Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 20/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 152/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 20.11.2013
PREȘEDINTE: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2769/03.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată B. L. I., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 12.11.2013, intimata a depus la dosar note de ședință la care a anexat împuternicire avocațială și dovada achitării onorariului de avocat.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 19.12.2012, sub nr._, reclamanta B. L. I. în contradictoriu cu pârâta A. Finanțelor Publice Timișoara a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei pentru stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/03.12.2008, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.326 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată cu chitanța cu chitanța . nr._ din data de 12.12.2008, și la plata dobânzii legale aplicabile sumei datorate.
Prin Sentința Civilă nr. 2769/03.06.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara invocată de această pârâtă prin întâmpinare, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, și, în consecință:
A anulat decizia nr._/03.12.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Timișoara, a obligat pârâta să restituie reclamantei taxa de poluare în cuantum de 5.326 lei pentru care s-a eliberat chitanța nr. TS5 nr._ din data de 12.12.2008, a obligat pârâta să plătească reclamantei dobândă legală de natură fiscală pentru suma de 5.326 lei începând cu data plății taxei de poluare și până la achitarea integrală a sumei datorate și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că 2011 reclamanta a achiziționat un autovehicul folosit marca AUDI, . WAUZZZ8DZWA103899, înmatriculat în Germania.
Pentru a putea înmatricula acest autovehicul în România reclamanta a achitat o taxă de poluare potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 în cuantum de 5.326 lei pentru care i s-a eliberat chitanța nr. TS5 nr._ din data de 12.12.2008.
Calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză are Administrația Finanțelor Publice Timișoara întrucât această instituție publică are calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății prin care a fost stabilită și încasată taxa de poluare. Pentru acest considerent, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara invocată de această pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, examinând conformitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, cu prevederile art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E., Tribunalul a constatat că, răspunzând întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C 402/09 (T. vs. Statul român) că „Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Ori, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, criteriul în funcție de care se datorează taxa pe poluare, este acela al primei înmatriculări a autoturismului în România.
Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară (în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei) și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar (în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei).
Însă, o astfel de discriminare este de natură a descuraja achiziționarea autoturismelor second-hand din spațiul comunitar, constituind o piedică în libera circulație a mărfurilor și venind în contradicție cu prevederile art. 110 TFUE.
În atare situație, Tribunalul, constatând incompatibilitatea reglementărilor interne cu normele dreptului comunitar, a procedat la înlăturarea acestora.
În consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxă de poluare.
De asemenea pârâta a fost obligată să plătească reclamantei dobândă legală de natură fiscală pentru suma de 5.326 lei începând cu data plății taxei de poluare și până la achitarea integrală a sumei datorate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În principal, a susținut că instanța de fond, în mod neîntemeiat, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a Administrației Finanțelor Publice Timișoara.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive arată că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A.F. Mediu.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii în ce privește restituirea taxei de poluare achitată pentru autovehicul, apreciind în esență că în mod vădit nelegal instanța a admis acțiunea, având în vedere faptul că data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2013 privind taxa pentru emisiile poluante, publicată în Monitorul Oficial nr. 17/10.01.2012, prin care s-a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ aplicabil în cauză dar care a fost ignorat în mod nejustificat și nelegal.
Menționează că art. 4 ar fi această lege se referă la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă autoturismelor second hand autohtone.
Astfel s-a soluționat și problema autoturismelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 deoarece s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar taxa pentru emisiile poluante va fi plătită în mod nediscriminatoriu de către toți cei ce achiziționează autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată această taxă.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective. Totodată, prin introducerea modificărilor, se ajunge în unele cazuri la reducerea taxei cu 25%. Pentru autoturismele care au fost supuse acestei taxe fiscale nu se mai achită taxă pentru emisiile poluante la prima transcriere a dreptului de proprietate cu excepția cazului când aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Pârâta – recurentă apreciază că față de reglementarea actuală Hotărârea pronunțată în cauza T. a devenit caducă și inaplicabilă, în raport cu noua reglementare legală în vigoare în prezent, cu aplicabilitate imediată.
Reclamanta intimată, legal citată a formulat note de ședință solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Tribunalul T..
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a dat o corectă soluționare excepției invocate de către pârâtă, întrucât taxa a fost încasată de AFP Timișoara, astfel încât această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar nu beneficiarul ulterior al sumelor încasate.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva Sentinței Civile nr.2769/03.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul intimat B. L. I., în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. D. O. M. C. D. M. Bacău
GREFIER
A. D. B.
Red. M.C.D. -09.01.2014
Tehnored. A.D.B. –09.01.2014 /2 ex.
Prima instanță: Tribunalul T.
Judecător: I. A. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1090/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4984/2013.... → |
|---|
