Pretentii. Decizia nr. 9161/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9161/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 3645/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9161
Ședința publică din 09.10.2013
PREȘEDINTE: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. C. D.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: A. D. B.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții L. M., L. A. S., L. C., M. R. M., M. V. și P. L. și pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București împotriva sentinței civile nr. 3647/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat C. E., pentru reclamanții recurenți, lipsind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 08.10.2013, pârâta recurentă a depus la dosar întâmpinare, un exemplar din aceasta comunicându-i-se reprezentantului reclamanților, acesta din urmă invocă excepția tardivității formulării întâmpinării solicitând instanței să o considere ca și concluzii scrise.
Instanța pune în discuție excepția prematurității acțiunii, având în vedere apariția O.G. nr. 10/2013.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că nu consideră că acțiunea a fost prematur introdusă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului reclamanților așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și respingerea recursului pârâtei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3647/21.11.2012, pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamanții în parte, a obligat pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii să plătească reclamanților prima tranșă de 146.834,40 lei cu titlu de despăgubire potrivit Deciziei nr. 417/14.03.2011 emisă de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, sumă ce va fi actualizată cu indicele de consum al prețurilor potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004, a obligat pârâta la plata cheltuielilor judiciare către reclamanți, respectiv la plata sumei de 3000 lei și a respins în rest.
În motivare s-a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 08.05.2012 pe rolul Tribunalului T. sub nr._, reclamanții L. M., L. A. S., L. C., M. R. M., M. V., P. L. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună:
-Obligarea intimatei la plata primei transe de 146.834,40 lei din despăgubirea care se cuvine reclamanților, conform Deciziei nr. 417/14.03.2011 emisa de A.N.R.P., suma actualizata cu indicele de consum al preturilor conform prevederilor art.5 din HG nr. 286/2004 pe perioada 16.09.2002 pana la data efectuării plații,
-obligarea intimatei autorități la îndeplinirea obligației de mai sus în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii sub sancțiunea aplicării conducătorului autorității publice a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere,conform art. 24 alin2) din Legea nr.554/2004 .
-obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 417/14.03.2011 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, s-a validat Hotărârea nr.435 din 16.09.2002 a Comisiei județene T. prin care reclamanților li s-a acordat în baza L.9/1998 compensații bănești în sumă de 367.086 lei. Decizia nu a fost atacată și astfel reclamanții au transmis cele solicitate prin adresa comunicată în luna martie a anului 2011, în vederea efectuării plății, în conformitate cu art. 5 din H.G. 286/2004. Prima tranșă de 40% din suma cuvenită, nu a fost achitată nici în prezent deși reclamanții au notificat pârâta A.N.R.P. în acest scop la data de 02.04.2012, așa cum a rezultat din actele aflate la filele 10, 11 dosar.
Potrivit art.5 din H.G. 286/2004 compensațiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998.
Față de starea de fapt reținută, cererea reclamanților în ceea ce privește achitarea tranșei de 40% actualizată a apărut fondată, pârâta refuzând în mod nejustificat să facă plata sumelor acordate acestora cu titlu de compensații bănești.
Astfel, aceasta s-a apărat arătând că suma acordată trebuia achitată eșalonat în două tranșe, în condițiile art. 38 alin. 5 lit. c din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, aprobate prin HG nr. 753/1998, astfel cum au fost modificate prin HG nr. 1277/2007, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
Faptul că Normele metodologice prevăd efectuarea plăților doar în limita sumelor special aprobate de la bugetul de stat nu constituie un argument pentru respingerea acțiunii, atâta vreme cât pârâta nu a invocat și nici nu a dovedit efectuarea unor minime demersuri pentru alocarea sumelor necesare. S-a justificat deci admiterea acțiunii pentru obligarea pârâtei A.N.R.P. la plata sumei acordate cu titlu de despăgubiri prin decizia emisă, în cuantum de 40 %, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de S. înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior, potrivit art. 8 alin.2 din L.9/1998. În baza art. 18 alin.6 din L.554/2004 s-a stabilit un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, pentru executare.
În ceea ce privește aplicarea unei amenzi, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat având în vedere că s-a stabilit un termen de executare, care în cazul în care nu va fi respectat, instanța va putea face aplicarea art. 24 din lege.
În baza art. 274 Cod procedură civilă s-a constatat că pârâta A.N.R.P. se află în culpă procesuală, astfel încât aceasta a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 3000 de lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
În cauză au declarat recurs reclamanții L. M., L. A. S., L. C., M. R. M., M. V. și P. L. și pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Recurenții reclamanți critică prima instanță pentru că a respins neîntemeiat capătul 2 de cerere, arătându-se că, după cum se cunoaște din practica instanțelor de judecata despăgubirile acordate de intimata ANRP se achita cu mari întârzieri, în toate cazurile existente. Motivele invocate de către intimata pentru a justifica aceste întârzieri constau în esență, în lipsa unor fonduri bănești suficiente, argumente care nu subzista însă în fața comunicatelor provenind de la Ministerul de Finanțe. Numai pentru anul 2012, așa cum rezultă din adresa nr._/31.08.2012 acest minister a alocat intimatei suma de_ lei pentru despăgubirilor.
În lipsa unei sancțiuni de genul celei prevăzute de art. 24) din Legea nr. 554/2004 sunt de părere reclamanții că prezenta hotărâre judecătoreasca rămâne fără eficacitate, chiar daca în cadrul acesteia s-a prevăzut un termen de plată.
De altfel instanța de control judiciar s-a pronunțat si în alte situații similare în sensul obligării intimatei la executarea obligației de plata sub sancțiunea aplicării conducătorului instituției intimatei a unei amenzi, conform art. 24 alin.2) din Legea nr. 554/2004.
Astfel pentru a da eficiență hotărârii judecătorești reclamanții consideră că este necesară stabilirea unei sancțiuni în sarcina conducătorului instituției pârâte, sancțiuni care să conducă în final la executarea în termen a obligației de plată stabilită în sarcina intimatei.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat modificarea sentinței conform art.304 pct.9 C.pr.civ. și respingerea acțiunii.
În motivare recurenta susține că potrivit art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:
-52.911.909,15 lei în anul 2007;
-17.567.560,94 lei în anul 2008;
-20.389.425,80 lei în anul 2009;
-38.849.328,80 lei în anul 2010;
-39.635.644 lei în anul 2011.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației in care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că in fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223.Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224.Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a instituției pârâte.
La termenul de judecată din data de 09.10.2013, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția privind prematuritatea introducerii acțiunii în temeiul dispozițiilor OUG nr.10/2013.
Examinând recursurile, se admite recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr.3647/21.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T. și se modifică sentința, în sensul că se respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanții L. M., L. A. S., L. C., M. R. M., M. V. și P. L. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, respinge recursul declarat de reclamanții L. M., L. A. S., L. C., M. R. M., M. V. și P. L. împotriva aceleiași sentințe, pentru că:
Potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr.9/1998 și Legii nr.290/2003 „se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei”.
De asemenea, art.1 alin.2 din ordonanță prevede că „prevederile alin.1 se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Deci, prin actul normativ reprodus, plata despăgubirilor prevăzute prin Legea nr.9/1998 și Legea nr.290/2003, se face începând cu data de 1.01.2014.
Cum acțiunea reclamantelor întemeiată pe prevederile Legii nr.9/1998, cade sub incidența acestor dispoziții legale, vizând o creanță, este prematură, întrucât nu mai îndeplinește cerințele art.379 C.pr.civ., în sensul că nu este exigibilă.
Așa fiind, recursul pârâtei se admite împotriva sentinței Tribunalului T. și se modifică aceasta conform art.304 pct.9 C.pr.civ., respingându-se acțiunea ca prematură.
Raportat la prematuritatea acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, se va respinge recursul reclamanților pentru că nu se mai pune problema aplicării față de pârâtă a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, nemaiexistând nici o hotărâre judecătorească de executat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr.3647/21.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T..
Modifică sentința și respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanții L. M., L. A. S., L. C., M. R. M., M. V. și P. L. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Respinge recursul declarat de reclamanții L. M., L. A. S., L. C., M. R. M., M. V. și P. L. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. D. O. M. C. D. R. O.
GREFIER
A. D. B.
Red. R.O -11.10.2013
Tehnored. A.D.B. –16.10.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul T.
Judecător: N. A. F.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2725/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4045/2013.... → |
|---|
