CSJ. Decizia nr. 1438/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1438
Dosar nr.3683/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr.148 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurentul-pârât Guvernul României, intimata-reclamantă Primăria comunei Nadeş, judeţul Mureş, intimatul-intervenient Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, precum şi Direcţia Sanitar Veterinară Mureş.
Procedura completă.
Magistratul asistent făcând referatul cauzei a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (f.4).
Reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate şi în fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr.5364/1999 din 22 septembrie 1999, reclamanta Primăria comunei Nadeş, judeţul Mureş, a chemat în judecată Direcţia Sanitar Veterinară Mureş solicitând ca în contradictoriu cu această pârâtă să se constate că obiectul protocolului nr.1237 din 27 august 1990 îl constituie dreptul de admitere asupra imobilului unde a funcţionat dispensarul veterinar şi nu transferul proprietăţii, şi anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 446/1999, anume poziţia 29 din anexa 2 privind aprobarea concesionăriiacestui imobil, considerat eronat proprietate publică.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că imobilul este proprietatea sa, înscris astfel în Cartea funciară nr.38 Nadeş, nr.top 67 şi 68, dobândit prin cumpărare în anul 1911, că astfel acest bun imobil este proprietatea comunei conform Legii nr.213/1998 şi poate fi concesionat de Primăria comunei, nu de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în subordinea căruia se află pârâta.
Tribunalul Mureş prin sentinţa nr.2262/ 29.12.1999 a declinat competanţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Curtea de Apel Târgu Mureş a considerat că este competent să soluţionaze cauza Tribunalul Mureş şi constatând existenţa conflictului de competenţă a sesizat Curtea Supremă de Justiţie.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia contencios administrativ, prin Decizia nr.280 din 23.01.2001 pronunţată în dosarul nr.2543/2000 a stabilit că instanţa competentă este Curtea de Apel Tg.Mureş, obiectul principal şi real al acţiunii fiind anularea poziţiei 29 din anexa 2 a Hotărârii Guvernului nr.446/1999 care este un act administrativ de autoritate, competenţa de soluţionare fiind stabilită conform art.3 pct.1 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Târgu Mureş reluând spre soluţionare dosarul, a dispus prin încheierea din 29.05.2001 citarea ca pârât a Guvernului României, emitentul actului.
Prin sentinţa nr.148 din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Tg.Mureş – Secţia comercială şi contencios administrativ a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu Guvernul României şi a dispus anularea parţială a HG nr.446/1999 în ceea ce priveşte anexa 2 poziţia 29, în care a fost nominalizată clădirea Dispensarului Veterinar din comuna Nadeş ca fiind bun proprietate publică, fiind respinsă acţiunea faţă de Direcţia sanitar veterinară.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că Direcţia sanitar veterinarănu are calitate procesualăpasivă, organul emitent al actului administrativ fiind Guvernul României, situaţie ce a condus la respingerea acţiunii faţă de această pârâtă, fiind deci admisă această excepţie invocată de pârâtă.
A fost respinsă excepţia de tardivitate privind formularea acţiunii invocată de cele două pârâte, constatându-se că acţiunea a fost depusă în cadrul termenului de un an prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990.
Instanţa de fond a constatat că imobilul în litigiu este proprietatea tabulară a comunei Nadeş, că nu este şi nu poate fi trecut în proprietateapublică a statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Guvernul României care a invocat prevederile art.3041 Cod procedură civilă, precizând că HG nr.449/1999 a avut la bază prevederile art.8 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, că bunul concesionat este proprietate publică a statului, iar la termenul din 16.04.2002 a depus cerere de intervenţie accesorie în favoarea recurentului Guvernul României şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, susţinând că are interes şi pârâtul în menţinerea HG criticată, acesta fiind real şi justificat.
Analizând recursul conform motivului de casare invocat, anume art.3041 Cod procedură civilă şi art.304 şi cererea de intervenţie accesorie, se constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune.
Este stabilit cu certitudine că reclamanta-intimată a dobândit imobilul ce este trecut la poziţia 29 din anexa 2 a HG nr.449/1999, în deplină proprietate prin cumpărare în anul 1991, fiind transcris în CF 38 Nadeş, nr.top 67 şi 68, făcând parte din proprietatea privată a comunei (filele 10-11 dosar nr.5364/1999 al Tribunalului Mureş). Dată fiind această natură juridică a bunului, care la data de 23.02.2001 avea ca proprietar Primăria Nadeş – în acest sens adresa Ministerului Justiţiei nr.DLA/116/ 8.03.2000 (fila 14-16 din dosarul nr.446/2001 al Curţii de Apel Tg.Mureş), contractul de concesiune nu putea fi făcut de Ministerul Agriculturii, ci de proprietarul acestuia.
Sub acest aspect sentinţa Curţii de Apel Târgu Mureş este temeinică şi legală, care în analiza făcută şi explicată în considerente, reţine şi poziţia Guvernului României exprimată în sensul celor de mai sus, prin adresa nr.15B/CA/ 701 din 13.06.2001 şi anume că în urma analizei efectuate în şedinţa de Guvern din 20.04.2000 Hotărârea de Guvern nr.446/1999 s-a decis a fi modificată, sesizarea Primăriei Nadeş fiind întemeiată (vezi fila 9 dosar nr.446/1999 al Curţii de Apel Târgu Mureş).
Curtea constată că recursul este nefondat şi pe cale de consecinţă va fi respins.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie, modul ei de soluţionare are în vedere prevederile art.55 Cod procedură civilă, adică se judecă odată cu cererea principală şi va fi determinată de soluţionarea acţiunii principale, adică va fi respinsă, ţinând cont de realitatea procesuală care este expresia elocventă a raportului de dependenţă dintr-o cerere accesorie şi o cerere principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr.148 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1693/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1442/2001. Contencios → |
|---|
