Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 640/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 640/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 2038/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 640
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: I. B.
Pe rol recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii A. împotriva sentinței civile nr. 3470/13.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată . și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul Registratură, la data de 20 februarie 2013, s-a depus întâmpinare de către reclamanta intimată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea în fond a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3470/13.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, s-a luat act de renunțarea reclamantului . la judecarea acțiunii în contencios administrativ fiscal exercitată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu și la petitul privind anularea deciziei de calcul al taxei de polare, formulat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii A..
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată și precizată de reclamantul . A. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili și, în consecință:
A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de_ lei, achitată prin cu ordinul de plată nr. 475/14.04.2010 Banca Italo - Romena, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei -15.05.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A fost admisă cererea pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii A. de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și, în consecință:
A fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de_ lei, achitată de reclamantă în favoarea ei, împreună cu dobânda.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii A., a declarat recurs, susținând interesul pârâtei în cauză, sens în care sunt invocate critici, relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându – se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE, aplicarea O.U.G nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, în litigiu, nefiind discriminatorie, criticile Comisiei Europene vizând, exclusiv, cuantumul ridicat al taxei, iar nu compatibilitatea acesteia cu Tratatul.
Sunt evocate în acest context și hotărâri ale Curții Europene de Justiție și CEDO.
Al doilea motiv de recurs vizează modul de soluționare a petitului, privind acordarea cheltuielilor de judecată, critica vizând neobservarea dispozițiilor art. 274( 3) C., în raport cu nivelul de complexitate al cauzei.
În cauză, reclamanta intimată a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în raport cu deciziile Curții Europene de Justiție în cauza T. – 7 aprilie 2011 și cauza N., respectiv Hotărârea din 7 iulie 2011.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/ modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE ( fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamantă, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantei pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 C..
Pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul, în baza art. 312 (1) C., ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C., va obliga pârâta recurentă la plata sumei de 300 lei către reclamanta intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3470/13.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei către reclamanta ., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. L. L.
GREFIER,
I. B.
Red.M.G/12.03.2013
Tehnored.I.B/.12.03.2013
Ex.2
Primă instanță – M. M. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9445/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1090/2013.... → |
|---|
