CSJ. Decizia nr. 153/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.153
Dosar nr.4154/2001
Şedinţa publică din21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Generală a FinanţelorPublice a judeţului Olt împotrivasentinţei civile nr.626 din 5 septembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominals-au prezentat: recurenta pârâtă Direcţia Generală aFinanţelor Publice a judeţului Olt prin consilierul juridic C.S.V. şi intimata reclamantă Asociaţia Familială „Militaru Nicolae – Crinul, Slatina prin avocatul M.B., lipsind intimata pârâtă Administraţia Financiară Slatina.
Procedura completă.
După prezentarea referatului cauzei, Curteaaconstatat că pricina este în stare de judecată şi aacordat cuvântul în fond, părţilorprezente şi procurorului.
Consilierul juridicC.S.V. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, detaliind motivele de casare invocate în scris.
Avocatul M.B. a cerut să fie respins recursul ca nefondat, din probele administrate reieşind temeiniciaacţiunii reclamantei şi legalitatea sentinţei recurate.
Reprezentanta Ministerului Public a susţinut oral că sentinţa este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul trebuie respins ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ sub nr.457/A din 9 aprilie 2001 reclamanta Asociaţia Familială „Militaru Nicolae – Crinul" Slatina a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi Administraţia Financiară Slatina solicitând anularea hotărârii nr.23/2001 emisă de Administraţia Financiară Slatina, Decizia nr.64 din 16 martie 2001 emisă deDirecţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi a procesului verbal nr.2970 din 19 ianuarie 2001 prin care a fost reţinută în sarcina sa o datorie la bugetul de stat de 17.106.619 lei taxă pe valoarea adăugată şi majorările aferente.
A susţinut reclamanta în acţiune că printr-o interpretare greşită şi aplicareneconformă cu prevederile OUG nr.3/1992 cu modificările ulterioare, organele de control şi apoi cele de soluţionare acontestaţiilor în cadrul procedurii jurisdicţional administrativ, au stabilit în mod nelegal o obligaţie către bugetul de stat.
Curtea de Apel Craiova – Secţiacontencios administrativ prin sentinţa nr.626 din 5 septembrie 2001 a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea actelor contestate, exonerând-o de plata sumei de 17.106.919 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile actelor normative invocate de părţi şi concluziile de specialitate efectuate în cauză, actele de control şi concluziile depuse de părţi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt care critică soluţia în ideea că instanţa a pronunţat o soluţie nelegală,fiind dată cu încălcarea legii.
Examinând recursul sub aspectul motivelor de casare prevăzute deart.304 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat.
Prin procesul verbal nr.2970 din 19 ianuarie 2001inspectorii de specialitate din cadrul Administraţiei Financiare Slatina, judeţul Olt, au stabilit în sarcina reclamantei pentru perioada 1 februarie 2000 – 31 iulie 2000 o T.V.A. colectată de 12.420.954 lei şi majorări de întârziere de 4.590.456 lei, reţinând că această obligaţie de plată a intervenit cu 1 februarie 2000 conform art.6 lit.k şi 11 din OUG nr.3/1992 aşa cum s-a modificat prin OUG nr.215/1999. S-a avut în vedere că reclamanta arealizat în cursul anului 1999 o cifră de afaceri de 75.628.812 lei, deci depăşind plafonul de 50.000.000 lei.
Curtea constată că înregistrarea ca plătitor T.V.A. se realizează cu respectarea prevederilor art.25 lit.A.a) din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 privind T.V.A. în vigoare până la data de 15 martie 2000 şi de la 15 martie 2000 în conformitate cu prevederile art.25 lit.A.a) din OUG nr.17/2000.
Depăşirea cifrei de afaceri de 50 milioane lei în anul 1999 nu poate conduce la o implicaţie de ordin fiscal asupra obligaţiilor reclamantei, aceasta fiind scutită de plata taxei în anul respectiv, aceasta scutire încetând cu anul 2000 potrivit OUG nr.215/2000. Astfel în anul 2000 a depăşit plafonul în luna iulie, iar declaraţia de plătitor T.V.A. trebuia depusă până la 15 august 2000. Această obligaţie esteîndeplinită de reclamantă, astfel că nu poate fi obligată la plata T.V.A. reţinută de organul financiar cu 1 februarie 2000 ci cu data de 1 septembrie 2000.
În acest sens au fost dealtfel şi concluziile expertizei întocmită în cauză, care pe baza analizei făcută raportat şi la actele normative invocate a concluzionat că reclamanta devenea plătitor de T.V.A. numai cu data de 1 septembrie 2000.
Faţă de aceste considerente se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a FinanţelorPublice a judeţului Olt împotrivasentinţei civile nr.626 din 5 septembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 152/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1453/2001. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
