Pretentii. Decizia nr. 5020/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5020/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 6813/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 10.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.5020
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, împotriva sentinței civile nr.983/11.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamantul – intimat T. F. A., pârâta – intimată Direcția G. a Finanțelor Publice T. și chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinări din partea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice T. și reclamantului T. F. A. și înscrisuri privind înmatricularea autoturismului într-un stat membru U.E. anterior înmatriculării în România.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 03.10.2011, sub nr._, reclamantul T. F. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Lugoj, Direcția G. a Finanțelor Publice T.: anularea actului administrativ, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/09.03.2009, emisă de pârâtă ca urmare comunicată în data de 09.03.2009, pentru suma de 11.263 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, pentru autoturismul marca Opel tip F7/ACA6/VIVARO, categoria Autoutilitară, caroseria BB furgon, număr de omologare BF1E131812J46E3, anul de fabricație 2004, numărul de identificare WOLF7ABA54V642280, achitată conform chitanței . nr._ din 09.03.2009, eliberată de Trezoreria Municipiului Lugoj, ca netemeinică și nelegală; restituirea sumei de 11.263 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, pentru autoturismul marca Opel tip F7/ACA6/VIVARO, categoria Autoutilitară, caroseria BB furgon, număr de omologare BF1E131812J46E3, anul de fabricație 2004, numărul de identificare WOLF7ABA54V642280, achitată conform chitanței . nr._ din 09.03.2009 reprezentând taxa de poluare; obligarea pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a dobândit prin cumpărare autoturismul marca Opel tip F7/ACA6/VIVARO, categoria Autoutilitară, caroseria BB furgon, număr de omologare BF1E131812J46E3, anul de fabricație 2004, numărul de identificare WOLF7ABA54V642280, achitată conform chitanței . nr._ din 09.03.2009, eliberată de Trezoreria Municipiului Lugoj, și că în vederea efectuării primei înmatriculări a autovehiculului în România i s-a calculat, conform O.G. nr.50/2008, suma de_ lei, taxa de poluare de achitat, conform chitanței . nr._ eliberată de Trezoreria mun. Lugoj la data de 09.03.2009.
Se arată că, taxa de poluare achitată contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Ordonanța de Urgență nr.50/2008, care instituie o taxă internă discriminatorie.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat în repetate rânduri ca, în sistemul Tratatului Instituind Comunitatea Europeană, art.90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror formă de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre1. In ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate .
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat: admiterea excepțiile ridicate, pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală,
Totodată, pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu întrucât taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu.
Prin Sentința Civilă nr.983/11.04.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins excepția inadmisibilității, tardivității și prematurității invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., a admis acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantul T. F. - A. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Lugoj, a anulat decizia de calcul al taxei de poluare nr._/09.03.2009 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 11.263 lei, cu titlu de taxă de poluare.
A respins în întregime acțiunea promovată de reclamantul T. F. - A., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T..
A admis cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Lugoj împotriva Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Lugoj suma de 11.263 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1239,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
A constatat întemeiată excepția invocată de pârâta D.G.F.P. T. privind lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții față de următoarele considerente:
Deși a chemat în judecată această pârâtă, reclamantul nu a atacat în cauză vreun act emis de D.G.F.P. T., ci a solicitat doar restituirea sumelor încasate de Administrația Finanțelor Publice Lugoj. Direcția G. a Finanțelor Publice T. nu a emis vreo decizie pentru analizarea legalității ori temeiniciei actelor administrativ fiscale, nu a încasat taxa de poluare și nu este beneficiară sumelor încasate.
Se poate, deci, conchide, că reclamantul nu atacă nici un act emis de către pârâtă, astfel încât aceasta nu este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, căci, conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunile în contencios administrativ au ca obiect anularea actelor administrative unilaterale, putând fi purtate în contradictoriu cu organele emitente ale acestora.
Or, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății, identitate care nu se verifică în speță, de vreme ce raportul juridic în discuție s-a legat între reclamantă și pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, în calitatea sa de emitent al deciziei de calcul a taxei de poluare.
A fost, admisă excepția invocată, iar acțiunea a fost respinsă în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice T. ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând, față de prevederile art. 137 Cod procedură civilă excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de lege, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel s-a reținut că prin decizia nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, obligatoriu pentru instanță potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit: „Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.”
În ceea ce privește excepția tardivității cererii de restituire, tribunalul nu a reținut întrucât, în condițiile în care reclamantul a solicitat restituirea unei sume de bani pe care apreciază că nu o datorează și cum cererea de restituire a taxei de poluare este întemeiată pe dispozițiile art. 117 al. 1 lit. d) din O.G. nr.92/2003 (impunându-se calificarea ca atare a cererii, în condițiile în care se susține că taxa este nelegală) se constată că termenul de prescripție a formulării unei astfel de cereri este de 5 ani de la data plății, este evident că excepția de tardivitate a introducerii prezentei acțiuni nu poate fi primită.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii față de prevederile art. 12 din Legea nr.9/2012, invocată prin concluziile scrise, instanța a apreciat că este o apărare de fond și a fost analizată pe fondul cauzei.
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat din Germania în regim second-hand, un autoturism marca Opel tip F7/ACA6/VIVARO, categoria autoutilitară, caroseria BB furgon, număr de omologare BF1E131812J46E3, anul de fabricație 2004, numărul de identificare WOLF7ABA54V642280, data primei înmatriculări 12.08.2004, iar pentru înmatriculare a achitat taxa de poluare.
În vederea efectuării acestei formalități reclamantul a fost obligată să achite taxa de poluare în valoare de 11.263 lei.
Decizia de calcul a fost emisă în temeiul Ordonanței de urgența 50/2008 suma stabilită, ce reprezintă taxa de poluare, fiind plătită cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres, în cuantumul prevăzut de art.4 din ordonanță.
Potrivit acestui act normativ taxa de poluare nu se percepe autoturismelor deja înmatriculate în România ci, doar pentru cele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde se reînmatriculează ca urmare a schimbării proprietarului.
La data de 08.07.2011, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei sume, însă, pârâta i-a răspuns în sensul respingerii cererii.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 (actual 110) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Scopul general al art. 110 din T.F.U.E. este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor și se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină internă mai consistentă produselor care provin din alte state membre în comparație cu produsele interne.
În cauza C 402//09, C.J.U.E. s-a pronunțat în sensul că: „Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În privința efectelor intrării în vigoare a Legii nr.9/2012 asupra prezentei cauze, s-au rețin următoarele: Legea 9/2012, pentru instituirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, și a intrat în vigoare 3 zile de la publicare.
Prin Ordinul nr. 85/62 din 19 ianuarie 2012 s-a stabilit procedura pentru restituirea sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, a solicitat modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii și a cheltuielilor de judecată, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, dat fiind faptul că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă impusă de prevederile O.G. nr.92/2003; excepția tardivității acțiunii, întrucât cererea formulată nu respectă termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. 1 din legea contenciosului administrativ și nici termenul de 1 an prevăzut la art. 11 alin. 2 din legea contenciosului administrativ.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat, în esență, că acțiunea este neîntemeiată, susținând că taxa de poluare este legală, fiind calculată în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Astfel, se arată că taxa de poluare nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratat, întrucât nu poate fi asimilată impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, iar actele normative adoptate sunt legale, fiind emise cu respectarea dreptului comunitar și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, nefiind admisă nicio excepție de neconstituționalitate în privința acestor norme.
Reclamantul – intimat, legal citat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea reține că prin Decizia nr.24 din 14.11.2011, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procedura de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare nu se aplică în cazul cererilor de restituire în baza prevederilor art.117 alin.1 lit.d din OG nr.92/2003, Codul de procedură fiscală. Ori, de vreme ce în prezenta pricină reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare achitată, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din OG nr.93 2/2003, concluzia se impune este aceea că excepțiile inadmisibilității acțiunii, respectiv tardivității plângerii prealabile, sunt neîntemeiate, fiind în mod corect respinse de prima instanță.
Cât privește fondul cauzei, în analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
În privința dobânzilor acordate de prima instanță, Curtea reține că acestea au fost acordate în baza normelor legale generale reprezentate în materie fiscală de dispozițiile art.124 alin. 1 Cod de procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de procedură fiscală, precum și în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.110 din Tratatul Comunității Europene, astfel încât și sub acest aspect soluția primei instanțe este corectă.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, Curtea va lua act că în recurs nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Lugoj împotriva Sentinței Civile nr.983/11.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2013.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
aflată în C.O., semnează
vicepreședinte Curte,
C. L.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./12.07.13
TEHNORED:M.T./15.07.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – F. P.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8366/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2873/2013.... → |
|---|
