Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 6085/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6085/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 1053/108/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ - 18.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 6085
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.06.2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: M.-C. D.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de M. M., Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr.430/14.08.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta intimată B. M. și pârâta intimată Consiliul Județean A. – C. de E. a Persoanelor cu handicap pentru Adulți, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, este lipsă reclamanta intimată reprezentată de avocat I. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 21.05.2013 din partea reclamantului recurent, un set de înscrisuri.
Reprezentanta reclamantei intimate învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat, astfel încât instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.p.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate pune concluzii de respingere a recursului declarat ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 430/14.08.2012, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte cererea promovată și precizată de reclamanta B. M. împotriva pârâtelor C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale și C. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean A. și a dispus anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1344/25.11.2010, emisă de pârâta C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale și a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4085/10.06.2010 emis de pârâta C. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean A. și obligă pârâtele la emiterea unui nou certificat de încadrare a reclamantei în grad de handicap accentuat, respingând în rest cererea.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanta B. M. a fost încadrată în grad de handicap accentuat ca urmare a afecțiunilor multiple de care suferă, după cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4752/04.06.2009 depus la fila 19 din prezentul dosar. Potrivit mențiunilor din acest act, nu i s-a recunoscut reclamantei dreptul la asistent personal, certificatul fiind emis pe o perioadă limitată de 12 luni, fiind supus revizuirii.
La revizuirea astfel programată, s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4085/10.06.2010 (fila 43 dosar fond), prin care s-a stabilit că reclamanta se încadrează în grad de handicap mediu, fără asistent personal, încadrarea fiind supusă revizuirii.
Reclamanta a contestat acest certificat în termen de 30 de zile de la comunicare, în condițiile reglementate de art. 13 din HG nr.430/2008 și, respectiv, art. 13 din OG nr.14/2003, la C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale. Ac4 din dosarul Tribunalului A.), prin care a menținut încadrarea în gradul de handicap, fără asistent personal. Decizia a fost motivată prin trimitere la Criteriile medicopsihosociale, aprobate prin Ordinul nr.762/31.08.2007 al Ministerului M., Familiei și Egalității de Șanse și nr.1992/19.11.2007, al Ministerului Sănătății Publice.
În esență, reclamanta a susținut că în situația sa nu au intervenit schimbări de la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4085/10.06.2010, astfel încât nu se justifică schimbarea încadrării, că nu este în măsură să se gospodărească singură, astfel încât necesită un asistent personal.
Expertiza medico-legală administrată în cauză a conchis că „afecțiunile pe care le prezintă numita B. M. și datele non medicale” (anchetele sociale și rapoartele de evaluare complexă, „evidențiază că aceasta prezintă tulburări grave senzoriale și dizabilități motorii inclusiv locomotorii care îi influențează posibilitățile de autoîngrijire, autogospodărire și de comunicare”, respectiv, că în conformitate cu prevederile Legii nr. 448/2006 și cu criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul Ministerului M. nr. 762/2007, aceasta este încadrabilă în grad de handicap accentuat.
Instanța a înțeles să-și însușească concluziile expertizei medico-legale astfel administrate în cauză, având în vedere și faptul că din înscrisurile depuse la dosar, prezentate și în cadrul procedurii de revizuire a certificatului anterior, rezultă că reclamanta „utilizează bastonul la deplasare, necesită ajutor parțial la activitățile zilnice, necesită ajutor la prepararea hranei, are acuitate vizuală incompletă, prezintă dificultăți de vorbire și are autonomie păstrată doar parțial” (a se vedea raportul de evaluare complexă - fila 21din dosarul Tribunalului A.).
Astfel fiind, având în vedere și faptul că după examinarea medicală a reclamantei de în cadrul expertizei medico-legale dispuse în cauză s-a concluzionat că starea sa medicală actuală permite încadrarea sa în grad de handicap accentuat, instanța a apreciat întemeiată cererea sa, a admis-o și a dispus anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1344/25.11.2010, emisă de pârâta C. Superioară de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale și a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4085/10.06.2010 emis de pârâta C. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean A. și obligă pârâtele la emiterea unui nou certificat de încadrare a reclamantei în grad de handicap accentuat.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 35 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care statuează că doar „persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal”. Așadar, s-a făcut referire la faptul că legea recunoaște dreptul la asistent personal al persoanelor încadrate în grad de handicap grav, iar nu și în grad de handicap accentuat, cum este cazul reclamantei, rezultând astfel că este nefondată cererea sa de recunoaștere a dreptului la asistent personal.
Astfel, a fost respinsă această cerere a reclamantei, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal M. M., Familiei și Protecției Sociale, solicitând modificarea sentinței atacate, cu consecința menținerii valabilității actelor administrative contestate în cauză, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție București sub nr._, la data de 06.09.2012.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile generale ale Legii nr.554/2004 și ale Codului de procedură civilă, recurenta arată în esență că, decizia nr.1344/25.11.2010, contestată în cauză, este corectă, întrucât încadrarea în gradul mediu de handicap s-a făcut în baza criteriilor prevăzute de lege, cu referire la formele de diabet în echilibru glicemic, fără complicații, iar instanța de fond nu a relevat nici un element care să ateste contrariul, având în vedere și faptul că, potrivit actelor medicale depuse la dosar, reclamanta suferă de alte afecțiuni, independent de afecțiunea diabetică.
Prin Încheierea nr. 1244 din data de 21.02.2013, Î.C.C.J., în urma preschimbării din oficiu a termenului de judecată a trimis recursul declarat spre competentă soluționare, Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, pe cale administrativă, reținând că această instanță a devenit competentă să îl soluționeze, în temeiul dispozițiilor art.XXIII alin.2 și 4, de imediată aplicare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._, la data de 18.03.2013.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține că recursul declarat este nefundat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și-a întemeiat soluția de admitere în parte a acțiunii pe concluziile unei expertize medicale de specialitate, fiind îndreptățită să valorifice constatările de fapt ale unui specialist în materie, în temeiul art.201 și urm. C. proc. civ.
Or, recurenta nu a formulat obiecțiuni împotriva acestei expertize, iar prin motivele de recurs, nu combate în concret concluziile expertului din care rezultă dimpotrivă că, afecțiunea diabetică a reclamantei prezintă complicații, contrar susținerilor recurentei, expertul relevând diagnosticul de „Diabet zaharat tip II tratat cu ADO complicat”, și având în vedere că reclamanta evidențiază tulburări grave senzoriale și dizabilități motorii care îi influențează semnificativ posibilitățile de autoîngrijire, autogospodărire și comunicare – a concluzionat că aceasta este încadrabilă într-un grad de handicap accentuat, conform prevederilor Legii nr.448/2006 și criteriilor medicopsihoosociale prevăzute de OMM nr.762/2007.
De asemenea, recurenta nu se prevalează de aspecte concrete de legalitate care să conducă la concluzia că actul administrativ contestat este legal întocmit, iar simpla interpretare a actelor medicale ce au stat la baza deciziei contestate, nu este suficientă pentru a înlătura concluziile expertizei de specialitate întocmite în cauză, și a justifica netemeinicia sentinței recurate, sub aspectul încadrării reclamantei într-un grad de handicap accentuat.
În consecință, cum nu sunt relevate aspecte de nelegalitate, dintre cele prev. de art.304 pct.1-9 C, proc. civ, sau de netemeincie a sentinței recurate, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 C. proc. civ, și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată părții căzute în pretenții, conform art.274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. M., Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr.430/14.08.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații B. M. și Consiliul Județean A. – C. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 20.06.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ș. E. P. M. I. M.-C. D.
Pentru GREFIER
D. C. aflat în C.O.
semnează Grefier șef secție
L. C.
RED/ M.I./22.07.2013
TEHNORED/D.C./ 04.07.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Curtea de Apel Timișoara
Judecător – R. C.
Instanța de recurs: Curtea de Apel Timișoara
Judecători: P. Ș. E., M. I., M.-C. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4411/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6461/2013.... → |
|---|
