Pretentii. Decizia nr. 9950/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9950/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4596/30/2012
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ - 28.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9950
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3531/12.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții intimați I. N. și S. L. având ca obiect pretenții Legea 290/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, note de ședință din partea reclamantei recurente și întâmpinare din partea reclamanților intimați, prin care invocă excepția lipsei de interes a recursului.
Instanța invocă din oficiu excepția prematurității acțiunii având în vedere . O.U.G. 10/2013 și rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T., sub nr._, reclamanții I. N. și Șipos L. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, să oblige pârâta să dispună plata în numerar a sumei de 200.449,02 lei stabilită cu titlu de despăgubire prin hotărârea nr.272/15.01.2007 a Instituției Prefectului Jud. T. – Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 în condițiile prevăzute de art. 4, coroborate cu dispozițiile art. 18 alin. 5 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, actualizată cu rata inflației în ceea ce privește suma de 80.179,60 lei, reprezentând prima tranșă în cuantum de 40% din totalul sumei cuvenite, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere. Totodată solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în vederea efectuării plății sumei de 200.449,02 lei, prevăzută de hotărârea menționată mai sus, au transmis pârâtei actul de partaj voluntar autentificat de BNP G. S. sub nr. 739/17.04.2007, act conform căruia au stabilit de comun acord că fiecăruia dintre soți să îi revină cota de ½ din suma de 200.449,02 lei (câte 100.224,51 lei pentru fiecare), sumă stabilită cu titlu de compensație pentru bunurile deținute de defuncții Balmut I. și Balmut O. conform hotărârii nr. 272/15.01.2007 emisă de Comisia Județeană T. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Documentele necesare efectuării plății au fost transmise de reclamanți pârâtei, prin scrisoare recomandată. Totodată, reclamanții arată că, deși au revenit în mai multe rânduri cu adrese către pârâtă pentru efectuarea plății, fie nu a primit nici un răspuns, fie răspunsul a fost acela că „nu sunt fonduri”. De asemenea, reclamanții arată că de la data comunicării hotărârii, menționate mai sus, și până în prezent au trecut mai mult de 4 ani.
Reclamanții au mai arătat că plata acestor despăgubiri, în temeiul Legii nr. 290/2003 se putea face în maximum 2 ani de la data comunicării hotărârii emise de Comisia județeană T. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
La data de 11.09.2012, pârâta ANPRP a depus al dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. În motivare, pârâta arată că, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, plata despăgubirile este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, fonduri care sunt insuficiente. În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la actualizarea sumei de 80.179,60 lei, reprezentând prima tranșă în cuantum de 40% din totalul sumei cuvenite, arată că, având în vedere că Hotărârea nr. 272/2007 a fost emisă în data de 15.01.2007, termenul de plată al primei tranșe a fost scadent în data de 15.01.2008, actualizare trebuie făcută după data scadentă. Referitor la solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației, precizează că reclamanții nu au făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit, în temeiul dispozițiilor art. 1169 cod civil, și nici nu au dovedit vinovăția ANPRP – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Prin Sentința Civilă nr. 3531/12.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ Tribunalul T. a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanții I. N. și S. L. în contradictoriu cu pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, a obligat pârâta la plata compensațiilor în cuantum de 200.449,02 lei, stabilite prin Hotărârea nr. 272/15.01.2007 a Instituției Prefectului T. – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând de la data emiterii hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației. A respins în rest acțiunea completată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul reținut că, prin Hotărârea nr. 272/15.01.2007, emisă de către Instituția Prefectului Județului T. – Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, au fost acordate reclamanților compensațiile pentru bunurile deținute de autorii acestora Balmuț I. și Balmuț O., în cuantum de 200.449,02 lei. Potrivit art. 3 al acestei hotărâri, în vederea efectuării plății, beneficiarii hotărârii vor întocmi documentația conform art. 18 al. 1, 2, 3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1120/2006. Articolul 4 al aceleiași hotărâri stabilește că suma stabilită cu titlu de compensație se va achita în două tranșe, în funcție de valoarea acesteia, iar cea de-a doua tranșă va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, în condițiile art. 18 al. 6 din Norme.
Prin notificarea adresată pârâtei la 03.09.2003, reclamanții au solicitat acesteia efectuarea plății compensațiilor, comunicând pârâtei, odată cu cererea, dovada deschiderii contului, declarații notariale, copia cărții de identitate, procură specială și actul de partaj voluntar încheiat între reclamanți. Reclamanta a îndeplinit, astfel, cerințele art. 18 al. 1, 2, 3 din HG nr. 1120/2006.
Pârâta a arătat, în cuprinsul întâmpinării, că nu a efectuat plata compensațiilor, având în vedere imposibilitatea financiară în care se află. Pârâta a făcut trimitere la hotărârea pilot A. și alții împotriva României, arătând că statul urmează a adopta măsuri legislative de natură să asigure finalizarea dosarelor într-un termen rezonabil.
Tribunalul nu a reținut apărările pârâtei, având în vedere disp. art. 10 al. 2 din Legea nr. 290/2003 și faptul că, deși au trecut peste 3 ani de la adoptare Hotărârii nr. 493/2010, pârâta nu a efectuat plata nici unei părți a compensațiilor acordate. Potrivit art. 10 al. 2 din lege, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, plata lor se poate face în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 al. 1. Așadar, textul legii stabilește un termen de maximum 2 ani în care autoritatea pârâtă este îndatorată la efectuarea plății, termen pe care pârâta nu l-a respectat.
S-a reținut că, în raport de disp. art. 10 din Legea nr. 290/2003 și de art. 18 din HG nr. 1120/2006, reclamanta este îndreptățită la plata compensațiilor acordate prin Hotărârea nr. 335/2009, sumă care, potrivit art. 18 al. 6 din Norme, urmează a fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamanții I. N. și S. L., ca rămasă fără obiect.
În motivare arată că, consideră Sentința Civilă nr. 3531/2012 pronunțată de către Tribunalul T., ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin Hotărârea nr. 272/2007 emisă de Instituția Prefectului Județului T. – Comisia pentru Aplicarea Legii 290/2003, s –a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 200.449,02 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii Balmuț I. și Balmuț O..
Recurenta arată că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație și în al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
Se mai arată că, sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 9/1998 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Învederează instanței de judecată faptul că, reclamații lovu N. și Ș. L. au formulat cerere de executare silită în vederea recuperării primei tranșe de 40% din despăgubirile bănești stabilite prin Hotărârea nr. 272/2007 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003, în sumă de 80.179,61 lei fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 905/2012 de către B.E.J. D., C. & D.. B.E.J. D., C. & D. a procedat la emiterea somației în dosarul de executare nr. 905/2012. De asemenea, prin procesul-verbal încheiat în dosarul în cauză, s-a stabilit în sarcina, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, obligația de plată a sumei de 108.130,82 lei, reprezentând 40 % din despăgubirile acordate în baza actului administrativ anterior amintit, actualizate pe perioada ianuarie 2008 - iunie 2012, onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare.
De asemenea, reclamații lovu N. și Ș. L. au formulat cerere de executare silită în vederea recuperării celei de-a ll-a tranșe de 60% din despăgubirile bănești stabilite prin Hotărârea nr. 272/2007 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003, în sumă de 120.269,41 lei fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 907/2012 de către B.E.J. D.. C. & D..
B.E.J. D., C. & D. a procedat la emiterea somației în dosarul de executare nr. 907/2012. De asemenea, prin procesul-verbal încheiat în dosarul în cauză, s-a stabilit în sarcina pârâtei, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligația de plată a sumei de 158.848,22 lei, reprezentând 60 % din despăgubirile acordate în baza actului administrativ anterior amintit, actualizate pe perioada ianuarie 2008 - iunie 2012, onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare.
Cu O.P. nr. 3004 din data de 10.12.2012 Trezoreria Sector 1 a virat în contul Biroului Executorului Judecătoresc Raportoru G. suma în cuantum de 108.130,82 lei, iar cu O.P. nr. 3012 din data de 10.12.2012 Trezoreria Sector 1 a virat în contul Biroului Executorului Judecătoresc Raportoru G. suma în cuantum de 158.848,22 lei, așa cum rezultă din extrasele anexate.
Prin întâmpinare reclamanții intimați I. N. și S. L. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținând sentința nr. 3531/12.11.2012 pronunțata de Tribunalul T..
Pârâții intimați arată că, în ceea ce privește dispozițiile OUG nr. 10/2013 invocate de către parata recurenta prin notele de ședința înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 07.10. 2013, actul normativ la care se face trimitere a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 28.02.2013, în condițiile în care obligația de plata către pârâți a fost executată anterior, respectiv in luna decembrie 2012.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta a criticat soluția primei instanțe doar din perspectiva lipsei fondurilor, necontestând obligația de plată a despăgubirilor. De asemenea, Curtea observă că ambele părți învederează că plata despăgubirilor a avut loc prin O.P. nr. 3004 din data de 10.12.2012 și cu O.P. nr. 3012 din data de 10.12.2012, când s-au plătit sumele de 108.130,82 lei, respectiv de 158.848,22 lei.
În aceste condiții, demersul judiciar al autorității recurente este lipsit de obiect, în condițiile în care executarea creanței reclamanților intimați a intervenit înainte de . OUG nr.10/2013, care a stipulat eșalonarea plăților reprezentând despăgubiri, act care, în absența executării ar fi determinat aprecierea acțiunii ca fiind prematură.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței Civile nr. 3531/12.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. M.C.D/14.12.2013
Tehnored. G.S. – 16.12.2013 /2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – C. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8950/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1394/2013.... → |
|---|
