raportat la criteriile stabilite de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare stabilită și achitată este în cuantum de 4813 lei, valoare care încorporată în valoarea reziduală a acestui vehicul nu depășește valoarea reziduală a unui vehicul cu aceleași caracteristici înmatriculat pe piața internă, motiv pentru care prevederea legal incriminată nu încalcă prevederile art. 110 din TFUE.
In ce privește aspectul neutralității taxei, Curtea a arătat că art. 110 din TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente.
In acest sens, după cum s-a arătat și în hotărârea Nadasdi și N., împrejurarea instituirii unui impozit nou nu poate fi, prin ea însăși, considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a acestei norme.
Curtea a arătat că interdicția prevăzută de art. 110 din TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din state membre, favorizând produsele naționale. Însă, se menționează în continuare, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. În acest sens, raportat la prevederile punctului 58 din Hotărârea pronunțată în cauza T. rezultă că o valoare a taxei de poluare care, prin aplicarea criteriilor stabilite în OUG nr. 50/2008, depășește un procent de 30% din valoarea de piață a vehiculului supus taxei trebuie apreciată ca fiind de natură a descuraja importul și punerea în circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
A apreciat că în aceste condiții nu se poate vorbi în termeni reali despre o descurajare a importului de vehicule de ocazie cumpărate dintr-un stat membru și, pe cale de consecință, nu se poate vorbi de o încălcare a art. 110 din TFUE.
Mai arată că, Curtea nu a menționat în mod direct și lipsit de echivoc că OUG nr. 50/2008 încalcă prevederile art. 110 din TFUE, din contră, din considerentele hotărârii T. se desprinde ideea potrivit căreia statele membre sunt libere să stabilească taxe și impozite noi, însă în așa măsură încât să nu descurajeze produsele similare de pe piețele externe.
Consideră că de la caz la caz instanța națională trebuie să aprecieze în ce măsură taxa de poluare achitată de către contribuabil este sau nu în contradicție cu art. 110 din TFUE.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara a solicitat admiterea acțiunii, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii în principal a acțiunii pe lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Arată că în mod greșit a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara, calitatea procesuală pasivă revenind organului care a încasat taxa de poluare și care o deține și în prezent, respectiv Administrației Fondului de Mediu.
Cu referire la fondul cauzei se susține că hotărârea primei instanțe este vădit neîntemeiată, în ceea ce privește admiterea acțiunii, dat fiind că taxa a fost achitată în temeiul Legii nr. 9/6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin care s-a abrogat OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Prin acest act normativ nou au fost aduse modificări majore și esențiale cu privire la cadrul legal al instituirii taxei pe emisiile poluante ale autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acesteia, anumite elemente în modul de taxare și introducerii reglementărilor care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales în ceea ce privește înlăturarea caracterului indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
O primă modificare majoră introdusă prin Legea nr. 9/2012 este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile de înmatriculare/reînmatriculare prevăzute de art. 4 din lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a autoturismelor second-hand autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate.
Totodată, s-a soluționat problema autovehiculelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007, când nu se percepea taxa, sau după această dată, care au fost scutite sau exceptate de la plata ei, pentru care s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar, taxa va fi plătită, o singură dată, în mod nediscriminatoriu de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective: tipul monitorizării, capacitatea cilindrică, emisia de CO2 și norma de poluare, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului. Astfel, pentru condiții identice, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va avea același cuantum, indiferent dacă este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, dar pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa de poluare pentru autovehicule. Prin introducerea modificărilor la elementele avute în vedere la calcul, care permit astfel taxarea corectă și reală a poluatorilor, bazată pe cantitatea de emisii cu impact asupra mediului produsă de aceștia, se ajunge, în anumite cazuri la reducerea taxei cu circa 25% față de cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că și autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012 au fost supuse unei sarcini fiscale similare, respectiv la prima înmatriculare a acestora a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule, în baza OUG nr. 50/2008, cu completările și modificările ulterioare, pentru acestea nu se va achita taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă se poate face dovada achitării acesteia, cu excepția cazului în care aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Un alt element consacrat în noua reglementare este taxarea echitabilă, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite, ca taxa specială de prima înmatriculare sau ca taxa de poluare.
Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsă în circulație, cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent că aceasta s-a efectuat în baza prevederilor art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru autovehiculele înmatriculate de la 1 ianuarie 2007 și până la 30 iunie 2008), sau în baza prevederilor OUG nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultată în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării.
Având în vedere aceste principii ale universalității și unicității taxei, întrucât reclamantul nu dovedește faptul că autovehiculul în cauză ar fi exceptat în mod legal de plata taxei, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/2012, recurenta apreciază că instanța de judecată nu poate stabili, pe cale jurisprudențială, un nou caz de exceptare de la plata taxei legal datorate, un astfel de caz echivalând cu instituirea, pe cale judecătorească, a unei inadmisibile discriminări pozitive a acestor autovehicule second hand, care astfel ar fi exceptate de la plata taxei în mod evident discriminatoriu, neîntemeiat, artificial, abuziv și fără absolut nici o justificare.
Cât privește Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pe 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 I. T., apreciază că aceasta a devenit caducă și inaplicabilă în raport cu noua reglementare legală în vigoare în prezent, cu aplicabilitate imediată
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursurilor declarate de către pârâți ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
Arată că în mod corect instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara și a dat prioritate dispozițiilor comunitare în raport cu reglementările interne.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 cod procedură civilă, instanța apreciază recursurile neîntemeiate, cu următoarea motivare:
În mod corect a reținut instanția de fond că pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara are calitate procesuală pasivă în cauză.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de a i se restitui taxa de poluare încasată de Administrația Finanțelor Publice Timișoara și a cărei restituire a fost refuzată de această autoritate fiscală.
Prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
Art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 prevede că „prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu care se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu”.
Conform art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Din aceste dispoziții legale rezultă că taxa de poluare este calculată, stabilită și impusă prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibilă numai în fața organelor fiscale, cu respectarea dispozițiilor din Codul de procedură fiscală.
In prezenta cauză, taxa de poluare a fost plătită de reclamant la Administrația Finanțelor Publice Timișoara, iar această autoritate administrativă a refuzat restituirea taxei la cererea reclamantului.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, sumele percepute de Statul Român, cu titlu de taxă de poluare, sunt virate în contul Administrației Fondului pentru Mediu, această autoritate gestionând sumele respective.
Din această reglementare nu se poate reține, însă, că autoritățile fiscale, care calculează și impun plata taxei de poluare, nu au calitate procesuală pasivă.
Atât din dispozițiile art. 7 din OUG nr. 50/2008, cât și din situația de fapt din speță rezultă că organul fiscal Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara a emis acte administrative, respectiv a avut manifestări de voință emise în regim de putere publică, prin care a încasat taxa în litigiu și a refuzat restituirea sa.
Astfel, instanța de recurs apreciază că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara are calitate procesuală pasivă în speță, motiv pentru care reține legalitatea respingerii acestei excepții de către instanța de fond.
Pe de altă parte, reclamantului nu îi poate fi opusă relația dintre pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Fondului pentru Mediu, el având un raport juridic cu instituția care i-a impus taxa de poluare și i-a refuzat restituirea acesteia.
Reclamantul a achitat taxa de poluare sub incidența dispozițiilor Legii nr. 9/2012, în baza deciziei de calcul nr. 935/517/15 iunie 2012, astfel că legalitatea încasării taxei se impune a fi analizată prin prisma acestor prevederi.
În cauză, reclamantul nu pune în discuție o discriminare directă permisă de dispozițiile Legii nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, căci, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, nu face vreo deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor sau între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza T. C-402/09 și publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Reclamantul se prevalează de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituite prin Legea nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, susținând că ea descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care este relevantă comparația între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza T. C-402/09, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”. Totodată, a arătat că, „în aceste condiții, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”. La pct. 53 a precizat că „astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În această cauză, Curtea a analizat art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene din perspectiva versiunii inițiale a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 (paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T.). Cu toate acestea, hotărârea menționată este aplicabilă, în speță, deoarece a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională și trebuie valorificată de către judecătorul național, iar o astfel de valorificare nu încalcă principiul „tempus regit actum”.
Dacă intervin acte normative noi după interpretarea unei norme comunitare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este necesar a se stabili dacă modificările legislației naționale, ulteriore interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene, corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
Caracteristica esențială a taxei de poluare, instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, privitoare la faptul că era impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România cu excluderea de la plata ei pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior instituirii acesteia, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27), a rămas neschimbată până în prezent.
Atât în cauza T., cât și în cauza N., s-a reținut, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, că nu este respectat principiul poluatorul plătește, dat fiind că taxa de poluare se aplica doar autoturismelor de ocazie importate. În opinia Curții de Justiție a Uniunii Europene, obiectivul protecției mediului poate fi atins prin instituirea unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Deși Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevede, la art. 4 alin. 2, obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene, prin art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 79 din 31 ianuarie 2012, a fost suspendată aplicarea acestei dispoziții, cu începere de la data intrării în vigoare a ordonanței, până la data de 1 ianuarie 2013.
Totodată, art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 dispune următoarele: „contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Sumele prevăzute la alin. 1 se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepția prevederilor art. 124 din respectiva ordonanță”.
Prin urmare, deși la data plății taxei în litigiu legislația națională era conformă normei comunitare, ulterior, ca o consecință a adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, legislația națională a devenit, retroactiv, respectiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, neconformă cu norma comunitară, iar considerentele expuse de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza T. și în cauza N. sunt valabile și în cazul taxei pentru emisiile poluante, achitată în temeiul Legii nr. 9/2012, la o dată anterioară modificării ei prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012. Având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție, redate în cele două hotărâri, precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, obligarea reclamantului la plata taxei pentru emisiile poluante și condiționarea înmatriculării autoturismului achiziționat de aceasta dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata acestei taxe încalcă prevederile art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Astfel, apare temeinică soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantului și de obligare a pârâtei la restituirea sumei percepute de la reclamant cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
In mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 cod procedură civilă și a diminuat onorariul avocațial.
Dispozițiile art. 274 alin. 3 cod procedură civilă permit instanței de judecată diminuarea onorariului avocațial în măsura în care constată că este nepotrivit de mare în raport de munca îndeplinită de avocat și valoarea pricinii.
Raportat la aceste criterii, în mod corect prima instanță a diminuat onorariul de avocat, având în vedere că acesta reprezintă o treime din valoarea taxei, iar cauza nu prezenta un grad de complexitate, practica instanței fiind unitară și previzibilă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursurile declarate în cauză ca neîntemeiate.
PENRTU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către reclamantul B. Ș. M. A., pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3754 pronunțată la 5 decembrie 2012 de către Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 25 aprilie 2013.
Judecător, Judecător, Judecător,
M. A. B. F. D. I. J.
Grefier,
D. R.
Red. MB/dact. MB
2 ex./19.06.2013
Primă instanță:
M. T. – Tribunalul T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3212/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1425/2013.... → |
|---|
