Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3006/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3006/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 5240/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 27.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 3006
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.04.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Pâncota, împotriva sentinței civile nr. 4995/15.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. G. G., cu pârâta intimată D.G.F.P. A. și cu chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru reclamantul intimat avocat C. E. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezenta reclamantului intimat depune împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocațial, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat, astfel încât instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.p.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat pune concluzii de respingere a recursului declarat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4995 din data de 15 noiembrie 2012, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. G. G. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pâncota și Direcția G. a Finanțelor Publice A., în nume propriu și în reprezentarea pârâtei de ordinul I; a anulat Decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule nr.4028/15.06.2012 emisă de pârâta de ordinul I și Decizia nr.1111/13.08.2012 privind respingerea contestației formulată în procedura prealabilă, emisă de pârâta de ordinul II; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Pâncota la restituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule în sumă de 4.186 lei plătită la Trezoreria Pâncota cu chitanța . nr._/15.06.2012 actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală și, totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordinul I. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu pe care a obligat-o să suporte toate cheltuielile stabilite în sarcina pârâtei prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pe cale de excepție pârâta AFP Pâncota a invocat prematuritatea acțiunii reclamantului cu motivarea că nu a contestat Decizia de calcul în procedura prealabilă, cu neobservarea împrejurării că organul fiscal competent, Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A. a soluționat această contestație fapt ce rezultă din Decizia nr. 1811/13.08.2012 depusă în probațiune.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ.
Pe fond, tribunalul a reținut următoarele:
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Direcția G. a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Pâncota solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului, susținând în principal că aceasta este inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nu s-a adresat organului fiscal cu o cerere în restituirea taxei, întemeiată pe dispozițiile art. 117 C.pr.fiscală, anterior sesizării instanței.
Pe fond, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul Legii nr. 9/2012, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată. Se arată că hotărârile CJUE în cauzele T. și N. privesc dispozițiile OUG 50/2008 și nu cele ale Legii nr.9/2012.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Se constată a fi nefondate și susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei pe poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
În baza art. 274 C.pr.civ, se va lua act de faptul că recurenta se află în culpă procesuală în recurs, astfel încât va fi obligată la plata către reclamantul intimat a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată în calea de atac, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Pâncota, împotriva sentinței civile nr. 4995/15.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. G. G., cu pârâta intimată D.G.F.P. A. și cu chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu.
Obligă recurenta la plata către reclamantul intimat a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. CODREAMONICA ISTRATEȘTEFANIA E. P.
Grefier,
D. C.
RED/ R.C./14.05.2013
TEHNORED/D.C./14.05.2013
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9989/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9410/2013.... → |
|---|
