ICCJ. Decizia nr. 142/2001. Contencios. Refuz plata despagubiri civile, daune morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.142
Dosar nr.3863/2001
Şedinţa publică din20 ianuarie200.
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Braşov, reclamantul Ţ.N. a chemat în judecată Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru cainstanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să-l oblige pe pârât la plata sumei de 50.000$ cu titlu de despăgubiri civile, daune morale şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma unui accident de muncă suferit în anul 1984, nu a mai putut lucra, nefiindu-i oferit un loc de muncă corespunzător, motiv pentru care i s-a desfăcut şi contractul de muncă.
Reclamantul şi-a întemeiat în drept acţiunea conform precizării făcute în scrispedispoziţiileart.1, 11, 12, 13 din Legea nr.29/1990.
Curtea de Apel Braşov prin sentinţa civilă nr.160/2001 a respins ca urmare aadmiterii excepţiilor invocate privind lipsa calităţii procesuale pasive a Statului şi inadmisibilitatea acţiunii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că în cauză nu sunt incidentedispoziţiileLegii nr.29/1990 şi că Ministerul Finanţelor Publice poate reprezenta Statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, dar numai în litigiile în care acesta participăîn această calitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal reclamantul Ţ.N.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă, că instanţa a făcut o greşită interpretare a prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990 şi că numai Ministerul Finanţelor are obligaţia de a plăti prejudiciul ce i-a fostcauzat în perioada 1984 – 1990.
Analizând recursul formulat în raport de dispoziţiile art.304 – 3041 C. proc. civ. şi motivele invocate, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Acţiunea introductivă de instanţă astfel cum a fost precizată de recurent, are ca obiect „obligarea Statului român, prin Ministerul de Finanţe săplătească contravaloarea prejudiciului cauzat pentruinvaliditatea cauzată", prejudiciu apreciat la 50.000 $.
În raport de obiectul acţiunii, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr.29/1990.
Astfel, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr.29/1990 : "orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prinrefuzul nejustificat al uneiautorităţi administrativ de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei".
În cauza dedusă judecăţii însă, recurentul-reclamant nu a invocat nici un act administrativ care să-i fi încălcat un drept recunoscut de lege şi nici un refuz nejustificat din partea vreunei autorităţi administrative care să nu firezolvat o cerere formulată în vederea recunoaşterii dreptului pretins a fi încălcat.
Sub acest aspect, acţiunea recurentului nu are nici un element care să o încadreze în prevederile Legii nr.29/1990,prejudiciul pretins urmând a fi eventual valorificat pe calea unei acţiuni civile de drept comun.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinut şi faţă de prevederile art.312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ţ.N. împotriva sentinţei civile nr.160 din 11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1367/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1721/2001. Contencios → |
|---|
