Pretentii. Decizia nr. 51/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 6724/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 10.05.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.51
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.01.2013
PREȘEDINTE:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
JUDECĂTOR:R. P.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, împotriva sentinței civile nr.553/29.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamanta – intimată I. S., cu pârâta – intimată Direcția G. a Finanțelor Publice T. și cu chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței la data de 11.12.2012 din partea reclamantei – intimate un set de înscrisuri reprezentând dovada înmatriculării autoturismului într-un stat membru U.E. anterior înmatriculării în România.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ din 30.09.2011, reclamanta I. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. T., A.F.P. Lugoj și A.F. Mediu a solicitat anularea actului administrativ fiscal în temeiul căruia a plătit taxa de poluare pentru autoturisme, restituirea sumei de 3030 lei plătită cu titlu de taxă de poluare, precum și obligarea pârâtelor la cheltuielilor dobânzilor aferente acestei sume, începând cu data de 10.09.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că la sfârșitul anului 2007 a achiziționat din Germania autoturismul marca Audi, iar pentru a-l înmatricula în România în circulație a achitat suma de 6612 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Ulterior, la data de 29.10.2008 i s-a restituit suma de 3582 lei reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autovehicule și taxa de poluare. Întrucât această taxă este lipsită de temei legal, a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă pârâta i-a comunicat că nu are dreptul la restituirea acesteia.
A considerat că această taxă a fost percepută ilegal de către Administrația Finanțelor Publice, mai precis este încasată cu încălcarea dispozițiilor Tratatului C.E., respectiv art. 90. par.1. Astfel, aceste dispoziții interzic statelor membre ale Uniunii Europene sa instituie taxe contrare principiilor Tratatului. În speță, este încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Taxa de prima înmatriculare este percepută pentru un autoturism produs într-o țară membra a Uniunii Europene si importat dintr-o țară a U.E., la momentul in care se dorește înmatricularea lui in România, țară membră a acestei Uniuni.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul C.E., potrivit cărora “nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie coroborate cu dispozițiile Constituției României, anume cu art. 148 al 2- “prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fatță de dispozițiile contrare din legile interne.”
In susținerea acțiunii s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta A.F.P. Lugoj a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate prin raportare la data achitării, 10.09.2007, fiind depășit termenul general de prescripție.
S-a mai menționat că acțiunea este inadmisibilă si prematur formulată.
Pe cale de excepție, s-a arătat că taxa de poluare a fost stabilită prin actul administrativ fiscal constând in Decizia de calcul a taxei de poluare. Acțiunea formulata este inadmisibila datorita neefectuării procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 si urmat, din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta D.G.F.P. T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât reclamanta nu solicită anularea vreunui act emis de această pârâtă.
Prin Sentința Civilă nr.553/29.02.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins excepția tardivității, inadmisibilității și prematurității, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice T., a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. S. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Lugoj și Administrația F. pentru Mediu București, obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 3030 lei și a dobânzii legale aferente, în conformitate cu art. 124 și art. 117 Cod procedură fiscală, a respins în rest acțiunea, a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta I. S. a achiziționat în anul 2007 din Germania, autovehiculul Audi A6 cu . WAUZZZ4F65NO18400, iar pentru a-l înmatricula a achitat suma de 6612 lei în temeiul art. 241 ind.1 Cod fiscal. La data de 29._, în baza prevederilor O.U.G. nr.50/2008, reclamantei i-a fost restituită suma de 3582 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autovehicule și taxa de poluare. La data de 08.09.2011, reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare în cuantum de 3030 lei, însă pârâta A.F.P. Lugoj, prin adresa nr._ din 12.09.2011, a comunicat reclamantei refuzul său de a restitui taxa.
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de lege, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel s-a reținut că prin decizia nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, obligatoriu pentru instanță potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit: „Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.”
În ceea ce privește excepția tardivității cererii de restituire, tribunalul nu a reținut-o întrucât, în condițiile în care reclamanta solicită restituirea unei sume de bani pe care apreciază că nu o datorează în temeiul art. 117 Cod procedură fiscală, termenul în care se poate solicita restituirea este de 5 ani de la data efectuării plății. Raportat la momentul achitării taxei, 10.09.2007, termenul de prescripție nu era împlinit.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice T., tribunalul a apreciat că este întemeiată. Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul raportului juridic obligațional. În cazul de față, raportat la obiectul acțiunii, tribunalul a constatat că nu se solicită anularea vreunui act administrativ emis de pârâta D.G.F.P. T., iar pe de altă parte suma a cărei restituire se solicită a fost încasată de A.F.P. Lugoj. Față de aceste considerente, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. T..
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că problema litigioasă pe care o ridică speța de față, este aceea de a stabili dacă legislația internă – care condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamantă, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
În sensul celor de mai sus, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În speță, examinând conformitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, cu prevederile art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E., Tribunalul a constatat că, răspunzând întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C‑402/09 ( T. vs Statul român) că „Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Ori, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, criteriul în funcție de care se datorează taxa pe poluare, este acela al primei înmatriculări a autoturismului în România.
Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară (în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei) și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar (în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei).
Însă, o astfel de discriminare este de natură a descuraja achiziționarea autoturismelor second-hand din spațiul comunitar, constituind o piedică în libera circulație a mărfurilor și venind în contradicție cu prevederile art. 110 T.F.U.E.
În atare situație, Tribunalul, constatând incompatibilitatea reglementărilor interne cu normele dreptului comunitar, a procedat la înlăturarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că, în data de 15.12.2011 a fost adoptat proiectul de lege privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule inițiat de M.M.P., act normativ ce da posibilitatea ca in cazul in care taxa de poluare plătită de la 01.07.2008 este mai mare decât cea rezultata din aplicarea acestei legi, contribuabilii sa poată solicita restituirea sumelor rezultând din aplicarea acestei legi. Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule a fost publicata in Monitorul Oficial al României nr. 17 din 10 ianuarie 2012.
D. după parcurgerea acestei proceduri conform prevederilor Codului de procedura fiscala si in acord cu prevederile art. 10 din Legea nr. 9/2012 si Normele Metodologice de aplicare, contribuabilul poate contesta actul de restituire prin adresarea către instanța de judecata.
În lipsa urmării acestei proceduri acțiunea formulate direct la instanța de judecata este prematur formulata si inadmisibila.
Pe de alta parte, s-a arătat ca acțiunea din cauza de față se refera la taxa de prima înmatriculare. Raportat la prevederile art. 11 din Legea contenciosului administrativ, s-a ridicat excepția de tardivitate, dat fiind ca de la data achitării taxei a fost depășit nu numai termenul de 6 luni prevăzut la alin. 1 al art. 11 ci si termenul de 1 an prevăzut la alin. 2 al art. 11 din legea contenciosului administrativ. Acțiunea este tardiv formulata si prin raportare la termenul general de prescripție de 3 ani cuprins la art. 2517 din Codul civil.
Pe fondul cauzei se arată că reclamanta a achiziționat un autoturism, iar pentru utilizarea acestuia pe teritoriul României trebuia înmatriculat așa cum prevede art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Pentru finalizarea procedurii de înmatriculare reclamanta a solicitat stabilirea taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat conform prevederilor art. 4 si art. 5 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Organele comunitare nu au contestat niciodată dreptul statelor membre de a stabili astfel de taxe speciale pentru autovehicule, si nu au susținut niciodată ca însăși instituirea in sine a unei astfel de taxe ar contraveni prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul C.E. (110 T.F.U.E.) in cazul autovehiculelor noi sau second-hand deja înmatriculate in țările de proveniența,
În concluzie, Legea privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 9/2012 elimina discriminarea indirecta menționata in hotărârile Curții Europene de Justiție, in cele doua cauze care au avut ca obiect interpretarea art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a dat o corectă soluționare excepției tardivității acțiunii, invocată de către pârâtă, întrucât acțiunea de față este întemeiată pe dispozițiile speciale ale Codului de procedură fiscală, astfel că se aplică termenul de 5 ani prevăzut pentru sumele de restituit de le bugetul de stat, iar nu termenul general de prescripție invocat de recurentă.
Cât privește fondul, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea reține ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Lugoj împotriva Sentinței Civile nr.553/29.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. D. O. M. C. D. R. P.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./17.01.2013
TEHNORED:M.T./18.01.2013
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – G. B.
| ← Alte cereri. Sentința nr. 4/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2451/2013.... → |
|---|
