Pretentii. Decizia nr. 5012/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5012/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 5114/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 10.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.5012
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, împotriva sentinței civile nr.568/06.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamantul – intimat R. I. A. și cu chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul – intimat, lipsă, avocat Goliu A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului – intimat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind plata onorariului de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului – intimat pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 14.07.2011, sub nr._, reclamantul R. I. A. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: - anularea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule înregistrată sub nr._/14.07.2010; - obligarea pârâtei la restituirea sumei 2671 lei, reprezentând taxă de poluare și dobânda legală de la data plății acestei sume și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința Civilă nr.568/06.03.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, a admis acțiunea formulată de reclamantul R. I. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, a obligat pârâta A.F.P. Timișoara să restituie reclamantei taxa de poluare în sumă de 2671 lei, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de O.G. nr.92/2003, aplicată acestei sume, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 27.07.2010 și până la restituirea integrală a sumei. Totodată a obligat pârâta A.F.P. Timișoara la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei A.F.P. Timișoara suma de 2671 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Timișoara nu este întemeiată, excepție invocată în acest sens de către pârâtă, față de următoarele considerente:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta A.F.P. Timișoara solicitând prin acțiune restituirea taxei de poluare calculată în baza deciziei de calcul emisă de A.F.P. Timișoara prin care a fost stabilită taxa de poluare.
Pârâta A.F.P. Timișoara a calculat și încasat taxa de poluarea a cărei restituire se solicită de reclamant, or, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtei și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății, identitate care se verifică în speță.
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat la data de 24.05.2010, din Germania autoturismul marca VW Golf, număr de identificare WVWZZZ1HZD187068, data primei înmatriculări fiind 11.10.1996 (f.13 dosar).
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a fost obligat să achite taxa de poluare în valoare de 2671 lei stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr._/14.07.2010.
Aceasta decizie a fost emisă în temeiul Ordonanței de urgența 50/2008 suma stabilită, ce reprezintă taxa de poluare, fiind plătită cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres, în cuantumul prevăzut de art.4 din ordonanță.
Potrivit acestui act normativ taxa de poluare nu se percepe autoturismelor deja înmatriculate în România ci, doar pentru cele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde se reînmatriculează ca urmare a schimbării proprietarului.
Reclamantul a solicitat prin cererile nr._/27.07.2010 și nr._/28.07.2010 restituirea acestei sume, răspunsul fiind de respingere a cererii prin adresa_,_/04.08.2010 (f.9 dosar).
Or, normele comunitare în materie respectiv art. 110 (fostul art. 90) din Tratatul FUE prevăd că: 1) nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
2) de asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Scopul general al art. 110 din T.F.U.E. este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor și se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină internă mai consistentă produselor care provin din alte state membre în comparație cu produsele interne.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01.01.2007 și se opun ca un stat membru să adopte dispoziții precum cele prevăzute de OUG 50/2008 conform cărora, se percepe taxa de poluare dacă autoturismul, este înmatriculat pentru prima data în România aceasta taxă fiind o taxa cu efect echivalent în înțelesul art.25 CE (actualul art. 30).
Curtea Europeana de Justiție a constat ca orice taxa pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care reprezintă o taxa de înmatriculare propriu-zisa constituie o taxa cu efect echivalent în sensul art. 23 și 25 C.E. ( hotărârile 17 octombrie 1997 Haar Petroleum,C-90/94; Outokumpu, C-213/96).
De asemenea, din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 (actual 110) din Tratat decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În cauza C 402//09, CJUE s-a pronunțat în sensul că: „Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reglementată în modul prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare este contrară art. 110 din Tratatul F.U.E. întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E. favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România .
Pârâta a invocat netemeinicia restituirii sumei ce depășește valoarea taxei pentru emisiile poluante stabilite conform Legii 9/2012.
În privința efectelor intrării în vigoare a Legii 9/2012 asupra prezentei cauze, s-au rețin următoarele: Legea 9/2012, pentru instituirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, și a intrat în vigoare 3 zile de la publicare.
Prin Ordinul nr. 85/62 din 19 ianuarie 2012 s-a stabilit procedura pentru restituirea sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile.
Se constată, așa cum am văzut mai sus, că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 13 ianuarie 2012 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei de poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare la plata dobânzii legale, instanța a reținut că și aceasta este întemeiată, față de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, dispunând obligarea A.F.P. Timișoara și la plata dobânzii, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 27.07.2010 (prevăzut de art. 70 al. 1 Cod procedură fiscală) și până la restituirea integrală a sumei.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta A.F.P. Timișoara, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată și a fost admisă.
În sensul celor de mai sus, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor. art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare se face venit la Fondul pentru Mediu, iar Administrația F. pentru Mediu are atribuții de gestionare a acestei taxe.
Prin urmare, cum instituția care gestionează taxa de poluare, este Administrația F. pentru Mediu, în sarcina acesteia ia naștere obligația de restituire a taxei.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă, a dispus obligarea chematei în garanție la plata către pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, a sumei de 2671 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, instanța a obligat pârâta A.F.P. Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 39,3 lei, reprezentând 39 lei taxa judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar.
Instanța nu a acordat onorariul de avocat solicitat, având în vedere că la dosar a fost depusă copia conformă cu originalul a chitanței nr.237 emisă la data de 20.02.2012 de către Cabinet Avocat G. A. și care nu a făcut dovada că suma achitată reprezintă onorariu suportat pentru susținerea acestui litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În principal, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Timișoara, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției arată că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A.F. Mediu.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii in ce privește restituirea taxei de poluare achitată pentru autovehicul.
Recurenta menționează că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante. Menționează că art. 4 fi această lege se referă la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acestora. înlăturându-se astfel favorizarea indirectă autoturismelor second hand autohtone.
Astfel s-a soluționat și problema autoturismelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 deoarece s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar taxa pentru emisiile poluante va fi plătită în mod nediscriminatoriu de către toți cei ce achiziționează autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată această taxă.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective. Totodată, prin introducerea modificărilor, se ajunge în unele cazuri la reducerea taxei cu 25%. Pentru autoturismele care au fost supuse acestei taxe fiscale nu se mai achită taxă pentru emisiile poluante la prima transcriere a dreptului de proprietate cu excepția cazului când aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Pârâta – recurentă apreciază că față de reglementarea actuală Hotărârea pronunțată în cauza T. a devenit caducă.
Reclamantul – intimat, legal citat nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a dat o corectă soluționare excepției invocate de către pârâtă, întrucât taxa a fost încasată de AFP Timișoara, astfel încât această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar nu beneficiarul ulterior al sumelor încasate.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
În privința dobânzilor acordate de prima instanță, Curtea reține că acestea au fost acordate în baza normelor legale generale reprezentate în materie fiscală de dispozițiile art.124 alin. 1 Cod de procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de procedură fiscală, precum și în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.110 din Tratatul Comunității Europene, astfel încât și sub acest aspect soluția primei instanțe este corectă.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva Sentinței Civile nr.568/06.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul intimat R. I. A., în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2013.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
aflată în C.O., semnează
vicepreședinte Curte,
C. L.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./12.07.13
TEHNORED:M.T./15.07.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – I. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7693/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4821/2013.... → |
|---|
