Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7545/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7545/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-07-2013 în dosarul nr. 1436/115/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -08.07.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 7545
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.07.2013
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR:M. BACĂU
GREFIER: G. S.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul recurent N. D. S. și pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. - Administrației Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 727/2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ /2012, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de13.02.2013, sub nr. de dosar_ /14.02.2013, reclamantul N. D. S. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7.086 lei, ce reprezintă contravaloarea taxei de poluare și a dobânzilor legale aferente, calculate până la data restituirii efective a sumei solicitate; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 727/2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a admis acțiunea formulată de către reclamantul N. D. S. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Reșița. A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 7.086 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda aferentă acesteia, calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 25.10.2012 până la data plății efective a taxei de poluare.
A obligat pârâta, la plata față de reclamantă, a sumei de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul recurent N. D. S. și pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. - Administrației Finanțelor Publice Băile Reșița.
Prin recursul promovat reclamantul recurent N. D. S. solicită admiterea recursului formulat, modificare în parte a sentinței civile atacate respectiv acordarea dobânzilor fiscale de la data plății taxei până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare invocă Decizia CEJ pronunțată în cauza M. I. contra României:
„Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art. 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.”
Prin recurs pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. Administrației Finanțelor Publice Reșița critică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrația Fondului pentru Mediu de către prima instanță, având în vedere că fondurile provenite din încasarea taxei pe poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, drept urmare calitatea procesuală pasivă în cauză aparține acesteia.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative învederează că reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ atacat în cauză, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare, solicitând instanței să respingă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, având în vedere lipsa procedurii prealabile administrative.
De asemenea arată că în cazul în care instanța înțelege că reclamantul a efectuat procedura prealabilă, aceasta este tardivă raportat la emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare și a plății taxei de poluare, fiind în afara termenului de 30 de zile stabilit prin art.207 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Pe fondul cauzei arată, în esență, că taxa de poluare a fost calculată în temeiul O.U.G.nr.50/2008 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc.), și mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, sens în care invocă art.1 alin.2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Recurenta reiterează în mod identic și celelalte motive arătate și în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat de pârâta D.G.F.P. C. S. este neîntemeiat, urmând a fi respins, iar recursul declarat de reclamant este întemeiat, urmând să fie admis, modificată hotărârea recurată în parte în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului dobânzi fiscale de la data plății taxei, menținând în rest hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală, după cum urmează:
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Fondului pentru Mediu București, invocată și prin cererea de recurs, Curtea constată că recurenta față de soluția instanței de fond de admitere a cererii de chemare în garanție, nu are interes în invocarea acestei excepții.
În ceea ce privește excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile de către reclamant, invocată de către pârâtă și prin motivele de recurs, Curtea constată că prin decizia nr.24 din 14.11.2011, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procedura de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare nu se aplică în cazul cererilor de restituire în baza prevederilor art.117 alin.1 lit. d din OG nr.92/2003, Codul de procedură fiscală. Ori, de vreme ce în prezenta pricină reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din OG nr.93 2/2003, concluzia ce se impune este aceea că excepția inadmisibilității, fundamentată pe lipsa plângerii prealabile ori pe tardivitatea acesteia, este neîntemeiată, fiind în mod corect respinsă de prima instanță.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările recurentei vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
În ceea ce privește recursul reclamantului de acordare a dobânzilor fiscale de la data plății taxei până la data restituirii efective, actualizată la zi cu indicele de inflație lei/euro, Curtea constată că acesta este întemeiat conform disp. art. 304 pct. 9 C. pr. Civilă, urmând să fie admis, și modificată în parte hotărârea recurată în sensul acordării dobânzilor fiscale de la data plății taxei de poluare și nu calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data cererii de restituire-15.11.2012, cum greșit a reținut instanța de fond.
În pronunțarea acestei soluții Curtea a avut în vedere și Dreptul Uniunii care trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art. 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei actualizate la zi în funcție de indicele de inflație, Curtea nu poate primi apărarea reclamantului reclamant, întrucât prin dobânzile acordate mai sus se acoperă devalorizarea arătată de reclamant și nu se poate acorda dublă despăgubire.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul recurent N. D. S. împotriva sentinței civile nr. 727/2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Obligă pe pârâtă să plătească dobânzi fiscale de la data plății taxei.
Menține în rest hotărârea.
Respinge recursul pârâtei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ș. LUCACIUCERICA N. M. BACĂU
GREFIER,
G. S.
Red. M.B. –24.09.2013
Tehnored. G.S. – 24.09.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8950/2013.... → |
|---|
