Pretentii. Decizia nr. 5866/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5866/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 2555/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5866
Ședința publică din 19.06.2013
PREȘEDINTE: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. C. D.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3181/29.08.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții intimați R. M., R. A., R. S. și R. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat Komuves A., pentru intimați, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 13.06.2013, recurenta a depus la dosar precizări, un exemplar comunicându-i-se reprezentantei intimaților, care arată că nu solicită termen pentru studiul precizărilor.
Instanța pune în discuție aplicarea prevederilor O.G. nr. 10/2013.
Reprezentanta intimaților depune la dosar împuternicirea avocațială, concluzii scrise și arată că acțiunea nu este prematur formulată, întrucât în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 10/2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 25.04.2012, reclamanții R. M., R. A., R. S., R. G., a chemat în judecată pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 288.878,91 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație de la scadență și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată, în motivare arătând că în urma cererii adresată Comisiei Locale a Județului A. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-au solicitat compensații pentru bunurile avute în proprietate de către antecesorii reclamanților pe raza localității Trifănești, județ Soroca, iar în urma cererii înregistrată sub nr. 3320/14.04.2004, s-a emis Hotărârea nr. 77/11.12.2007, conform căreia s-a aprobat cererea și s-a dispus achitarea despăgubirilor pentru bunurile avute în proprietate de antecesorii reclamantului, în valoare de 288.878,91 lei, cu titlu de compensații bănești in conformitate cu prevederile Legii nr. 290/2003, modificată și completată, compensații care trebuiau începute a fi achitate cel târziu începând cu luna iulie 2008.
În vederea efectuării plății, reclamanților li s-a comunicat prin adresa nr. 3539/RB/2010 de către pârâta ANPR că dosarul de plată este complet și prin urmare s-a impus emiterea dispoziției de plată în acest dosar.
Reclamanții au mai arătat că, la data de 23.03.2012 au trimis pârâtei o nouă cerere prin care au solicitat validarea Hotărârii nr. 77/11.12.2007 emisă de Instituția Prefectului Județului A. – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin care s-a solicitat acordarea despăgubirilor, însă, până în prezent aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile, astfel încât au formulat acțiune în instanță.
Prin întâmpinare pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, în motivare arătând că în data de 11.12.2007 Instituția Prefectului Județului A. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamanților R. M., R. A., R. S., R. G., Hotărârea nr. 77/2007, prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 288.878,91 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii R. G. și E., abandonate și sechestrate în localitatea Trifănești, județ Soroca, ca urmare a refugiului.
Pârâta a mai arătat că art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, prevede "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; eșalonat în doua tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; eșalonat în doua tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.".
Din acest text de lege a rezultat că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
A mai menționat pârâta că prevederile art. 18 alin. (5) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, privind eșalonarea plății pe parcursul a 2 ani consecutivi, sunt aplicabile doar în situația în care sunt alocate suficiente fonduri de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor stabilite în baza Legii nr.290/2003.
Pârâta a mai arătat, Conform Raportului de Activitate al ANRP pe anul 2009, dintr-un necesar de_ lei, Serviciului pentru aplicarea Legii 290/2003 i-a fost alocată suma de 20.389.425,80 lei, iar dintr-un total de 68.355 dosare înregistrate la Comisia centrală, au fost plătite un număr de mai puțin de 4000 de dosare.
2. Hotărârea Tribunalului A.:
Prin sentința civilă nr. 3181/29.08.2012, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți, a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 288.878,91 lei reprezentând compensații bănești acordate în baza Legii nr. 290/2003, sumă actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum, de la data de 11.12.2007 până la data plății efective și a obligat pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 77/11.12.2007 s-a dispus acordarea către numiții R. M., R. A., R. S., R. G., a unei compensații bănești în valoare de 288.878,91 lei pentru bunurile avute în proprietate de către autorii R. G. și R. E., în localitatea Trifănești, județ Soroca, ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947 și s-a stabilit ca valoarea totală a compensațiilor rezultate în baza referatelor privind calculul compensațiilor consemnat în fișa tehnică de calcul a comisiei tehnice de specialitate pentru evaluarea terenurilor, construcțiilor cu destinația de locuințe, anexe gospodărești ori pentru alte utilități și a terenurilor aferente acestora să fie de 288.878,91 lei.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 290/2003„ Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene sau a municipiului București, după caz, (...), plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești”.
Potrivit art. 17 alin. 4 din HG nr. 1120/2006,” Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 are următoarele atribuții:
a) centralizează hotărârile primite de la comisiile județene și a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, întocmește documentele de plată a despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și propune vicepreședintelui plata despăgubirilor;
b) propune vicepreședintelui soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva hotărârilor comisiilor județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În caz de contestație, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicită dosarul de la comisia județeană sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, care are obligația să transmită dosarul hotărârii contestate, în termen de cel mult 15 zile de la primirea solicitării;
c) în vederea soluționării contestațiilor, solicită din oficiu, cu respectarea legii, acte și informații oricăror instituții publice din țară sau din străinătate, persoanelor fizice sau juridice;
d) soluționează contestațiile prin emiterea unei decizii motivate a vicepreședintelui, care se comunică comisiilor județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cât și solicitanților;
e) verifică documentele de plată depuse de beneficiarii despăgubirilor potrivit legii și propune vicepreședintelui efectuarea plății despăgubirilor pe baza documentelor prezentate;
f) asigură îndrumarea metodologică a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003;
g) propune vicepreședintelui avizarea hotărârilor de atribuire în natură a terenurilor, emise de comisiile județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, potrivit prevederilor art. 5. Avizarea se face prin decizie motivată;
h) în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Decizia motivată a vicepreședintelui se comunică comisiilor județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare.
(5) Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este reprezentat în litigiile în care este parte prin Direcția pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 393/2006 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Potrivit Art. 11 din Legea nr. 290/2003, „Plata despăgubirilor se dispune de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”.
Cu privire la susținerea pârâtei potrivit căreia compensațiile bănești stabilite în aplicarea Legii nr. 290/2003 se achită beneficiarilor în baza art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006 în limita sumelor aprobate cu această destinație în bugetul de stat, instanța nu a putut aprecia ca justificat refuzul pârâtei de achitare a compensațiilor bănești stabilite în sarcina reclamantului în condițiile în care așa cum a rezultat din apărarea formulată prin întâmpinare, chiar pârâta a arătat faptul că „ având în vedere Hotărârea nr. 77 emisă la data de 11.12.2007, termenul de plată a primei tranșă a fost scadent la data de 11.12.2008, iar termenul de plată a celei de-a doua tranșă a fost scadent la data de 11.12.2009”.
În mod întemeiat reclamantul a considerat astfel că față de demersurile făcute, atitudinea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților denotă o tergiversare nejustificată în rezolvarea dosarului, ceea ce a îndrituit instanța să constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală pentru a face plata despăgubirilor bănești în termen de un an de zile de la comunicarea hotărârii Comisiei Județene, termenul de plată a primei tranșe fiind scadent la data de 11.12.2008, sau în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești – termenul de plată a celei de a doua tranșă fiind scadent la data de 11.12.2009.
Instanța a respins ca nefondată și motivația dată de pârâtă în privința insuficienței fondurilor alocate pentru astfel de plăți, întrucât acceptarea acestui punct de vedere ar însemna a contesta efectiv dreptul de creanță recunoscut de legiuitor în patrimoniul reclamantului, iar ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun nu pot interveni decât tot printr-o reglementare a legii pentru un scop legitim și păstrând proporțiile de rezonabilitate.
În acest context, instanța a reținut că, în condițiile în care dreptul la despăgubiri a fost stabilit la data de 14.04.2004 iar acest drept a fost confirmat printr-o decizie administrativă potrivit adresei nr. 3539/RB/2010 și întrucât la momentul de față nu s-a plătit nici măcar parțial despăgubirea datorată, în vederea asigurării respectării drepturilor convenționale prin obligarea autorităților publice la punerea în executare, de îndată, a actelor administrative care stabilesc obligațiile în sarcina acestora, instanța va admite acțiunea reclamanților și va dispune obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata integrală a despăgubirilor stabilite, actualizate conform legii, între data de 11.12.2007 și data plății efective.
Prin urmare în considerarea prevederilor art. 4 alin. 1 din OG nr. 22/2000 care prevede că ”ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virările de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii”, astfel încât lipsa unor surse de plata acestor sume s-a impus a fi remediată ulterior, prin virarea sumelor necesare acestor plăți, instanța a apreciat că în condițiile în care dreptul la despăgubiri a fost stabilit la data de 14.04.2004, reclamanții au fost de acord cu suma stabilită motiv pentru care nu au formulat contestație în 2007 împotriva hotărârii menționate, la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ținând cont că potrivit adresei nr. 3539/RB/2010 A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a confirmat că dosarul administrativ pentru plata compensațiilor bănești solicitate de către reclamant este complet și întrucât la momentul de față nu s-a plătit nici măcar parțial despăgubirea datorată, respectiv pârâta nu a achitat reclamanților prima tranșă de 40% în primul an și nu și-a îndeplinit obligația legală pentru plata celui de-a doua tranșă de 60%, instanța a constatat astfel că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță pentru sumele stabilite cu titlu de despăgubire în favoarea acestora.
Față de cele ce preced instanța a dat eficiență și dispozițiilor art. 8 alin. 2 din legea nr. 9/1998 republicată, așa cum au fost acestea interpretate prin Decizia XXL /19.03.2007 a ÎCCJ- Secțiile Unite (publicat în MO nr. 113 din 13 febr. 2008), Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților era obligat să dispună și actualizarea despăgubirilor cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Perioada pentru care trebuia dispusă actualizarea despăgubirilor cuprinsă între data emiterii Hotărârii nr.77 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998, în speță data de 11.12.2007 și data plății efective.
Instanța a reținut că prin hotărârea cu valoare de principiu pronunțată în afacerea Hornsby c. G.- Hotărârea din 17 martie 1997, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că faza de executare face parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din convenție.
Raportat la jurisprudența Curții, fiind evident faptul că reclamanților li se încalcă atât dreptul la respectarea proprietăților – art. 1 din protocolul adițional al Convenției, cât și dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, componentă a dreptului la un proces echitabil – art. 6 par.1 din Convenție.
3. Recursul pârâtei:
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurată în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de reclamant.
În motivare, recurenta a arătat că în data de 11.12.2007 Instituția Prefectului Județului A. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamanților R. M., R. A., R. S. și R. G., Hotărârea nr. 77.
Prin Hotărârea nr. 77/2007 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 288.878,91 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii R. G. și E., abandonate și sechestrate în localitatea Trifănești - jud. Soroca, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Față de speța dedusă judecății, s-a învederat că, conform art. 18 alin. (5) din H.G.nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:
-52.911.909,15 lei în anul 2007;
-17.567.560,94 lei în anul 2008;
-20.389.425,80 lei în anul 2009;
-38.849.328,80 lei în anul 2010;
-39.635.644 lei în anul 2011.
S-a precizat că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza:
-Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940;
-Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente;
-Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
S-a adus în discuție art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R./C.M./2007/7, unde se stabilește că, „având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstanțele date.
În interpretarea dată, se consideră că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223.Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224.Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (cazul subscrisei) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului-Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la actualizarea sumei de 288.878,91 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 77 din 11.12.2007 emisă de Instituția Prefectului Județului A. de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu indicele de creștere a prețurilor de consum calculată de la data de 11.12.2007 și până la data plății efective, s-au făcut următoarele precizări:
Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)".
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 le!".
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 77/2007 a fost emisă în data de 11.12.2007, termenul de plată al primei tranșe a fost scadent la data de 11.12.2008, iar termenul de plată al celei de-a ll-a tranșe a fost scadent la data de 11.12.2009, actualizarea ar trebui făcută pe transe după datele scadente.
În ceea ce privește Decizia nr. XXI/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul 38/2006, având ca obiect examinarea Recursului în interesul legii, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 6 alin (2) din Legea nr. 9/1998, privind modul de actualizare al sumelor stabilite ca despăgubiri conform legii menționate, invocată de către instanța de fond și pentru actualizarea sumei stabilită ca despăgubiri conform Legii nr. 290/2003, nu pot fi aplicate prezentei cauze întrucât este vorba de două acte normative diferite, care reglementează proceduri diferite de acordare a compensațiilor.
Reclamanții intimați au formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță.
6. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constată că în prezenta cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor de bani stabilite cu titlul de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Instanța de fond a admis acțiunea în justiție și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei acordate cu titlu de despăgubiri prin actul emis de pârâtă, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
În recurs, Curtea reține că a fost modificat cadrul legislativ aplicabil, prin Ordonanța de Urgență nr. 10/2013, pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Curtea reține astfel, că prin Ordonanța de Urgență nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, s-a dispus eșalonarea plății despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 ale Legii nr. 290/2003, precum și ale Legii nr. 393/2006.
Conform art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 10/2013, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
Conform art. I alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2013, „prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Raportat la noua reglementare, Curtea reține că aceasta se aplică tuturor plăților ce se vor efectua după . – astfel cum rezultă din dispozițiile art. I alin. 1, care prevăd că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 ..., ale Legii nr. 290/2003 ..., precum și ale Legii nr. 393/2006 ..., se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată”.
Prin urmare, această reglementare este incidentă și în prezenta cauză, legea nefăcând distincție în raport cu data emiterii hotărârii Comisiilor județene sau ale celorlalte titluri executorii emise în baza Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003. Astfel, Curtea subliniază că art. I alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2013 stabilește clar că noul act normativ „se aplică ... și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Or, astfel cum prevede art. I alin. 2 teza a doua din O.U.G. nr. 10/2013 „plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Raportat la această reglementare, Curtea reține că nu mai este exigibilă creanța invocată de reclamanți în prezenta cauză, plata sumelor solicitate fiind amânată prin O.U.G. nr. 10/2013 după 1 ianuarie 2014.
Astfel fiind, Curtea reține – raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 – că acțiunea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor datorate în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003 este prematură, acțiunea nemaifiind admisibilă.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3041 Cod de Procedură Civilă, hotărârea instanței de fond fiind neîntemeiată sub aspectul admiterii acțiunii – prin raportare la noile modificări legislative.
În aceste condiții, Curtea va admite recursul formulat de recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3181/29.08.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Astfel, Curtea va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor datorate în temeiul Legii nr. 290/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3181/29.08.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor datorate în temeiul Legii nr. 290/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. D. O. M. C. D. R. P.
GREFIER
A. D. B.
Red. R.P. -09.07.2013
Tehnored. A.D.B. –16.07.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul A.
Judecător: E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4984/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9658/2013.... → |
|---|
