Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8511/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8511/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 2131/30/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8511
Ședința publică din 19 septembrie 2013
P.:M. I.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamanta . G. împotriva sentinței civile nr.3324/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile în fond a cererii de revizuire și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 septembrie 2013,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul T. sub nr._, reclamanta ., a formulat contestație în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului T. - Activitatea de Inspecție fiscala persoane juridice, împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 599/06.09.2010 si împotriva Raportului de inspecție fiscala nr._/06.09.2010, solicitând ca prin sentința judecătoreasca ce se va pronunța, să se dispună admiterea contestației așa cum a fost formulata; anularea in parte a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 599/06.09.2010 si parțial Raportul de inspecție fiscala nr._/06.09.2010 ; admiterea la rambursare si a sumei de 81.845,88 lei, reprezentând TVA considerata in mod eronat de către organul de control ca neîndeplinind condițiile cerute de lege pentru a fi deductibila; exonerarea societarii de la plata accesoriilor aferente, in cuantum de 13.012 lei; suma 430.764,12 lei, sa fie înregistrata in contabilitate cu titlul de cheltuiala deductibila la calculul impozitului pe profit. cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.3324/17.10.2012, instanța a respins acțiunea precizata a reclamantei, reținând în fapt următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscala nr._/06.09.2010 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 599/06.09.2010, organele de Inspecție fiscala au constatat ca in perioada verificata reclamanta a încălcat prevederile legale referitoare la regimul deducerii TVA, respectiv a colectării acesteia, dupa cum urmează:
- achiziții de materiale de construcții si electrice (casuta din lemn, centrala telefonica, contor de gaz, platforma cimentata, beton, tablou electric, gresie, faianță. parchet, prize, doze etc.) pentru care nu au fost prezente documente aferente lucrărilor de punere in opera a materialelor, constand in situații de lucrări, devize, contracte de prestări servicii, comanda. Organele de inspecție fiscala au constatat ca, au fost încălcate prevederile ari. 21, alin. 4, lit. "m" din Legea nr. 571/2003 modificata si completata, a pct. 48 din HG nr. 44/2004 si in consecința nu se încadrează în prevederile art. 145 alin. 2 din Legea nr. 57M2003 modificata si completata si prin urmare TVA in suma de 5.639 lei este nedeductibila.
- contribuabilul a dedus TVA in suma de 2.848 lei aferenta facturilor nr. 80/07.11.2008 si nr. 89/12.12.2008 având ca obiect executarea de lucrări de instalații electrice fara a se identifica locația de efectuare a prestației.
- in perioada ianuarie 2005 - mai 2008 contribuabilul nu a procedat la refacturarea cheltuielilor in suma de 29.173 lei aferente consumului de gaz si salubritate catre .. .. . SRL conform clauzelor contractuale stabilite intre parii, cu toate ca a dedus TVA in suma totala de 5.543 lei. pentru nefacturarea contravalorii chiriei catre . asa cum s-a prevăzut in actele adiționale nr.3/01.04.2005 si nr.5/30.11.2005 organul de inspecție fiscala a colectat TVA in suma de 12.130,15 lei. - in luna ianuarie 2010 contribuabilul a vândut echipament tehnologic (mașini, utilaje) dar in contabilitate nu au fost înregistrate aceste operațiuni in suma totala de 66.972,78 lei, soldul contului "213.1 -Echipament tehnologic" la 30.06.2010 este identic cu cel de la 31.12.2009; de asemenea, nu a fost înregistrata in contabilitate operațiunea de vânzare a deșeurilor fieroase rezultate in urma casării mijloacelor fixe in valoare totala de 32.1140,42 lei. Organul de inspecție fiscala a constatat ca nu au fost întocmite documente justificative din care sa se faca dovada depozitarii in incinta . a mijloacelor fixe, materiilor prime cat si pieselor de schimb existente in sold la 30.06.2010, in valoare totala de 281.552,22 lei fapt pentru care s-a considerat ca aceste bunuri sunt lipsa in gestiune, asa cum se precizează la art.21, a\n.(4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu modifcarie si completările ulterioare; pe cale de consecința in temeiul art. 134 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, s-a colectat TVA in suma de 53.495 lei.
- contribuabilul a casat mijloace fixe (Instalație de aspirație aer pentru rumeguș, rezervor cu sistem de aspirație motorizat, suport metalic) înaintea expirării duratei normale de funcționare, deprecierea mijloacelor fixe nu a fost constatata si confirmata de catre o comisie legal constituita, rezulta ca au fost incalcate prevederile art.21, alin.(4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, pentru care s-a colectat TVA in suma de 6.100,97 lei.
- in luna ianuarie 2010 contribuabilul a vândut catre . mijloace fixe in valoare totala de 27.777,48 lei, a căror valoare contabila a fost de 34.862,36; pentru diferența dintre valoarea contabila si valoarea de ieșire din gestiune a acestora, organul de inspecție fiscala a colectat TVA in suma de 1.346,12 lei_ conform art.134, alin. 1) din Legea nr. 571/2003 cu modificările si completările ulterioare.
Analizând motivele contestație având în vedere conținutul dosarului administrativ cât și raportul expertiza contabilă efectuată în cauză de expertul contabil B. P. M. Tribunalului urmează să respingă acțiunea formulată ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Organele de control din cadrul Activității de Inspecție fiscala, din cadrul DGFP T., au efectuat un control al activității ., aferent perioadei 01.01._10, verificând modul de calcul, declararea si virarea TVA-ul, respectiv analiza si aprobarea rambursării TVA, aferenta sumei negative înscrise in decontul de TVA nr. 41.181/14.07.2010, in suma de 107.781 lei.
Ca urmare a acestui control, așa cum rezulta din Decizia de impunere nr. 599/06.09.2010, organul de control a respins la rambursare suma de 87.102 lei, la care se adaugă obligații fiscale accesorii la plata.
Reclamanta susține că Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 599/06.09.2010 si Raportul de inspecție fiscala nr._/06.09.2010 sunt acte administrative care au fost întocmite in contra disozitiilor legale in materia TVA deductibila si colectata aspecte pe care Tribunalul le va analiza după cum urmează .
Referitor la suma de 5.639 lei, reprezentând TVA aferenta sumei de 29.678 lei, exista documente din care sa rezulte realitatea operațiunilor, respectiv pentru aceasta TVA sunt aplicabile condițiile de deductibilitate prevăzute de prevederile art. 21 alin. (1) lit. m din Codul fiscal.
In Raportul de expertiza contabila judiciara expertul contabil ec. B. P. M. arata ca organele de inspecție fiscala au consemnat in Raportul de inspecție fiscala întocmit in data de 01.09.2010 si înregistrat sub nr.
_/06.09.2010 ca societatii ii sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal "....alte servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora in scopul activităților desfășurate si pentru care nu sunt încheiate contracte";
Expertul contabil prezintă in totalitate art. 21 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora in scopul activităților desfășurate si pentru care nu sunt încheiate contracte; si concluzionează ca organele de inspecție fiscala au citat incomplet art. de mai sus si a extins intelesul legii ceea ce ar însemna existenta unor contracte. comenzi, situații de lucrări, devize etc. pentru orice fel de cheltuiala si nu numai pentru cele menționate in lege si anume, cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta.
Expertul contabil susține ca organele de inspecție fiscala citează si art. 145 alin. 2 din Codul Fiscal: "oricepersoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt destinate utilizării in folosul operațiunii taxabile", precum si pet. 48 din Norme: „ ...serviciile trebuie safie efecrivprestate ..."dar nu au făcut dovada ca serviciile si cheltuielile in suma de 29.678 lei nu au fost efectiv prestate.
Tribunalul reține însa că pentru suma de 5.639 lei aferenta achizițiilor de materiale de construcții si electrice pentru care nu au fost prezente documente aferente lucrărilor de punere in opera a materialelor, constând in situații de lucrări, devize, contracte de prestări servicii, comanda;
Astfel in suma de 2.848 lei aferenta facturilor nr. 80/07.11.2008 si nr. 89/12.12.2008 având ca obiect executarea de lucrări de instalații electrice nu se identifica locația de efectuare a prestației.
Potrivit art. 21. alin. 4, lit. "m" din Legea nr. 571/2003 respectiv art . 48 din HG nr. 44/2004 "Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestări de servicii trebuie sa se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate in baza unui contract încheiat intre parti sau in baza oricărei forme contractuale prevăzute de lese; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piața sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie sa dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate ".
De asemenea - art. 145 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 modificata si completata arată că "(2) Orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferentaachizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizării in folosul următoarelor operatiuni:
a) operatiuni taxabile ".
Intrucat achizitiile de bunuri si prestarile de servicii nu au fost justificate cu documente, nu se poate determina care este adresa exacta unde au fost puse in opera materiale de construcții si materiale electrice si unde a avut loc prestarea de servicii fapt pentru care TVA in suma de 5.639 lei dedusa de contribuabil nu este deductibila fiscal.
Referitor la suma de 1.633 lei, reprezentând TVA aferenta sumei de 8.592 lei, în Raportul de expertiza contabila judiciara expertul contabil arata ca organele de inspecție fiscala au stabilit ca TVA in suma de 5.543 lei aferenta cheltuielilor privind consumul de gaz ca fiind TVA datorata suplimentar, intrucat societatea nu a facturat catre chiriasi contravaloarea unor utilitati in suma de 29.173 lei.
Astfel Expertul contabil susține ca exigibilitatea taxei pe valoarea adaugate in cazul utilitatilor intervine la data facturarii efective si nu la data la care este obligatorie facturarea chiriei si invoca prevederile art. 1342 (8) "in cazul livrarilor de bunuri si al prestarilor de servicii care se efectuează continuu, altele decat cele prevăzute la alin. (7), cum sunt: livrarile de gaze naturale, de apa, serviciile de telefonie, livrarile de energie electrica si altele asemenea, se considera ca livrarea/prestarea este efectuata la datele specificate in contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate depasi un an.
Tribunalul reține însă că in perioada ianuarie 2005 - mai 2008 reclamanta nu a procedat la refacturarea cheltuielilor in suma de 29.173 lei aferente consumului de gaz si salubritate, catre ., ., . SRL conform clauzelor contractuale stabilite intre parti, cu toate ca a dedus TVA in suma totala de 5.543 lei, din care contesata TVA in suma de 1.633 lei.
Astfel potrivit art. 134, alin. 1 si 2 din Legea nr. 571/2003 "(1) Faptul generator reprezinta faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Exigibilitatea taxei reprezinta data la care autoritatea fiscala devine indreptatita, in baza legii, sa solicite plata de catre persoanele obligate la plata taxei, chiar daca plata acestei taxe poate fi amanata ".
Prin urmare reclamanta datoreaza TVA in suma de 1.633 lei, aferenta consumului de utilitati in suma de 8.592 lei.
Cu privire la suma de 12.130,15 lei, TVA aferenta sumei de 63.842,85 lei, cu titlul de diferenta de chirie nefacturata conform clauzelor contractuale si actelor aditionale la contracte în Raportul de expertiza contabila judiciara expertul contabil arata ca prin Contractul de inchiriere nr. 8/26.10.2003, încheiat cu ., in conformitate cu prevederile pet. Ill, art. 2, chiria a fost stabilita initial, la valoarea de 2.500 euro+TVA, in echivalent in lei, la cursul BNR din ziua platii.
Prin actele aditionale încheiate ulterior si succesiv la acest contract, pretul chiriei a fost modificat, dupa cum urmeaza:
- de la data de 01.03.2005, chiria a fost convenita la valoarea de 3.000 euro+TVA (Actul aditional nr. 1/01.03.2005);
- de la data de 01.04.2005, chiria a fost convenita la valoarea de 5.150 euro+TVA (Actul aditional nr. 3/01.04.2005);
.- de la data de 30.11.2005, chiria a fost convenita la valoarea de 4.500 euro - TVA inclus (Actul aditional nr. 5/30.11.2005);
- de la data de 01.11.2006, chiria a fost convenita la valoarea de 3.000 euro-TV A (Actul aditional nr. 6/01.11.2006).
Expertul contabil susține ca in mod greșit în opinia Tribunalului că organele de inspecție fiscala nu au tinut cont de actul aditional nr. 5, in care se specifica ca chiria lunara de suma de 4.500 euro trebuia adaugata TVA.
Astfel potrivit art. 134, alin. 1 si 2 din Legea nr. 571/2003, organul de inspecție fiscala a procedat legal la colectarea TVA așa cum a fost prezentat in timpul controlului actul aditional 5/30.11.2010 (valoarea contractului este de 4500 euro -r TVA).
Referitor la suma de 53.495 lei, TVA aferenta sumei de 281.552,22 lei, reprezentând valoarea mijloacelor fixe, utilaje, piese de schimb, materii prime, inregistrate in evidenta societatii la 30.06.2010 in conturile 213.1, 301, 302.4, în Raportul de expertiza contabila judiciara expertul contabil arata ca societatea nu a putut dovedi la momentul controlului existenta faptica a mijloacelor fixe in patrimoniul . si in consecinta a colectat TVA aferenta ca si cum aceste mijloace fixe ar fi instrainate.
Expertul contabil susține ca aceste mijloace fixe au făcut obiectul Contractului de transport nr. 26/07.11.2009, in temeiul caruia ., in calitate de transportator s-a obligat sa le transporte in Italia, loc. Mariano Comense (CO), la societatea AML di Canzi Armando insa pe durata transportului, respectiv in data de 09.11.2009, camionul proprietatea transportatorului a fost implicat . si toate cele 7 masini de prelucrare a lemnului au fost grav avariate.
Pe cale de consecinta, aceste mijloace fixe au fost inregistrate in contabilitate desi acestea nu se afla la sediul social, fiind la sediul transportatorului, unde au si făcut obiectul unei expertize tehnice care urmeaza sa arate in ce masura au fost distruse ca urmare a accidentului.
Intrucat societatea nu a făcut dovada existentei faptice a unor materii prime si piese de schimb, organele de inspecție fiscala au stabilt TVA colectata aferenta valorii acestora pe considerentul ca sunt lipsa in gestiune cu toate ca aceste bunuri se aflau de fapt in custodia unor terti.
Astfel în opinia expertului contabil, organele de inspecție fiscala nu au intreprins toate demersurile necesare stabilirii realitatii operațiunilor descrise mai sus, confiscand in mod nejustificat suma de 53.495 lei reprezentând TVA colectata suplimentar spect pe care Tribunaul nu il poate reține după cum urmează.
În ce priveste TVA colectata in suma de 53.495 lei, reclamanta susține ca mijloacele fixe au fost inregistrate in mod corect, insa din motive independente de vointa petentei si fara a da dovada de rea-credinta, acestea nu se afla la sediul social, fiind la sediul transportatorului, unde au si făcut obiectul unei expertize tehnice care urmeaza sa arate in ce masura au fost distruse ca urmare a accidentului; pana la finalizarea litigiului si pana la acordarea unor eventuale despagubiri, aceste mijloace fixe sunt inca inregistrate in patrimoniu.
Argumentele reclamantei nu pot fii însă reținute atâta timp cât nu au fost dovedite cu documente, iar iesirea din gestiune a mijloacelor fixe nu a fost inregistrata in contabilitate, astfel ca nu se demonstreaza realitatea operațiunii.
Tribunalul reține că potrivit art. 21, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003: "cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporate constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu aufost încheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VI. Nu intra sub incidenta acestor prevederi stocurile si mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze deforta major a, in condițiile stabiliteprin norme", coroborat cu art. 128 alin.4 lit.d) din Codul fiscal actualizat:
"Sunt asimilate livrarilor de bunuri efectuate cu plata următoarele operatiuni: d) bunurile constatate lipsa din gestiune, cu exceptia celor la care se face refer ire la alin. (8) lit. a)-c). "
Prin urmare, s-a constatat ca reclamanta datoreaza TVA in suma de 53.495 lei.
În fine, în ceea ce privește suma de 6.100,97 lei, reprezentând TVA aferenta sumei de 32.110,42 lei, contravaloarea mijloacelor fixe casate inaintea duratei normale de functionare în raportul de expertiza contabila judiciara expertul contabil arata ca societatea a valorificat materialele rezultate din scoaterea din functiune catre . SRL, cu factura nr.9/23.04.2010, aceasta fiind proba casarii efective a bunurilor, motiv pentru care TVA in suma de 6.100,97 lei aferenta sumei de 32.110,42 lei, ce reprezinta contravaloarea mijloacelor fixe casate inaintea duratei normale de functionare, nu poate fi confiscata.
Tribunalul a reținut însă că deprecierea mijloacelor fixe nu a fost constatata si confirmata de o comisie legal constituita si nu au fost încheiate contracte de asigurare, motiv pentru care organele de inspecție fiscala în mod corect au procedat la recalcularea veniturilor realizate din casarea mijloacelor fixe si au colectat in mod legal TVA in cuantum de 6.100,97 lei potrivit prevederile art. 21 alin. 4 lit. c din Codul fiscal.
Față de cele reținute mai sus Tribunalul a constatat că . datoreaza TVA in suma de 81.846 lei, iar ca o consecință datoreaza si accesoriile in suma de 13.012 lei aferente TVA, si prin urmare, în temeiul art 218 pct 2 din legea OG 92/2003 rap la art 10 din legea 554/2004 a respins ca neântemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., criticand-o pentru nelegalitate si neteminicie, solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate, in sensul admiterii integrale a actiunii sale, astfel cum a fost precizata, invederand ca instanta de fond a făcut o gresita aplicare a dispozitiilor legale in materia TVA la situatia de fapt, in esenta pentru următoarele motive:
I. In ceea ce privește TVA deductibilă:
•Cu privire la suma de 5.639 lei TVA aferentă sumei de 29.678 lei reprezentând cheltuială aferentă descărcării de gestiune a mijloacelor fixe valorificate și cu privire la care instanța a reținut că este nedeductibilă, intrucât nu indeplinește condițiile de deductibilitate, în acord cu disp. art. 21 alin. 4 lit. m) din Codul fiscal modificat si completat, precum si pct. 48 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004,
Recurenta precizează că aceste achiziții, care se referă la imbunătățirile aduse la hala din C. (la aceea vreme proprietatea sa), nu au avut loc in perioada menționată de către organul de control in Raportul de inspecție fiscală, ci sunt cheltuieli aferente anului 2007, conform facturilor nr._/28.05.2007 (căsuță din lemn, platformă cimentată), nr._/28.05.2007 (contor de gaz, centrala telefonica, usa culisanta, copertina) si nr._/28.05.2007 (contor electric), iar textul de lege pretins a fi incalcat se referă la prestări de servicii, pe când, in fapt, aceste cheltuieli se constituie din achiziții de materiale de construcții si electrice, nefiind nicidecum vorba de prestări de servicii.
Chiar daca s-ar considera ca este vorba despre prestări servicii, arată că dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. m) Cod fiscal se referă, așa cum in mod corect a opinat si expertul desemnat in cauză, la cheltuielile cu serviciile de management, consultanță si asistență și, mai mult decât atât, in raport de caracterul si natura acestor achiziții (gresie, faianță, parchet, prize, contor de gaz, centrală telefonică etc), că nu se impunea intocmirea unor situații de lucrări sau procese-verbale de punere în operă, in momentul încorporării lor, astfel incât nu se poate susține că nu a fost dovedită realitatea operațiunilor.
•Referitor la suma de 2.848 lei TVA aferent sumei de 14.988,65 lei reprezentând prestări de servicii pentru care instanța a stabilit lapidar că nu se poate identifica locul punerii în operă, motiv pentru care nu au caracter deductibil
Recurenta învederează că aceste investiții au fost făcute la spațiul (imobilul din loc. Mosnita Noua, jud. T. deținut cu titlul de locațiune, conform Contractului de închiriere nr. 23/30.09.2008, pe o perioadă de 5 ani) în care societatea și-a desfășurat activitatea la acea vreme, așadar, în vederea desfășurării de activități taxabile, realitatea acestor operațiuni rezultând din documentele depuse la dosarul cauzei, de care însă instanța nu a ținut seama. Este vorba de un Contract de lucrări, un Proces-verbal de recepție din data de 12.12.2008, precum și de o Situație de lucrări și factura aferentă. Din cuprinsul acestor inscrisuri, rezulta fără putință de tăgadă, că obiectul prestării a fost realizarea unei instalații electrice pentru mașini industriale. împrejurarea că, in contractul de lucrări si in Procesul-verbal de recepție, nu a fost specificată adresa exactă a prestării nu este de natură să afecteze realitatea operațiunii și caracterul deductibil al acestor investiții, in condițiile in care, la acea data ., nu deținea altă locație de desfășurare a activității sale (punctul de lucru cu activitate declarată) decât cea din Mosnita Nouă (dovedită cu inscrisuri).
În plus, arată că prin Convenția încheiată la data de 25.02..2010, intre societate și proprietarul imobilului in discuție, se confirmă toate aceste investiții (respectiv, instalație electrică de 220 V montată pe tavan, instalație curent electric pentru birou, baie si sala de mese, tablou electric general) efectuate de către ., stabilindu-se că investițiile efectuate constând în instalație electrică rămân câștigate locului, contravaloarea acestora convertindu-se în chiria aferentă lunilor septembrie si octombrie 2008.
Taxa pe valoare adăugată se calculează și datorează pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, nu pentru greșeli în întocmirea documentelor justificative.
II. In ceea ce privește TVA colectată:
•Referitor la suma 1.633 lei TVA aferentă sumei de 8.592 lei (pe care am inteles să o contestăm) din totalul sumei de 5.543 lei TVA aferentă sumei de 29.173 lei reprezentând consum utilități, cu privire la care instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de deductibilitate prevăzute de art. 134 alin.(l) din Codul fiscal, intrucât societatea, in calitate de locator, nu a procedat la refacturarea contravalorii acestora către chiriași (conform prevederilor celor trei contracte de închiriere, respectiv Contractul de Contractul de închiriere nr. 8/26.10._ încheiat cu ., Contractul de închiriere nr. 9/01.11,2003 încheiat cu . și Contractul de închiriere nr. FN/06.03.2006 cu .)
Or, recurenta arată că în Contractul de inchiriere nr. 9/01,11.2003 încheiat cu ., pentru perioada verificată (01.01._06) nu exista obligația recurentei de a refactura cheltuielile privind consumul de gaz, așa cum rezultă din cuprinsul Promisiunii de închiriere nr. 5/24.06.2003.
In susținerea acestei idei, se invocă dispozițiile art. 134.2 alin.8 Cod fiscal potrivit cărora: "în cazul livrărilor de bunuri și prestările de servicii care se efectuează continuu, cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie, livrările de energie electrică și altele asemenea, se consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciile prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate depăși un an." – astfel că, așa cum a apreciat si expertul in cauză, exigibilitatea TVA in cazul utilităților intervine la data facturării efective, si nu la data la care este obligatorie facturarea chiriei.
Având în vedere și faptul că, în cazul refacturării cheltuielilor efectuate pentru alte persoane, cum este cazul de față, se aplică structura de comisionar în care faptul generator pentru operațiunile refacturate intervine la data emiterii facturii de către persoana care refacturează cheltuielile efectuate pentru alte persoane.
Prin urmare, conchide că TVA-ul in cuantum de 1633 lei aferent sumei de 8,592 lei reprezentând consumul de gaz pentru . era deductibil.
•Cu privire la suma de 12.130,15 lei TVA aferentă sumei de 63.842,85 lei reprezentând diferență de chirie nefacturată conform clauzelor contractuale si actelor adiționale la contracte, cu privire la care instanța, folosind din nou argumentația organului fiscal, a apreciat că organul de control a procedat legal colectând TVA-ul aferent.
În fapt, recurenta precizează evoluția prețului chiriei conform contractului de închiriere nr. 8/26.10.2003 încheiat cu ..L, și actele adiționale aferente, precizând că instanța, folosind același raționament eronat ca și organul fiscal, nu a înțeles să ia in considerare dispozițiile Actului Adițional nr. 5/ 30.11.2005, potrivit cărora chiria a fost convenită de parti la nivelul sumei de 4500 Euro INCLUSIV TVA, ci dimpotrivă, s-a considerat că „la suma de 4.500 euro lunara s-ar fi adăugat TVA, și nu ca având TVA inclusă".
• Referitor la suma de 53.495 lei TVA aferentă sumei de 281.552,22 lei, reprezentând valoarea mijloacelor fixe, utilaje, piese de schimb, materii prime inregistrate in evidența societății, cu privire la care instanța a reținut că sunt indeplinite condițiile de nedeductibilitate prevăzute de art.21 alin. 4 lit. c) din Codul Fiscal
Recurenta critică argumentația instanței, potrivit căreia existența faptică a mijloacelor fixe nu ar fi fost dovedită, considerându-le lipsă din gestiune, ignorând probele administrate în fața organului de control, cât si in fața primei instanță, în sensul că mijloacele fixe in valoare de 219.070,9 lei (TVA aferentă in cuantum de 41.623,47 lei) au făcut obiectul unui litigiu (dosarul nr._ ), și, desi sunt inregistrate in contabilitatea societății, ele nu se află la sediul social, ci la cel al transportatorului, unde urmau a fi expertizate pentru a se stabili măsura in care au avariate ca urmare a accidentului produs.
Aceste mijloace fixe au făcut obiectul Contractului de transport nr. 26/07.11.2009, în temeiul căruia ., in calitate de transportator, s-a obligat să le transporte in Italia. Pe durata transportului, respectiv in data de 09.11.2009, camionul proprietatea transportatorului a fost implicat ., astfel încât toate cele 7 mașini de prelucrare a lemnului (respectiv o mașină Pellet (Pelletatrice P300), o mașină 4 fețe, o mașină bobinare (avvolgitrice), doua mașini de găurit (atrezzatura-remail), o mașină multilama, si o mașină de găurit automatică) au fost grav avariate. Datorită faptului că aceste bunuri au fost distruse nu a mai putut opera vânzarea acestora.
Deși aceste utilaje au fost asigurate in temeiul unui contract de asigurare încheiat de către transportator cu asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE UNITA VIENA INSURANCE GROUP SA, (cu polița de asigurare . nr._), valoarea acestora nu a fost nici până in prezent recuperată, acordarea despăgubirilor făcând obiectul dosarului nr._ al înaltei Curți de Casație si Jusitiție.
Prin urmare, până la finalizarea litigiului și acordarea unor eventuale despăgubiri, aceste mijloace fixe figurează încă înregistrate în patrimoniu, recurenta apreciind în consecință că a fost făcută dovada realității acestor operațiuni.
În ceea ce privește TVA aferentă valorii unor materii prime și piese de schimb, colectată nelegal de organul fiscal, apreciindu-se că ar fi lipsa din gestiune, arată că existența faptică a acestora a fost probată prin contractele de custodie, respectiv Contractul de custodie nr. 10/01.04.2010 încheiat cu . SRL (valoarea totală a acestor mijloace fixe fiind in suma de 33,201 lei, iar TVA aferentă in cuantum de 6.308,27 lei), precum si Contractul de custodie din data de 01.06.2010 pentru mijloacele fixe in valoare de 5.812,27 lei (TVA 1.104,331 lei). Toate aceste aspecte se coroborează cu declarația dnei Girbovan C., potrivit căreia, societatea MG I. SRL închizând punctul de lucru din loc, Mosnita Noua, jud. T., toate bunurile existente în stoc au fost depozitate în altă parte, pentru evitarea cheltuielilor excesive.
Chiar și în situația în care organul constatator nu putea verifica custodia acestor mijloace din lista de inventar, motivat de absența acestor acte, nu ar fi putut să deducă nejustificat TVA aferentă, aceste poziții de inventar nefiind scăzute din contabilitatea societății, astfel că, doar în situația în care ar fi fost vândute, casate necorespunzator furate sau pierdute fără a se proba, organul de control ar fi putut inregistra ca venit valoarea acestora, colectând TVA-ul aferent.
• Privitor la valoarea de 6.100,97 lei TVA aferentă sumei de 32.110,42 lei reprezentând contravaloarea unor mijloace fixe casate înaintea duratei normale de funcționare, fără a se constata deprecierea acestora și pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. c) din Codul fiscal referitoare la caracterul nedeductibil al acestora
Solicită să se constate că marfa înstrăinată către . SRL prin factura nr. 9/23.04.2010 a rezultat ca urmare a casării mijloacelor fixe constând în instalație aspirație aer pentru rumeguș (in valoare de 20.364,48 lei), rezervor cu sistem de aspirație motorizat (in valoare de 9.670,70 lei), precum și suport metalic (in valoare de 2.075,24 lei).
Cu privire la operațiunea de casare, aa prezentat organului fiscal (fiind depusă și la dosarul cauzei) Decizia de casare nr. 011/19.04.2010, prin care aceste mijloace fixe au fost trimise spre casare de care administratorul ., prin același înscris fiind numită și comisia de casare, în acord cu dispozițiile legale in materie.
Cu toate acestea, instanța, în mod absolut nejustificat, trecând peste aceste documente, a reținut că deprecierea mijloacelor fixe nu a fost constatată și confirmată de o comisie legal constituită, organele de control procedând corect la colectarea TVA-ului aferent veniturilor recalculate.
Normele legale cu privire la casarea mijloacelor fixe se regăsesc in disp. art. 20 si 21. din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporate și necorporale, precum si pct. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitolului imobilizat în active corporate si necorporate, cu modificările ulterioare, aprobate prin H.G. nr, 909/1997. Potrivit acestor texte legale, scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe cu valoarea de intrare complet amortizata sau cu valoarea de intrare rămasă nerecuperată, se face numai cu aprobarea consiliului de administrație, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului (în speță, administratorul societății).
Totodată, solicită a se avea in vedere și concluzia expertului contabil potrivit căreia suma de 6.100,97 lei nu poate fi considerată nedeductibilă, în condițiile în care cheltuielile înregistrate ca urmare a casării unui mijloc fix cu valoare fiscală incomplet amortizată reprezintă cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. În plus, trecând peste aspectele formale invocate de către organul fiscal, recurenta consideră că valorificarea de către societate a materialelor rezultate din scoaterea din funcțiune reprezintă tocmai proba casării efective a acestor mijloace fixe.
În concluzie, recurenta arată că netemeinicia și nelegalitatea evidențierii și obligării la plata a taxei pe valoare adăugată, sub toate aspectele arrătate, va atrage după sine, eo ipso, și desființarea măsurii de obligare la plata majorărilor de întârziere, în virtutea principiului accesorium sequitur principalem, astfel încât și obligația de plată a accesoriilor in cuantum de 13.012 lei aferente TVA contestat se impune a fi desființată.
Intimata DGFP T., legal citată în instanță, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Cu titlu preliminar, este de observat ca, prin precizarea de acțiune reclamanta ., a arătat ca intelege sa atace si Decizia nr. 2386/440/09.12.2010, emisa de către Biroul de soluționare al contestațiilor din cadrul intimatei, menționând ca desi aceasta Decizie a făcut obiectul motivelor de fapt care au fost indicate in cererea introductiva, totuși ea a fost omisa din petitul acțiunii, dintr-o eroare materiala.
Într-adevar, în cuprinsul acțiunii introductive reclamanta face vorbire despre respingerea contestației sale administrative îndreptată împotriva RIF și a deciziei de impunere subsecvente, prin Decizia nr. 2386/440/09.12.2010, astfel că omisiunea acesteia de a formula un petit distinct cu privire la anularea acestei decizii, apare ca fiind o eroare materiala, în condițiile în care precizarea de acțiune în acest sens a reclamantei a intervenit la prima zi de infatisare, conform art.132 alin.1 C. proc. civ, iar prin decizia mentionata, depusa la dosar in recurs, parata, in calitate de organ de solutionare a contestatiei administrative a respins in intregime contestatia pe fond, inlaturand motivele reclamantei indicate si prin actiunea initiala.
Așa fiind, rezulta ca sunt indeplinite cerintele de regularitate ale actiunii in contencios administrativ, având in vedere faptul ca reclamanta a atacat in instanta si decizia de solutionare a contestatiei administrative, definitiva in sistemul cailor administrative de atac, potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, precum si faptul ca actiunea a fost introdusa in termenul de 6 luni prevazut de Legea nr.554/2004, intrucat decizia mentionata a fost comunicata reclamantei la data de 14.12.2010, potrivit dovezii anexate in recurs, iar actiunea a fost inregistrata pe rolul tribunalului la data de 29.03.2011.
Pe fond, examinand punctual motivele invocate de recurenta cu privire la fiecare categorie de cheltuieli ce au determinat TVA deductibila si colectata, potrivit actelor fiscale contestate in cauza, Curtea retine ca acestea nu subzista pentru considerentele care urmeaza:
I. TVA deductibilă
1. Cu privire la suma de 5.639 lei TVA aferentă sumei de 29.678 lei reprezentând cheltuieli aferente unor achizitii de materiale de construcții si electrice, pentru care s-a retinut ca nu indeplineste condițiile de deductibilitate prevăzute de lege - recurenta a aratat ca, pe de-o parte, ca aceste achiziții, care se referă la imbunătățirile aduse la hala din C. (la aceea vreme proprietatea sa), nu au avut loc in anul 2009 cum a mentionat organul de control, ci in anul 2007, așa cum rezulta din cele 3 facturi de care se prevaleaza, iar pe de alta parte, acestea sunt simple achizitii si nu prestări servicii, așa cum impun dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. m) din Codul fiscal modificat si completat, precum si ale pct. 48 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004,
Curtea retine insa ca este irelevanta eroarea organului de control cu privire la anul efectuării achizițiilor, in condițiile in care celelalte date corespund, fiind vorba despre simple facturi de achizitie a unor materiale, pentru care nu s-au prezentat acte justificative, in sensul dispozitiilor fiscale menționate, cu privire la modul de executare a lucrărilor aferente si locația punerii in opera a acestor materiale.
Astfel, contrar sustinerilor recurentei, sunt lipsite de relevanta achizitiile in sine din punctul de vedere al deductibilitatii TVA, importanta fiind destinatia acestor achizitii, conform prevederilor art.145 alin.2 C. fiscal, care conditioneaza dreptul de deducere al taxei aferente achizițiilor, de destinatia acestora, aceea de a fi utilizate in folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile.
Or, in condițiile in care aceste achizitii au fost puse in opera urmare a unor prestări de servicii, devine incidenta dispozitia art.21 alin.4 lit.m C. fisc, potrivit careia nu sunt deductibile „ alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora in scopul activitatii acestora si pentru care nu sunt încheiate contracte”, invocata de organul fiscal, si nu in partea referitoare la serviciile de management, consultanta si asistenta, așa cum eronat susține recurenta.
Asadar, din texul mentionat se desprinde existenta a doua condiții, a caror lipsa este sanctionata cu nedeductibilitatea TVA, respectiv, necesitatea prestării serviciilor in scopul activitatii contribuabilului si incheierea de contracte, potrivit legii, condiții pe care reclamanta in speta nu le-a dovedit ca atare.
Dispozitia amintita din Codul fiscal, se completeaza cu prevederile pct.48 din Normele metodologice, care enunta in mod explicit aceste condiții privind deductibilitatea TVA in cazul prestarilor de servicii si le prevede in mod cumulativ, in sensul ca „serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate in baza unui contract încheiat intre parti sau in baza unei forme contactuale prevăzute de lege” iar „contribuabilul trebuie sa dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activitatii desfășurate”.
Așa cum s-a aratat, recurenta nu a dovedit indeplinirea acestor condiții, fiind insuficienta cerinta ca serviciile sa fie efectiv prestate, de care se prevaleaza reclamanta, care arata ca realitatea operațiunilor este de necontestat, cata vreme materialele achizitionate au fost incorporate in hala din Chisoda, singurul punct de lucru al acesteia in anul 2007. Aceasta in contexul in care obiectul pricipal de activitate al societatii il reprezinta inchirirea si subanchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate – cod CAEN nr.6280, conform constatarilor din RIF, iar natura achizițiilor din anul 2007, conform facturilor de care se prevaleaza reclamanta reflecta in principal, imbunatatiri imobiliare - casuta din lemn, centrala telefonica, contor de gaz, platforma cimentata, beton, tablou electric, gresie, faianta, parchet, prize, doze etc., a caror locatie nu a putut fi stabilita pe baza unor acte justificative dintre cele prevazute de lege, cum ar fi contracte, situatii de lucrari, devize sau procese verbale de receptie.
2. În mod similar, pentru suma de 2.848 lei TVA aferent sumei de 14.988,65 lei reprezentând prestări de servicii pentru care s-a stabilit lapidar că nu se poate identifica locația punerii în operă, recurenta reiterează apărările din fața primei instanțe, respectiv că prestațiile reprezintă o instalație electrică pentru mașini industriale, pentru care există acte justificative, acestea fiind efectuate la imobilul din Moșnița Nouă, deținut în locațiune, singurul în care societatea și-a desfășurat activitatea în perioada respectivă, conform contractului de închiriere nr.23/30.09.2009 încheiat pe o perioadă de 5 ani.
Curtea înlătură apărările reclamantei potrivit cărora, în aceste condiții, nespecificarea locației exacte a lucrării în actele justificative de care se prevalează nu este de natură să afecteze realitatea operațiunii și caracterul deductibil al investiției deoarece, potrivit situațiilor de lucrări nr.061/07.11.2008 și nr.068/12.12.2008, aferente facturilor nr.0080/07.11.2008 și nr.0089/12.12.2008, și proceselor verbale de recepție corespunzătoare, conform contractului de prestări servicii nr.099/08.10. 2008 –filele 109 și urm. dosar tribunal – lucrările constând în furnizare parțială și montare instalație electrică au fost efectuate la „casa din loc. Timișoara, jud. T.”, respectiv, „la hala industrială destinată prelucrării lemnului din loc. Timișoara, jud. T.”.
Așadar, potrivit acestor acte justificative, lucrările menționate au fost efectuate în Timișoara la o adresă nespecificată și nu în loc. Moșnița Nouă, contrar susținerilor reclamantei, care nu justifică în nici un fel o neconcordanța privind locația acestora. Prin urmare, locul prestării serviciilor fiind incert, nu poate fi determinată nici realitatea operațiunilor în folosul operațiunilor taxabile ale recurentei, astfel că în mod corect, organele fiscale au reținut incidența acelorași dispoziții legale enunțate la pct.1.
II. TVA colectată
1. Referitor la suma 1.633 lei TVA aferentă sumei de 8.592 lei contestate din totalul sumei de 5.543 lei TVA aferentă sumei de 29.173 lei reprezentând consum utilități, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de deductibilitate prevăzute de art. 134 alin.(l) din Codul fiscal, întrucât societatea, in calitate de proprietar, nu a procedat la refacturarea contravalorii acestora către chiriași conform prevederilor celor trei contracte de închiriere, încheiate în 2003 și 2006, prezentate de recurentă.
Sub acest aspect, organul fiscal a reținut că părțile au convenit asupra susținerii cheltuielilor de către locator și refacturării acestora de către locatar, având în vedere obligația chiriașilor stipulată în contracte de a suporta toate cheltuielile cu utilitățile, inclusiv, consumul de gaz și salubritate.
Recurenta nu contestă decât TVA-ul stabilit pentru cheltuielile cu utilitățile aferente contractului încheiat cu . C., argumentul fiind acela că prevederea contractuală privind refacturarea utilităților nu subzistă, în condițiile în care prin promisiunea de închiriere încheiată anterior cu același chiriaș nu există această prevedere. În acest context apreciază că dispozițiile art.134/2 alin.8 C. fiscal, invocate de organul de control se interpretează că exigibilitatea TVA în cazul utilităților, intervine la data facturării efective și nu la data stabilită pentru facturarea chiriei, așa cum a apreciat și expertul desemnat în cauză.
Curtea reține că nici acest argument nu poate fi primit, deoarece, în primul rând, recurenta nu poate opune prevederilor din contractul de închiriere încheiat cu ., nr.05/01. 03.2006 - potrivit cărora chiriașul se obligă să suporte semestrial c/val cheltuielilor de întreținere „care va fi cuantificată într-o altă factură emisă de proprietar”, corelativ cu obligația proprietarului de a „efectua semestrial factura de întreținere care va fi însoțită de un document justificativ” – promisiunea de închiriere nr.5 din 24.06.2003, care nu conține nici un fel de prevederi referitoare la plata utilităților și ale cărei efecte, în mod evident, încetează la data încheierii contractului de închiriere, așa cum este prevăzut la art.11 din promisiunea menționată (filele 124 și urm. dosar tribunal).
În al doilea rând, recurenta nu contestă constatarea organelor de control potrivit căreia, a procedat la deducerea TVA în perioada ian.2005- mai 2008, aferentă facturilor furnizorului privind consumul de gaz și serviciile de salubritate, conform celor 3 contracte încheiate, și nu ca urmare a refacturării acestora cu chiriașul.
Așadar, se confirmă nerespectarea clauzelor contractuale stabilite de părți, și în consecință, încălcarea dispozițiilor art.134/2 alin.1 și 2 lit.a C. fiscal, potrivit cărora exigibilitatea taxei și faptul generator reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de la persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acesteia poate fi amânată.
În acest context interpretarea dată de expertul desemnat în cauză prevederilor art.134/2 alin. 8 și 9 C. fiscal, care se referă la perioada maximă de decontare prin raportare data la care intervine faptul generator în cazul prestărilor de servicii care se efectuează încontinuu, inclusiv în cazul operațiunilor de închiriere - devine lipsită de relevanță, deoarece în cauză s-a pus chiar problema nelegalității deducerii TVA din perspectiva clauzelor contractuale încheiate între părți, situație în care nu poate fi pusă în discuție o eventuală decontare a TVA, conform prevederilor legale evocate de expert.
2. Cu privire la suma de 12.130,15 lei TVA aferentă sumei de 63.842,85 lei reprezentând diferență de chirie nefacturată conform clauzelor contractuale si actelor adiționale la contracte, singurul argument al recurentei a fost acela că nu s-a luat în considerare dispozițiile Actului Adițional nr. 5/ 30.11.2005, potrivit cărora chiria a fost convenită de parți la nivelul sumei de 4500 Euro inclusiv TVA, ci dimpotrivă, s-a considerat că „la suma de 4.500 euro lunara s-ar fi adăugat TVA, și nu ca având TVA inclusă".
Argumentul recurentei se dovedește a fi nereal, întrucât exprimarea organului de control care se referă la stabilirea diferențelor nefacturate de chirie conform actelor adiționale nr.3/01.04.2005 și nr.5/30.11. 2005 la contractul de închiriere nr.8/26.10.2003, încheiat cu . și „la TVA aferentă”, nu este de natură să conducă la concluzia calculului greșit al acestora, conform susținerilor recurentei. Aceasta deoarece, calculul exact al acestora diferențe este cuprins în anexa 18 la RIF - fila 80 dosar tribunal, conform căruia organul de control s-a raportat la sumele exacte indicate drept chirie la actele adiționale menționate, de 5150 și respectiv, 4500 euro/lună, la cursul zilei, sumele incluzând atât valoarea bazei de impunere cât și TVA –ul aferent.
Prin urmare, în mod legal s-a stabilit încălcarea acelorași dispoziții legale ca și la pct. precedent, pe baza unei situații de fapt similare, iar recurenta nu contestă incidența acestora prevederi legale, ci doar susține un calcul eronat în sensul majorării nejustificate a TVA colectat, susținere care nu se verifică în cauză.
3. Referitor la suma de 53.495 lei TVA aferentă sumei de 281.552,22 lei, reprezentând valoarea mijloacelor fixe, utilaje, piese de schimb, materii prime inregistrate in evidența societății, cu privire la care s-a reținut că sunt indeplinite condițiile de nedeductibilitate prevăzute de art.21 alin. 4 lit. c) din Codul Fiscal, în cazul cheltuielilor de natura stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă în gestiune ori degradate, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare și TVA aferentă, dacă acesta este datorată potrivit prev. titlului VI C. fisc, coroborate cu dispozițiile art.128 alin.4 lit.d, conform cărora sunt asimilate livrărilor de bunuri cu plată bunurile constatate lipsă în gestiune cu excepțiile prev. de alin.8 lit.a-c.
În fapt, s-a constatat că societatea a efectuat 2 operațiuni de vânzare una de mijloace fixe și alta de deșeuri feroase casate, în cursul lunilor ianuarie și aprilie 2010, conform facturilor aferente, și nu a operat în contabilitate descărcarea gestiunii de mijloace fixe, prin diminuarea soldului debitor al contului corespunzător cu c/val mijloacelor fixe casate, respectiv, vândute.
Pe de altă parte, s-a constatat că agentul economic nu a făcut dovada existenței faptice a activelor corporale și a bunurilor de natura stocurilor existente în sold la 30.06.2010, în valoare totală de 281.552, 22 lei, încălcându-se prev. art.134 alin.1 C. fiscal, motiv pentru care s-a calculat TVA datorată suplimentar.
Apărarea recurentei constă în aceea că, pe de-o parte, mijloacele fixe existente în contul 213.1 „Echipament tehnologic (mașini, utilaje)”, corespunzătoare valorii de 238.509, 41 lei, au fost deteriorate în urma unui accident de circulație ce a avut loc la data de 09.11.2009, când erau transportate spre Italia, conform contractului de transport nr.26/07.11.2009, și întrucât asigurătorul a refuzat plata daunelor, a fost declanșat un litigiu, potrivit actelor depuse în fața primei instanțe, acesta fiind motivul pentru care nu a operat scăderea din patrimoniu a acestora.
Pe de altă parte, pentru diferența de valoare de până la 281.552,22 lei, corespunzătoare unor materii prime și piese de schimb, recurentul s-a prevalat de contractele de custodie din 01.04 și 01.06.2010, coroborat cu declarația numitei G. C., în calitate de împuternicit al societății, din care rezultă că acestea au fost depozitate în cadrul altei societăți, urmare a închiderii pct. de lucru din Moșnița Nouă, pentru evitarea unor cheltuieli excesive pentru societate.
Curtea reține că niciuna dintre cele două apărări de fapt ale recurentei nu se verifică, în condițiile în care acesta nu face dovada că a prezentat aceste apărări cu documente justificative organului de control sau organului de soluționare a contestației, conform prevederilor legale, fiind irelevantă susținerea acestora direct în fața instanței.
Oricum, referitor la prima apărare, recurenta nu arată în ce context mașinile și utilajele considerate lipsă în gestiune erau transportate în Italia în luna noiembrie 2009, în condițiile în care, ulterior, în luna ianuarie 2010, potrivit facturii nr. MG -001/27.01.2010 anexă la RIF, acestea au fost vândute către . din A.. În plus, cele 7 mașini și utilaje identificate de reclamantă prin copia acțiunii privind litigiul în despăgubiri, ca fiind deteriorate în urma accidentului din noiembrie 2009, se regăsesc menționate în lista de inventariere a reclamantei din 31 decembrie 2009 – Anexa nr.10 la RIF, fila nr.71, cu prețul unitar corespunzător valorii de inventar, fără a fi evidențiate deprecieri sau diferențe contabile.
Nici a doua apărare nu poate fi valorificată, având în vedere că cele două contracte de custodie din 01.07.2010 cu care recurenta pretinde că dovedește existența celorlalte materii prime și piese de schimb – filele 139-142 dosar tribunal, par a fi întocmite pro causa, întrucât organul de soluționare a contestației administrative nu face vorbire despre aceste contracte, iar perioada verificată potrivit RIF nr._/06.09.2010, s-a încheiat la data de 30.06.2010. Dimpotrivă, organul de control reține lipsa unor documente justificative de natura unor procese verbale de predare primire în custodie, câtă vreme nu s-a putut verifica declarația numitei G. C., conform căreia bunurile ar fi fost depozitate în incinta . din . că nu a putut furniza astfel de acte organului de control, deoarece nu au fost înregistrate în contabilitatea reclamantei, iar personalul angajat al societății depozitare nu a putut fi contactat.
În consecință, atât timp cât apărările de fapt ale recurentei nu se verifică, iar acesta nu a contestat nici incidența dispozițiilor legale anterior menționate, avute în vedere de pârâtă și confirmate de instanța de fond, actele fiscale contestate apar ca fiind legale și din acest punct de vere.
4. În fine, cu privire la TVA în sumă de 6.100,97 lei aferentă sumei de 32.110,42 lei, reprezentând contravaloarea unor mijloace fixe casate înaintea duratei normale de funcționare, fără a se constata deprecierea acestora și pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, apreciindu-se că sunt incidente aceleași dispoziții ale art. 21 alin. 4 lit. c) din Codul fiscal referitoare la caracterul nedeductibil al acestora - recurenta arată, în esență că acestea au fost casate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv, Legea nr.15/1994 și Normele metodologice aferente, fapt confirmat și de către expertul desemnat în cauză.
Însă, Curtea reține că, vânzarea a 250 kg deșeuri feroase casate conform facturii nr.9 din 23.04.2010, către . SRL, privește mijloace fixe inventariate la data de 31.12.2009, la care nu s-au înregistrat deprecieri, conform aceleiași liste de inventar din 31.12.2009, anexa nr.10 la RIF, însăși reprezentantul societății în persoana numitei G. C., declarând că acestea, având probleme de funcționare, nu au fost înregistrate ca atare în contabilitatea societății, și nici nu au fost încheiate contracte de asigurare pentru ele – astfel încât respectarea dispozițiilor procedurale privind casarea mijloacelor fixe, potrivit normativelor în materie invocate de recurentă, în speță respectarea dispozițiilor Legii nr.15/1994 și ale Normelor metodologice de aplicare, în sensul casării mijloacelor fixe cu aprobarea responsabilului de gestiune al societății, conform deciziei de casare nr.011/19.04.2010, devine irelevantă în cauză.
Prin urmare, dispozițiile art.21 alin.4 pct.c C. fiscal enunțate la punctul anterior și reținute ca fiind incidente și în această situație, se referă la nedeductibilitatea cheltuielilor privind bunuri constatate ca fiind lipsă în gestiune ori degradate, și pentru care, în egală măsură, nu s-au încheiat contracte de asigurare or, în speță niciuna din cerințe prevăzute de text nu apare a fi îndeplinită, ceea ce confirmă legalitatea actelor fiscale contestate sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, întrucât motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, sentința recurată fiind temeinică și legală, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art.312 alin.1 C. proc. civ.
Se ia act că nu se impun a fi acordate cheltuieli de judecată, conform art.274 c. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta . G. împotriva sentinței civile nr.3324/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 19.09.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. I. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.:MI/26.09.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./27.09.2013
Inst.fond:TribunalulTimiș :jud.M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 14/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... → |
|---|
